1,791 matches
-
de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spațiu gol... Altfel zis, ca pe un spațiu neocupat de nimic... Ca pe un spațiu vid, găsi el un mai academic enunț. Pe undeva, el o va vedea precum un spic de grâu, ondulându-se între corpusculi-i imateriali șopti sfios tânăra poetă cu grumazul prelung, împodobit de zulufii noptateci, ce ședea, ca de obicei, ascunsă după șemineul de smalț zmeuriu, construit la mijloc de living. Eu zic, se hazardă soțul Fernandei, care de la un whisky în sus își dădea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în răpăitul ploii, spre locul de încartiruire. Greierele-viorist șopti sfios la urechiușa tinerei furnici cu ochi prelungi de cobalt: Oare cum au reușit să efectueze acest uimitor moment în mișcare? Prostuțule! îl bruftului alintător tânăra furnică. S-a dat pur și simplu un ordin, venind de la Regina furnicilor și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și cu bun simț, se făcuse de rușine atunci, luând-o la sănătoasa ca un laș ce era. A fost tare caraghios. Ceea ce a deranjat-o însă și mai mult pe Tomoe a fost atitudinea lui din dimineața următoare. Era sfios și nu mai știa ce scuze să-și găsească pentru lașitatea de care dăduse dovadă în seara precedentă. — Adevărul este, Tomoe, că am fugit ca să chem poliția. Tomoe strâmbă din nas, zâmbi și-i întoarse spatele. „Aș vrea să cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
văd altfel lucrurile. În realitate, prin teama mea i-am încurajat și eu pe îmblînzitorii de cobre să descopere că n-aveau decât să ducă mâna la sân pentru a obține ce vroiau să obțină. La început ei erau mai sfioși. Stăteau cu privirile în pământ și păreau că nu vroiau decât să-și câștige existența. Prezența lor pe stradă semăna cu un fel de cerșetorie exotică. Mulți le dădeau obolul din compasiune. Abia când au văzut privirile înfricoșate ale pietonilor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe un fel de catalige, și o poiată. În spate, confecționată din tablă și înclinată periculos, era privata, dotată cu o ușă din scânduri și o sfoară cu care se lega aceasta. Copiii alergară și își îmbrățișară mama, apoi așteptară sfioși să fie prezentați străinei. Din interiorul întunecat al casei ieși bunica, îmbrăcată într-o rochie albă, uzată, și afișă un zâmbet știrb. Mma Tsbago își lăsă punga în casă și le spuse că se va întoarce într-o oră. Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor începe la tulpina pomului. Pe ram, nu am văzut niciodată două frunze sărutându-se. În țărână, se vegetează ca în rai. Copou. Frunzele sfioase își mureau moartea strâns lipite. Moartea sub ochii copiilor, priveghere. Așa se întâmplă și între oameni când Dumnezeu nu îngăduie lumânarea: Le-a venit timpul... ,,Nedrept ești, Dumnezeul plantelor, te risipești până și-n rădăcina de brusture, în spinii salcâmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din greșeală (luna încorseta în elastic). Conturul sânilor stârnea nesațul, gurguiul reliefau disponibilitatea, limba ca o ademenire de șarpe în scorbură. Domnișoara și-a trecut mâna printre șuvițele rebele. Fruntea înrourată, ochii a ploaie, buzele a fulgere. Domnișoara a zâmbit sfioasă ca un copil, timidă ca o fată mare, stângace ca o adolescentă. Ei, părinte, cum nu știm să primim ceea ce Dumnezeu ne îngăduie. Am fost și eu ca matale, stâncă când era vorba de adevăr, stejar în furtună, apă limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noaptea voi sta eu de veghe! Tare aș vrea să prind ucigașul! - Sunt de acord, se entuziasma cel mare, dar mâine toată ziua și toată noaptea eu voi urma la rând, așa să știți! - Eu cum să vă ajut? - întrebă sfioasă mama băieților. - Tu ești stâlpul casei, mămucă, tu ne speli, ne faci de mâncare și veghezi asupra somnului nostru, zise cel mare, conștient că treaba pusă la cale îi privea doar pe bărbați. -Apoi urmez eu! - continua planificarea cel mijlociu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
