2,018 matches
-
aștepta lângă cel care ți-e drag. Doamna Maria, nevastă-mea, doarme acum. O lume întreagă a luat piatra împotriva doamnei lui Duca, Anastasia. Sfinției tale aș vrea sămi descarc sufletul. Nu păcatul mă îndemna spre femeia aceea, ci un simțământ de prietenie caldă. Când o întâlneam, în ochii ei se aprindeau niște luminițe aurii și toată ființa ei reflecta bucuria de a mă vedea. Mă aștepta, avea știința vegherii în așteptare. Putea să stea ore întregi brodând la gherghef și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pomenirea de patruzeci de zile a răposatului Șerban Vodă. Mitropolitul tresări, nu se aștepta ca să-i fie forțată mâna chiar aici, dar cuvântul e cuvânt. — Măria ta, cinstiți boieri, nu este o taină că de Șerban Vodă m au legat simțăminte pe care moartea nu poate să le dezlege. Așa că, împreună cu stăreția mânăstirii Cotroceni pe care răposatul a ctitorit-o, voi să mă îngrijesc de panihida lui. Aceasta se va face în sâmbăta dinaintea praznicului Sfântului Nicolae, la mormântul voievodului, după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
osârdie și cu vărsare de lacrimi te petrec, măria ta; fie ca rugăciunile mele să te însoțească pe drumul încercării”. În adunarea de sub cerul albastru, cu zvon de păsări purtat de vânt, cuvintele bătrânului nu putură ajunge prea departe, dar simțământul care răzbătea din ele pătrunse până la ultimul om și lacrimi mari lustruiau dâre pe fețele bărbaților din alai. Singura femeie din adunare, doamna Marica, nu mai avea lacrimi. La fel ca soția lui se împăcase cu soarta și vodă; își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și părăsească casa de pe malul Cornului de Aur. I s-a raportat totuși că în postul mare Lavinia a dispărut un timp de la hambarele ei, slugile spunând că a fost în pelerinaj pe la mânăstiri. Mihai zâmbea ca o mască, pentru că simțământul că ceva anume îi scapă punea stăpânire pe el din ce în ce mai mult. Trecuseră doi ani și jumătate din octombrie 1700 și cât de multe se schimbaseră...; el, marele spătar, fusese cel care organizase consfătuirea aceea secretă de la București. Ar fi un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căpăstrul din mâna ieromonahului; acesta a ridicat capul, l-a văzut pe prinț drept, cu capul semeț ca și cum ochii închiși ar fi privit înainte, și i se păru atât de frumos încât sufletul lui limpede se simți tulburat de un simțământ de părere de rău. Doamne, ce fericit trebuie să fie vodă având asemenea mândrețe de coconi... Îl înghioldi cu călcâiele pe Leu și apucară drumul spre Poenarii de Muscel. Au ajuns la Hurezi vineri seara târziu de tot, cu animalele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arătă spre arsura de pe piept a cărei zemuială încă nu se uscase peste tot. Îți mulțumesc că ai încercat să-mi pătrunzi încâlcișul gândurilor. Vezi, sfinția ta, de ce trebuie omul să se mărturisească? Pentru că atunci când dai glas cugetărilor, pornirilor și simțămintelor tale, ele se orânduiesc, se aleg și se despart cele bune de cele rele și ai puterea să-ți vezi greșelile și să te rogi pentru iertare și îndreptare pe calea cea bună. Abia acum cred că o să încerc să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Radu ar fi mers mai repede, era bucuros că reușise să-i scrie logodnicei sale o scrisoare. Ieri preoții care au venit să-i spovedească le-au adus și toate cele pentru scris; s-a silit atunci să-și orânduiască simțămintele și gândurile și să le înșiruie într-o scrisoare de dragoste. Frazele lungi pe care le scrisese sau poate nu le scrisese îi veneau în minte și era fericit: „Îți mulțumesc, draga mea, că m-ai lăsat să mă simt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în teoria muzicii, București: Editura Muzicală, 1975, paginile 205-206, demonstrează intonațiile modale (doric pe mi cu sunetul si mobil) și o intervalică alternantă între salturi de cvintă și sextă cu mers treptat, ascendent și descendent. Poporul român și-a exprimat simțămintele prin creații de o rară frumusețe, construindu-și un sistem modal propriu, diatonic și cromatic. Exemplele propuse din lucrarea lui Gheorghe Oprea și Larisa Agapie - Folclor muzical românesc, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1983, pagina 190 ilustrează liniile melodice a
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
