4,282 matches
-
amazoanele-soldat se apropie de scena improvizată. Vinul curgea, oamenii se veseleau. Curând începu și Talestri să prindă roșeață în obraz de la starea de bine care părea să inunde încăperea. La un moment dat, ușa se deschise și în prag apărură siluetele celor doi călăreți pe care Talestri și fetele ei îi întâlniseră în ajun. Cei trei soldați, de la masa amazoanelor, se ridicară în semn de salut prietenesc. Impertinentul, privi uimit și, vădit amuzat, se apropie de masa celor șase. -Murrabi, văd
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă!". Prin colbul uliței, stârnit de hârjoana inocentă a câtorva copii, ochii împăienjeniți de-atâta plâns zăriră două siluete, apropiindu-se agale și sprijinindu-se una pe alta. Nu recunoscu în cei doi pe fiii ei, dar era încredințată că nu puteau fi alții. Dumnezeu nu putea ignora puterea credinței acestei mame din Miroslăvești. Și așa a și fost
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
lui Ahav îl lovise acolo. Între timp femeile aproape că ajunseseră la mormântul gol. Maria din Magdala avea un avans de câțiva zeci de pași înaintea celorlalte femei. Își ridică ochii într-acolo și văzu piatra răsturnată de la mormânt. O siluetă se afla acolo, foarte aproape de piatră iar Maria din Magdala își dădu seama că probabil maica învățătorului se afla acolo stând în genunchi fiindcă așa i se păru. Își aminti că atunci când se ridicaseră de plecare din odaia casei cu
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
așa i se păru. Își aminti că atunci când se ridicaseră de plecare din odaia casei cu foișor, nimeni nu o văzuse pe Maria, maica învățătorului. O fâșie de ceață se ridică și ucenița putu să vadă că într-adevăr o siluetă care părea a fi maica învățătorului era acolo și își plecase capul până la pământ ca și cum cineva ar fi stat în fața ei, însă din cauza ceții care se îndesise dintr-o dată nu putu să vadă mai mult. În sfârșit ajunseră acolo toate
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
soarelui și o face să râdă... Iar despre bunicul, își amintește doar prezența aceea atât de agreabilă și de tăcută. Acum, când privește în urmă și se gândește la bunici, vede că au rămas înregistrate pe pelicula memoriei doar două siluete mai degrabă cenușii, cu fețele neclare. Dar undeva, au rămas întipărite pentru totdeauna sentimentele legate de ei. Sentimente care o leagă și-acum cu fire invizibile de tot ceea ce-au fost ei. Sau poate că nu există nici un fir
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
aud iar povești. Priveam la femeile și bărbații din jurul focului. Chipuri pe care le știam din fiecare vară. Care aveau un zâmbet, o privire, o vorbă bună sau un gest mângâietor pentru mine. Se auzea respirația cailor mari și puternici, siluete întunecate în noapte. Se vedeau sclipind ochii câinilor care mă întâmpinau lătrând care mai de care, până mă înconjurau, făcând o horă în jurul meu. Erau „câini - lup de munte”, cum îmi spusese „omul frumos”. Mari toți, cu ochii imenși. Își
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
din când în când cu acel surâs de o bunătate inefabilă, atotcuprinzătoare, cu multe întrebări, dar și așteptări, în ochii lui ca noaptea. Pe rând, s-au ridicat și au început să danseze cel mai fascinant dans din viața mea. Siluete în noapte, luminate din când în când de focul care izbucnea brusc, ca apoi, tot brusc parcă, se topea, se retrăgea în adâncul pământului. Era un dans al nopții cu flăcările. De câte ori se apropiau siluetele, focul parcă învia apoi lăsa
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
fascinant dans din viața mea. Siluete în noapte, luminate din când în când de focul care izbucnea brusc, ca apoi, tot brusc parcă, se topea, se retrăgea în adâncul pământului. Era un dans al nopții cu flăcările. De câte ori se apropiau siluetele, focul parcă învia apoi lăsa doar Luna și stele să lumineze. Doar o privire, și m-am ridicat cu brațele deschise spre flăcările care au izbucnit cu forță înspre înalturile nopții, atingând Luna fermecată. O bucurie ca o cascadă de
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