urmă să ne putem întâlni fericiți și să ne povestim câte și mai câte! -Deci toată lumea este de acord cu această propunere? -E sigur că până la urmă ne vom întâlni? Mie o să-mi fie dor de voi! - șopti oul micuț, sfios din fire. -Hai să ne înțelegem de pe acum. Peste un an, exact, în acest loc, ne vom revedea! -Foarte bine, aclamară cu toții. Primul ou o luase spre nord, al doilea în direcția sudului, al treilea se îndreptă spre est iar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
suspinând... * B3: Dacă liniștea pădurii adormite nici o veste de-altădată nu-ți trimite, și pe freamăte pornite de departe nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, vin' cu mine, să ne pierdem în zadar printre galbenele rariști de stejari cu sfioase campanule și sulfine, pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o escortă de elită decât o profesionistă stilată, dar serioasă. Spre cinstea lui sau poate pentru că era distrat — Leigh nu era foarte sigură — Jesse își ținu privirea ațintită asupra chipului ei și îi zise: — Unde a dispărut editoarea mea cea sfioasă? Sper că nu pentru mine te-ai deranjat atât. Leigh îl privi așezându-se pe scaunul din fața ei și regretă instantaneu că se îmbrăcase așa. Era pregătită pentru cele mai sexy comentarii din partea lui Jesse — Henry o prevenise — și, judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
perfectă și își dădu părul pe spate într-o mișcare sexy la care Leigh putea să jure că s-au auzit exclamații de admirație de la mesele învecinate. — Querida, te rog, mă faci să roșesc! Da, bine, spuse Emmy. Floricica noastră sfioasă și delicată care abia așteaptă să-nflorească. — Bine, fie, nu chiar așa de sfioasă, recunoscu Adriana. Cât despre planul nostru, ei bine, nu avem nicio obligație. Am putea să ne întâlnim cu Toby mai târziu sau — Adriana zâmbi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
putea să jure că s-au auzit exclamații de admirație de la mesele învecinate. — Querida, te rog, mă faci să roșesc! Da, bine, spuse Emmy. Floricica noastră sfioasă și delicată care abia așteaptă să-nflorească. — Bine, fie, nu chiar așa de sfioasă, recunoscu Adriana. Cât despre planul nostru, ei bine, nu avem nicio obligație. Am putea să ne întâlnim cu Toby mai târziu sau — Adriana zâmbi din nou ca un drăcușor, arătând clar care ar fi preferința ei — am putea merge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy a zâmbit fericită, dar nu prea a mai avut când să sărbătorească. Un minut mai târziu, Paul a revenit la masa fetelor. — Hei, îmi pare rău că trebuie să fac din nou chestia asta, spuse el cu un zâmbet sfios, dar trebuie să plec. Emmy rămase prea surprinsă ca să mai poată spune ce gândea, anume că Paul putea să-și ia povestea aia cu Oh, ce rău îmi pare că nu ai primit biletul și să și-o bage undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zice dacă ți-aș face cunoștință cu una dintre prietenele mele? Ce gen de fată preferi? —Cele fericite, fără poftă de mâncare, îmi răspunse cu un aer cuceritor. —A, eu nu sunt liberă. Sunt logodită cu el, l-am anunțat sfioasă, arătându-i-l pe Zach. Revenise în cameră, iar acum stătea cu spatele la noi într-un colț îndepărtat. Se întoarse un moment, dar nu ne observă. E un tip bine. Uite ce e, îți pot face lipeala cu o prietenă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cum e. Fojgăiala se diminuă, iar Henry începu timid: —Ei bine... iată-ne! B-b-bine ați venit. Avem în față o carte... hm... minunată și eu - mă scuzați - sper că ați avut timp să citiți o parte din ea... începu el sfios. Deși mă concentram doar asupra cuvântării lui Henry, fac pariu că 99,9% din fetele adunate erau mai preocupate de drăgălășenia indiscutabilă a lui Henry decât de cuvintele lui. Julie era literalmente vrăjită. Frânturi șoptite de conversație mi-au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cele întâmplate ieri. —Înțeleg, am zis. Ce nepoliticos, mi-am zis, după tot ce se întâmplase. Nu voiam să te necăjesc și mai mult. Nu plec spre LA decât mâine seară. Dumnezeule, m-ai prins, nu-i așa? spuse el sfios. S-a-ntors roata. Pentru prima oară, Charlie era cel care își cerea scuze. Fie vorba strict entre nous, chestia îmi plăcea la nebunie. Da, te-am prins, într-adevăr, i-am zis, incapabilă să-mi maschez zâmbetul de satisfacție. