1,780 matches
-
lua În calcul numărul de ore pe care le petrecuseră Împreună, avea un argument solid să considere că fusese a treia sau chiar a patra lor Întâlnire. Cred că poți să urci pentru... Ăă... Jachetă, Încheie ea cu o privire sfioasă și zâmbitoare. Ești sigură că vrei să urc pentru jachetă? intră el În joc. Adică n-am nevoie de ea. Mă descurc perfect fără. Nu sunt un om atât de obsedat de recuperarea jachetei Încât să forțez o femeie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mă Îndrăgostesc de tine când arăți așa. Stătea pe jumătate pe așezat, pe jumătate sprijinit de birou. — Ia vino-ncoa! zise el zâmbindu-i. Ea se duse. El o luă În brațe. Dar credeam că ești deja Îndrăgostit, spuse ea sfioasă. —Ce vroiam să zic de fapt era că, dacă n-aș fi deja Îndrăgostit până peste cap de tine, aș face-o acum. Aha, Înțeleg. Atunci e În regulă. Mâna lui se plimba pe fundul ei. Hei, ce-ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Dar alteori se Îndrăgostea din nou de degetele ei puternice, cu care-și masa la sfârșitul zilei gleznele fine, sau de obiceiul ei de a-și flutura genele, dusă pe gânduri, și atunci o curta din nou ca un adolescent sfios și pasionat, până când ea Îl lăsa să-i bucure trupul, să o pătrundă cu precizie și ardoare și cu un fel de atenție profundă. Uneori, În timpul vreunei certe meschine, Îi spunea: Ai răbdare Yael, o să treacă. Încă puțin și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sau poate nici nu ești Îndrăgostită de el, ci de dragostea ta neîmpărtășită. — Filosofie de doi bani, spuse Tamar. Când Încerci să fii deștept, devii un adevărat idiot, Fima. —Idiot, spuse Fima și pe buze i se așternu un zâmbet sfios. Știu. Totuși cred că tocmai ți-am găsit răspunsul: Bug. Nu Înțeleg, spuse Tamar, De ce nu taci puțin din gură ca să pot și eu să termin careul ăsta? —Bug, frumoasa mea, Bug. Fluviul din Europa de Est pe care Îl căutai. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scurge și că timpul macină totul? E vina mea că murim cu toții câte puțin În fiecare zi? Ce mai vrei de la mine? Fima se ridică, vinovat, umilit, mizerabil, bâigui o scuză fadă, Începu să-și caute paltonul, și deodată zise sfios: —Suntem În februarie, Yael. Acuși e ziua ta. Am uitat. Sau poate a fost deja? Nu țin minte În ce dată suntem. N-am nici măcar un sistem trifazic să-ți dăruiesc. —Azi e vineri. 16 februarie 1989. Ora 11:10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oribile. Ia spune-mi, cum a fost? Am înghițit în sec încercând să-mi găsesc cuvintele. Păi, știi tu, a fost... bine, dar puțin... stânjenitor. Maria ridică din sprâncene. — Nu crezi că e puțin cam târziu să devii dintr-odată sfioasă? La urma urmelor, ești acum o adulterină în toată regula din moment ce ești încă oficial măritată. —Mai amintește-mi o dată: de ce te consider prietena mea? am întrebat-o amărâtă. Oricum, am fost prea emoționată și jenată ca să fiu atentă la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Prusia Orientală - atât de „bun de tipar“, încât mi-a fost rușine de bâlbâiala mea interioară și am tăcut, deși mi-ar fi plăcut să-l contrazic. Iar apoi, când Bachmann - o fată, cum mi se părea mie, mai degrabă sfioasă - a început să citească, ba nu, ea își plângea de-a dreptul poeziile de o frumusețe desăvârșită - în orice caz, asta lăsa să se bănuiască tonul ei tânguios -, mi-am spus că dacă acest Kaiser care vorbește ca din carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dezlegat apariția distribuitorului de la brutărie, un tânăr demn de toată Încrederea, deși nepoliticos. Zanichelli, mitocanul În chestiune, a fost pentru mine, cum se zice În popor, un deus ex machina. Propria-i opacitate Îl făcea apt pentru țelurile mele. Cu sfioasă curiozitate, ca unul care comite o profanare, i-am poruncit să pună ceva, orice, pe colțul mesei, acum liber. A pus guma de șters, un penar și, din nou, scrumiera. — Faimoasa serie beta! am izbucnit. Acum pricep enigmatica revenire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