și estetice, folosirea de materiale de lucru de proastă calitate, și multe altele asemenea, se răsfrâng asupra caracterului spiritual, și nu în ultimul rând, asupra valorii artistice a acestor lucrări. Luând exemplul unor icoane recente, realizate industrial, fără resimțirea vreunui simțământ religios, încărcate în stridențe cromatice, împodobite sau acoperite cu armături metalice, broboade, mileuri și ștergare "naționale", așa cum se practică în special în mediul rural, din tendința forțată de a înfrumuseța ceva ce din principiu nu ar avea nevoie de înfrumusețare
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a veni în ajutorul rudelor și nu-și cruțară deloc timpul. Le veni în ajutor plictiseala vieților lor singuratice precum și plăcerea de a se simți la îndemână în casa Louisei. Într-adevăr, după cum era de așteptat, nimeni nu încercă vreun simțământ de stinghereală la prezența lor, iar cele două femei se socotiră aici, încă din prima zi, ca la ele acasă. Încăperea cea mare căpătă cele mai felurite întrebuințări, fiind în același timp sufragerie, loc unde se călcau rufele și cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
frați de sânge. Cum oare să nimerească tocmai aici un renegat? Pe urmă, la masă, a priceput tot, căci la fel se ascunde și dânsul de doi ani de zile, ferindu-se, ca un actor bătrân, de a-și arăta simțămintele cele fierbinți și purtând veșnic o mască pe obraz. De altfel, pentru el primejdia e și mai mare decât pentru Bologa, întîi fiindcă e ceh, și toți cehii sunt suspecți, apoi fiindcă... Nu-i mărturisi al doilea motiv, ci, după
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se ferea să-l dezgroape. Mai mult îl preocupa viitorul care-i mijea ca o auroră strălucitoare după o noapte vijelioasă. Nu-l vedea încă lămurit, dar ceața care-l aburea avea sclipiri trandafirii... Inima îi era plină de un simțământ mângâietor. " De acum începe o viață nouă! se gândea mereu cu bucurie. În sfârșit mi-am găsit calea... Au trecut șovăirile și îndoielile! De acuma, înainte"! O poftă de viață vajnică îi clocotea în piept. Când venea, dimineața, de la observator
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ești foarte palid și slăbit, camarade, zise locotenentul, luîndu-și rămas bun. Eu cred că nici nu ești încă vindecat pe deplin, cel puțin după înfățișare... Ar trebui să te îngrijești foarte, foarte bine! Apostol plecă ochii, de-abia stăpînindu-și un simțământ ciudat de revoltă și umilire. Rămase în picioare, rezemat de dunga mesei. La altă masă lungă, un sergent și un caporal scriau, cu priviri furișe spre noul comandant, scârțâind zeloși din penițe. Ar fi dorit să le spună și lor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și pe frunte simți o mână ușoară, puțin rece și aspră. Sub atingerea aceasta, clocotul minții se mulcomi repede, ca sub puterea unui farmec, și somnul coborî ca o alinare dulce... Când se trezi, auzi un glas străin lângă dânsul. Simțământul de grea osteneală îi zăcea și acum în oase, încît nici nu ridică pleoapele, căznindu-se doar să recunoască glasul care-i mormăia în urechi: " E doctorul Meyer! se gândi apoi dumerit. Vasăzică, sunt bolnav..." Deschise ochii să se convingă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce i-au murit în creieri înainte de a se limpezi, până la cugetările grele, ordonate, mândre, pe care el le alesese cu încredere drept călăuze de viață, și toate deopotrivă de palide și de supuse, ca niște robi împrejurul stăpânului atotputernic... Simțăminte stranii, nelămurite, se trezeau și se topeau în inima lui, învăluindu-i toată ființa într-o mulțumire caldă... În mintea lui încercă să mai ridice capul un gând, să-i reamintească cuiul ruginit de ură, dar flacăra misterioasă nu-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pălmuite de stropi năvalnici, între nourii suri, râdea o geană albastră-luminoasă, vestitoare de soare nou. Apostol rămase un răstimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri îi răsăreau în creieri și se stingeau repede, netrebuincioase. Pieptul îi era greu de un simțământ nou și de o năzuință nelămurită și totuși poruncitoare... Îl însuflețea o poftă mare să îmbrățișeze lumea întreagă, să plângă de bucurie și să împartă lacrimile cu toți oamenii. Se sculă în picioare și întinse brațele, și deodată lacrimi îmbelșugate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iubire și setoasă de a iubi. Și pe fiece clipă simțea tot mai deslușit rădăcinile flăcării albe în sufletul său, pătrunzîndu-i toate fibrele, topindu-se cu izvorul vieții și stăpînindu-i ființa pentru toată viața și în vecii vecilor... Apoi toate simțămintele, cele