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
căprui care îmi spune: nu te opri, mergi, îndrăznește, treci dincolo! Vezi tu, eu nu-mi amintesc să mă fi sfiit în fața altcuiva, indiferent cine era: mare autor, mare filosof sau om de știință, mare eurocrat. Dar față de ea eram sfioasă și mai sunt și acuma. Am totuși o explicație. Atunci când ne vorbea, plimbându-se pe intervalul între ferestre și ușă, uitam complet pe ce lume trăim. Intram în lumea lui Pico della Mirandola, în cea a judecăților sintetice a priori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și care era cufundat în beznă. Nu era nimic. Își șterse broboanele de sudoare de pe frunte care începuseră să i se prelingă pe pleoape. ― Da' unde dracu' te-ai băgat? Din fundul antrepozitului răzbătură niște răcăituri. Fură urmate de un sfios dar liniștitor mieunat. Era neîndoios un vaiet de origine felină. Brett oftă și porni într-acolo. Ripley făcu o pauză și privi detectorul cu resemnare Lumina roșie pierise demult, acul rămase nemișcat, iar semnalul sonor nu-i mai alarma. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Un înlocuitor, domnule, o știi prea bine. O lume de înlocuitori, circul ăsta al nostru... O știe deja orice chiriaș al turtitei planete. O știe oricine, stimabile. Până și dumneata o știi, sunt sigur. Domnul profesor rămase în raza candelei sfioase, herr Matei, în obscuritate, încasa tăcut logoreea chiriașului Anton Vancea Voinov, zis Tolea. După o pauză de respirație, porni, în sfârșit, replica. — Venisem, de fapt, să-ți propun... Ce să ne ascundem? Dacă ai nevoie de niște, dacă ai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o. Iar prietenul și vecinul meu era plecat să-l caute pe Marele Scenarist, zâmbi, satisfăcut de gluma sa, lectorul întors la bucuriile lecturii. M-am odihnit puțin, într-un parc. E o primăvară agresivă, aș zice... adăugă, conspirativ și sfios, distinsul cititor, îndreptându-se spre locul său obișnuit, în fund, lângă fereastră. Pe masa domnului Matei Gafton se înălțară, curând, coloane de cărți și ziare vechi. Activitatea Ministerului Afacerilor Interne sub regimul domnului Mareșal Antonescu, Societatea Națională de Editură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când s-a schimbat totul. Livrata acum nopții, singurul refugiu. Timpul și geografia nopții mi-au înlocuit zilele. Acum, în plină orbire toridă, fața mea nici n-ar putea fi recunoscută. Stopul schimbase roșul în verde. Coloana de copii porni, sfios. Zâmbete mici, mânuțe strânse una în alta. O educatoarea îndesată dădu semnalul pentru cântec. Un susur lungit, subțire, pic pic, moale, obosit, anesteziat. Convoi de umbre. Clătinate, somnolente. Irina închise iar ochii, strânse cu violență pleoapele, îi redeschise. Traversă, urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să-l legitimeze. Ține în mână un dreptunghi de carton maro. — Ce mai, eu sunt... fotografia e veche. Cât de vechi poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
masa festivă. Se rotise în chiar lentoarea acestei fraze: da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil, zâmbea ca o idioată. Parcă fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii. Întoarsă, după atâtea ore de încremenire, cu fața spre camera festiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]