avere fabuloasă cu care să-ți poți achita în fine toate ratele bancare , rămânându-ți și de-o pâine și doi covrigi (unul pentru tine , iar celălat bineânțeles pentru consoarta ta, care cică nu mănâncă pentru a-și mai ajusta silueta!-Minciuni gogonate! Nu mănâncă pentru că salariul ăsta așa împuțit cum e nu existe de-o zi, de-o săptămână, de-o lună, de-un an, de-un deceniu! De fapt, de douăzeci de ani! ) O viață de om, doamnelor și
EXCURS ÎN UNELE ORGANE INTERNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346879_a_348208]
-
AM LACRIMI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 891 din 09 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Nu am lacrimi câte doruri Vin și pleacă dor cu dor Precum păsările-n stoluri Care mor adesea-n zbor... Păsări veșnic călătoare, Siluete-n asfințit Ce continuă să zboare Neștiind că au murit... Nu am lacrimi câte gânduri De doliu mă-nvăluie Precum lemnul mort din scânduri Ce-n mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346275_a_347604]
-
AM LACRIMI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 643 din 04 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Nu am lacrimi câte doruri Vin și pleacă dor cu dor Precum păsările-n stoluri Care mor adesea-n zbor... Păsări veșnic călătoare, Siluete-n asfințit Ce continuă să zboare Neștiind că au murit... Nu am lacrimi câte gânduri De doliu mă-nvăluie Precum lemnul mort din scânduri Ce-n mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346369_a_347698]
-
îmbunătăți starea sunt doar două dintre ideile călăuzitoare ale acestui dialog. Cu alte cuvinte, așadar, o ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
o sinestezie de imagini artistice, descriind parcă antitetic micimea bisericii în contrast cu sicriul lung și îngust ce adăpostea cadavrul: ,,Biserica micuță din cartier părea mai sumbră decât de obicei, adăpostind în întunecimea-i caracteristică, un sicriu lung și îngust ce trăda silueta subțire și foarte înaltă a Danei” (p. 41). Dincolo de aceste aspecte extrinseci însă, savoarea creației literare este dată de profundul mesaj moral. Descrierea fetei persecutată de părinți, muncitoare, silitoare, dar totuși prostuță și credulă, care încape pe mâinile lui Eugen
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
sardeleză” nevoită dar plăcută în cele din urmă. Nu știu cât a costat tichetul de călătorie, nu eu răspundeam de “agoniseala” buzunarului, din ce în ce mai crâmpocit, însă am înțeles că te costă 5 dolari cu reducere, dacă iei un abonament pentru toată ziua. Această siluetă neagră și sticloasă, cu pedigri și argintiu, o “lipitoare” impermeabilă care șerpuiește silențios “călare pe un drug de fier” are drept cap de linie “MGM Grand Station”, trece și culege călătorii din “Bally's/Paris Las Vegas Station, mai preia
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
scos la licitație pentru datorii la întreținere, plecarea soției în Italia la muncă și... dusă a fost, intratul lui în șomaj și continua căutare de muncă... Ieși în pragul ușii. Cu privirea plină de tandrete, dar și de milă, conduce silueta băiatului pană trece de colțul fabricii de mobilă abandonată în tranziție. I s-a părut ori chiar băiatul lui scump sărea într-un picior? Își șterge ochii cu mâneca roasă a hainei. De-atâta zăpușeală a transpirat. Sau... Referință Bibliografică
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
mintea lui au dat să le așeze în ceea ce s-a numit cubism. Anul 1907, când pictează Domnișoarele din Avignon, îi va decide soarta prin noile forme pe care imaginația lui (de acum înainte, pensulele cu care va marca conturul siluetelor umane vor avea izvorul minții sale), lipsindu-se de modele, va decide într-o cu totul altă formă și culoare corpul uman, îi va uni destinul cu produsul uriaș și semnificativ a tot ceea ce a însemnat creația magnificului pictor spaniol
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
Cugetare > ÎNTRE DOUĂ SPERANȚE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Între două speranțe Sunt singur în barcă legănat de vânt Rotesc stelele valsuri și perinițe, Silueta ta a rămas difuză pe mal Și luna își despletește pe mare șuvițe. Înaintez în noapte înspre nici-unde Nu știu dacă la alt mal mă așteaptă o speranță Dar îmi este sufletul o barcă pe unde Și visul rămâne în
ÎNTRE DOUĂ SPERANŢE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348426_a_349755]
-