tulburi, ca și cele clare, se adunară într-un mănunchi solid, puternic, și îndată îi apăru în creieri un gând viu ca un trăsnet: " Sufletul meu a regăsit pe Dumnezeu!" O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa stătu acolo, în fața bolnavului, aproape un ceas, fără a scoate o vorbă, sorbindu-i privirile din ce în ce mai însetat, ca și cum din ele ar fi vrut să-și adune un mănunchi de sprijin. N-ar fi fost în stare să-și lămurească simțămintele din clipele acelea, dar sufletul i se bucura ca pătruns de o taină nemărginită. Când se ridică de plecare, văzu bine că buzele lui Cervenko se mișcă fără glas. El totuși înțelese ce-i spune și, drept răspuns, îl sărută
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înainte, fără să-mi dau seama încotro... și așa într-un ceas, ori poate într-o singură secundă, m-am trezit cu sufletul plin de înțelegere! Am simțit puterea și slava și bunătatea lui Dumnezeu în inima mea, și în simțământul acela am aflat dezlegarea tuturor tainelor, Apostole!... De atunci nu mai am nevoie de cărți, ci numai de Dumnezeu. Ș-apoi Dumnezeu e mai aproape de omul simplu, care trăiește afară, în vârtejul vieții... Mult mai aproape!... Credința fuge de cărți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
exces de zel, și cum a dat o mână de ajutor la pregătirea execuției, cum a apucat ștreangul încercîndu-l dacă e destul de rezistent... În amândouă palmele simțea atingerea aspră a funiei. Amintirea aceasta i se prefăcu în suflet într-un simțământ de rușine și părere de rău, atât de cumplit, de mustrător, parcă ar fi stat în fața lui Dumnezeu în ziua judecății de apoi. Simțământul straniu îl stăpâni numai o secundă, și totuși parcă îi deschise larg porțile adâncimilor nepătrunse, unde
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
amândouă palmele simțea atingerea aspră a funiei. Amintirea aceasta i se prefăcu în suflet într-un simțământ de rușine și părere de rău, atât de cumplit, de mustrător, parcă ar fi stat în fața lui Dumnezeu în ziua judecății de apoi. Simțământul straniu îl stăpâni numai o secundă, și totuși parcă îi deschise larg porțile adâncimilor nepătrunse, unde clocotesc explicațiile tuturor tainelor vieții. Apoi vedenia spânzuraților pieri brusc, și în inima lui Apostol coborî o liniște mare. Privirile lui îmbrățișau munții, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
limbă să întrebe dacă mai este mult. Îl rodea teama că nu va sosi niciodată și, chiar în aceeași clipă, că va sosi prea curând. " În sfârșit... În sfîrșit!" îi bâzâi iar prin creieri drept răspuns la toate gândurile și simțămintele vălmășite. Apoi convoiul se opri într-o poiană. Varga păstră doi soldați pentru escorta prizonierului, iar restul patrulei, cu caporalul, porunci să se înapoieze la sectorul escadronului. Apostol, între cei doi soldați, porni după Varga, care acuma pășea mai repede
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
urmă și... Rău îmi pare că... Eu mi-am făcut datoria... numai datoria, precum trebuie să și-o facă orice om pe lume, oriunde și în orice împrejurare... Întîlnindu-i privirea obosită și buimăcită, ultimele cuvinte i se încurcară într-un simțământ de neliniște. Făcu un pas spre el, să-i întindă mâna. Își luă seama brusc și trecu fără să-l mai privească. Și, ieșind, tuși ca și cum ar fi vrut să-și curețe din inimă urmele înduioșării... Apostol ședea pe colțul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu pierdem vremea! Nu-i așa?... Scrie, plutonier! Dumneata, poftim, ia loc... colea, mai aproape! În vreme ce pretorul dicta plutonierului introducerea obișnuită, Apostol Bologa se așeză pe un scaun, între cele două mese de scris, liniștit și stăpânit numai de un simțământ supărător de rușine. Apoi pretorul citi raportul lui Varga de două ori, dând din cap foarte mulțumit, desfăcu pachețelul și examină cu mare atenție fiecare lucrușor, zâmbind uneori ca omul care-și vede confirmate presupunerile, crescând astfel în propria-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu. 3. Îmi voi lua temeiurile de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. 4. Fii încredințat, cuvîntările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simțăminte curate. 5. Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni și este puternic prin tăria priceperii Lui. 6. El nu lasă pe cel rău să trăiască și face dreptate celui nenorocit. 7. Nu-și întoarce ochii de asupra celor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]