imaginația populară nimerește mereu la țintă. Fără să fie copleșitoare, singura efigie vera pe care o oferă acea editio princeps a operelor lui, publicată În 1821 de către fratele său de lapte, Pedro Paniego, e aceea a unui bărbat de statură sfioasă, cu ochi somnoroși, nas cârn, prevăzut cu o livrea Însăilată din pânză și nasturi de bronz. Artistul, nu mai puțin decât Părintele Terranova În cronicoaia lui, fură trupul robustului adevăr și reneagă pensula! Pana noastră are, În schimb, răutăcioasa satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
convingerii sale, de fermitatea propriului său glas. — Și eu cred la fel, spuse Beth. Nu sunt convinsă că lumea noastră este pregătită pentru sfera aceea. În ce mă privește, eu sigur n-am fost. Îi adresă lui Norman o privire sfioasă. El Îi puse mâna pe umăr. — În regulă, spuse Harry. Dar să privim lucrurile din punctul de vedere al Marinei Militare, care a organizat o operațiune de proporții, costisitoare; șase oameni au murit și două habitate au fost distruse. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
capăt de noapte prea SFÂNTĂ. APROPIEREA DIVINĂ Până când să aștept depărtarea ce poartă prin ceruri dragostea? Până când să aștept iubirea ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind în acel întuneric din trup de iubire sfioasă? Până când sărutul tău din lacrimi de umbră, prin haine albastre de dor răstălmăcește-n fiori de săruturi păcat al dorului lungit în zorii numelui tău? O, Tu, iubitule, născocește un vers să mă lupt în idee ca o nebună învăluind
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Cam atât am reținut eu... Sunt mai multe amănunte aici, dar mai sunt și alte legende în care se vorbește cum a apărat Fecioara Maria muntele Athos de năvălitori de tot felul, și-a încheiat Mariana povestirea, plecându-și privirea sfioasă și vizibil obosită. Ceilalți copii încă o priveau în tăcere. La întâmplarea povestită se apropiaseră unii de alții, involuntar, pe nesimțite, astfel că formaseră un cerc strâns de trupuri în jurul Marianei și al lui Andrei. Erau impresionați. În ochii câtorva
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
luăm de la capăt, iar tu urma să încerci să fii matură și ceva mai sensibilă. Dar tu pur și simplu nu te-ai putut abține să nu zgândări buba, nu? Dar ce-ar fi trebuit să fac? l-am întrebat sfioasă. George îmi spune una, iar tu-mi spui ceva complet diferit. Povestea lui George e mult mai credibilă decât a ta. Mai ales că Judy mi-a confirmat-o. Încercam din răsputeri să fiu rezonabilă. Îmi dădeam seama cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din păcate nu eram curios. Eram numai obligat de recunoștință. Și ce altceva putea fi decît o resuscitare prin subterane, de pildă a boemei pariziene, românești, de la 1900 și ceva după-amiaza, cînd purtam pălării cu boruri largi și treponeme. Sau sfioși bacili Koch seara, prin plămîni cu monogramă, semn al talentului și fizicului firav dar indiscutabil timp de cel puțin Încă un an, dacă te duci la munte, acum au apus zilele lor, s-a inventat hidrazida. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împrejurări cu banderolă să reia relația, de la Începutul lui și-al acestor introduceri, cu Izvorul Nou, cu monumentele, atunci se liniștește, se alienează, tace, numără petale, scrie postfețe. Memorii din cenacluri. Am scris despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
my dream, după cum se aude În difuzoare, precum și de operatorul X. Lederle care, aflîndu-se probabil pe-un pisc al plictisului german, nu-și mișcă aparatul de filmat mai mult decît spectatorul român ochiul. Povestea se petrece la Hong Kong. O tînără sfioasă cu sînii roz proaspăt ieșiți din mînăstire Vanessa poposește cu avionul drept În tufele exotice ale locului, cu scopul de a-și lua-n primire moștenirea de la unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