într-alta. -Nu te duce, o ruga insistent băiatul, uite, facem ce vrei tu numai să fie bine. Dar ea își căuta deja prietena șnuruită de noul prieten, încât se vedea că ar fi o cruzime smulgerea ei dintr-o siluetă dublată. -Bine, atunci plec numai eu, zise Ana, gustul amar încercând să-l acopere cu o voce impersonală. I-a și văzut înfulecând prăjiturile pregătite în mod special într-o cameră specială. -Dar, ce vei face, e trecut de 12
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]
-
front. Un joc cu moartea. Dar sportiv și în limitele regulamentelor. Până într-o noapte când s-au auzit mai multe rafale lungi și tânărul locotenent a căzut ciuruit, fără suflare. La anchetă, santinela a raportat că a somat o siluetă care nu s-a oprit și a deschis focul. Regulamentar. Dovedește anchetatorule că santinela a tras după ce l-a recunoscut pe locotenent! Iar locotenentul când era somat, se oprea întotdeauna, spunea parola și era lăsat să se apropie. Sigur că
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
n-au deraiat, câte mașini și autocare nu s-au răsturnat! Mai mult! La câte hramuri și sfințiri ar fi trebuit să particip, la câte mese festive aș fi fost obligat să stau! Mai puteam eu, oare, să-mi păstrez silueta? Categoric, nu! Funcțiile respective le puteau ocupa mulți alții, dar cărțile și studiile și articolele mele erau numai ale mele și numai mie îmi era dat să le scriu. Atâta vreme cât scrisul mi-a fost bucurie, chemare, cetate de scăpare, eliberare
CEL MAI NOROCOS DINTRE PĂMÂNTENI de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345268_a_346597]
-
intră în ochi : nenorocita , tocmai aici și-a găsit locul!Lumina lunii mătura odaia mai ceva decât a lămpii stinse! Ieși furișându-se afară. Înconjură casă și ieși în iarba întunecată din față. Apoi intră din nou în ogradă . O siluetă fantomatică ținea cerdacul să nu se clatine. Dându-și seama că-i gol , dădu să iasă iar. O șoaptă îl opri: -Dio! Era Liza, doar în cămașa nopții! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (11) / Costel Zăgan : Confluențe Literare
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
ani de la nașterea artistei Un aton scoborât parcă dintr-un timp mitic, originar, în care magia neagră a haosului nu era în stare să domine cu toată puterea sa ocultă lumea ... Vorbim aici, evident, despre arcul eonic Tep Zepi, când silueta concordiei desăvârșite a elementelor alcătuitoare ale Universului era opera lui Maat - odrasla binecuvântată a soarelui la zenit Re și zeiță unică a dreptății și adevărului pe malurile mărețului Nil -, iar Egiptul sau pământul negru (Kemi), ca dar sfânt al lui
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
la dans și în acordurile piesei „Dance Dance” Annie a coborât de pe scenă și a mers în public, care evident, era în delir, cântând și dansând împreună. Toți cei aflați în sala nu au putut să nu remarce frumusețea și silueta perfectă a solistei trecute de 50 de ani. Nici Jan nu s-a lăsat mai prejos, acesta arătând o formă fizică de invidiat, dansând și mișcându-se că un adolescent. Cei de la BZN au cântat atât hituri consacrate precum „Blue
MARIN MIHAI & DIANA GEORGESCU : CELEBRA TRUPA OLANDEZA BZN I-A FACUT PE ROMANI SA PLANGA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345517_a_346846]
-
cu sărutul lor posesiv. Ștefan îmbrățișă fata de după umeri. Dalia zâmbi. Se desprinse din îmbrățișarea lui, se descălță și se îndreptă în fugă spre mare cu sandalele în mână. Ștefan o urmărea din priviri și nu-și dezlipea ochii de la silueta care stârnea în el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere și experimentat ca el. Se așeză pe nisip, lipindu-și spatele de zidul digului din beton. Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
sărutări. Doar noaptea plină cu stele și vântul care bătea necontenit, le mai răcorea temperamentul. Ștefan o luă din nou în brațe și o duse la capătul digului de beton ce se înfigea adânc în mare. Mai departe se reliefau siluetele mai multor ambarcațiuni ancorate în larg. O așeză cu șezutul pe balustrada digului și apoi scoase telefonul sunând în noapte. - Alo! Vino să mă iei de la capătul digului. Dalia nu auzi ce i se răspunse bărbatului în brațele căruia se
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]