abnegație și intoleranță-n fața nedreptății, nobila cauză nucleară. Intelectualii noștri ovarieni, plăpînzi, eroici, cu sutien, care-au ajuns de o vitejie ce nu mai suferă amînare, de un curaj fără seamăn, anulînd c-un simplu gest heideggerian orice Întrebare sfioasă de tipul dacă-s atît de Înverșunați pe bună dreptate Împotriva dictatorilor comuniști, de ce nu au făcut nimic cînd au avut unul chiar aici, la ei acasă, de jur Împrejur numai dictator era, beneficiind și de libertatea totală de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să facă pipi și căcălică pe ei, Buck face sex cu vacile bătrîne pentru că vițelele nu stau locului, Paul nenorocește o leoaică, fanteziile lui Jason se petrec pe o altă planetă, la bordul unui minunat crucișător, că eu și voi, sfioși cititori, sîntem invidioși pe sîni și vagin, deoarece de-aveam sîni aveam acum și vilă la Sinaia, nimic nu știți, un alt tip vrea clisme În timp ce poartă uniformă de polițist (bună idee), dar „data viitoare cînd vedeți un copil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și în grabă lui, aruncă un zâmbet semeț pe zorii diafani, ce abia se ițesc printre scâncete, sărutând cu lumina aprinsă, zarea pustie de dor neîmplinit în horă luminii. Soarele, se strecoară în pași de dans, ocolind valuri de nor, sfios și tandru, depune că o pecete sărutul cald pe fructul purpuriu, apoi triumfând el și rodul bogat, își dau mâna cu bucuria culegătorului. Trăiesc, împletind o dimineață abandonată în mii de culori, alese cu măiestrie și blândețe de EL și
Octombrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83271_a_84596]
-
doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer luminos Și-n liniștea nopții ruga îmi duce Obolul iubirii la poale de cruce
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
umfle. Whalen nu atacă diminuatul Cohen. El doar construiește un imperiu rival, bazat strict pe jocuri de noroc și fără teamă de represalii. Ce s-a Întîmplat Între timp cu unii dintre mardeiașii de marcă ai lui Mickster? Ei bine, sfiosul de Mo Jahelka ține contabilitate triplă pentru deținătorii de franciză, știut fiind cît e de priceput În mînuirea cifrelor, iar Davey Goldman, aflat la mititica Împreună cu șeful lui, Îl plimbă pe Mickey Cohen jr. prin curtea de la McNeil Island. Abe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Și mâinile plâng Elena Marin Alexe Ascunse cu grijă-n cutie, Păstrez amintiri ce se frâng. Încerc să le-aștern pe hârtie. Zadarnic, azi mâinile plâng. Sfios, gestul mângâie clipa Imaginii triste și reci. Tăcerea își plimbă aripa Și timpul coboară poteci. Surprinsă de gând, amintirea Atinge un dor nevăzut. Se-ascunde în lacrimi iubirea, Cu tainic fior renăscut. Privirea discret îmi alungă, Cuvântul de ochi neatins
?i m?inile pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83311_a_84636]
-
Marga Pop a intrat în prima încăpere, mult mai mare decât celelalte, și-a aruncat geanta pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii, urmată, cu pași mărunți și sfioși, de vecina rămasă în picioare cât timp cealaltă s-a reîntors în vestibul, unde era cuierul de perete cu oglindă, și și-a scos anevoie haina neagră, s-o atârne pe un umeraș. Apoi a mai străbătut o dată încăperea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
frumos, avea o frumusețe sculpturală. Îmi amintesc că avea ochii albaștri catifelați și cele mai lungi și bogate gene pe care le-am văzut în viața mea; asemănătoare cu ale tale, dacă-mi îngădui un mic compliment. Mi-am abătut sfios privirea. — Poate că mi-aș fi încercat norocul, dar înclinațiile erau prea evident în direcție opusă. Era categoric un armăsar de rasă. Pretindea că ar fi cucerit câteva suflete la viața lui și puteai să-l crezi. Pe scurt, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și se uită șocat la Shirley numai în furou și dând să-și pună pe ea cămașa de noapte. Spuse: — Hei, ce cautați în camera mea? — Asta nu-i camera ta. spuse Shirley . Ăsta nu-i bagajul tău! Își trase sfioasă la piept cămașa de noapte. — Ei, fir-ar să fie! spuse Kenneth. Nu. Ia stați puțin! Ăsta nu-i patul meu. Probabil că m-am rătăcit. Scuzați-mă. O s-o... șterg. Dădu să plece, dar se opri după ce făcu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]