5,259 matches
-
a virtualităților, fiind deopotrivă fons et origo, izvorul tuturor posibilităților de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație. Una dintre imaginile exemplare ale Creației este Insula, care "răsare" dintr-o dată din mijlocul valurilor. Pe de altă parte, imersiunea simbolizează întoarcerea în preformal, revenirea la modul nediferențiat al preexistenței. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale, iar imersiunea echivalează cu o dizolvare a formelor. Simbolismul Apelor implică așadar atât moartea, cât și renașterea. Contactul cu apa înseamnă întotdeauna o regenerare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
27 Fertilitatea agrară este stimulată cu ajutorul unei frenezii genezice neînfrînate. Dintr-un anumit punct de vedere, orgia amintește de nediferențierea de dinaintea Creației. Așa se explică de ce unele ceremoniale prilejuite de Anul Nou cuprind ritualuri orgiastice: "amestecul" social, libertinajul și saturnaliile simbolizează întoarcerea la starea amorfă care a precedat Facerea Lumii. Atunci când este vorba de o "creație" la nivelul vieții vegetale, scenariul cosmologico-ritual se repetă, pentru că noua recoltă echivalează cu o nouă "Creație". Ideea de reânnoire - pe care am întîlnit-o în ritualurile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și de nemurire; ideea religioasă a realității absolute este exprimată simbolic printre atâtea alte imagini, sub forma unui "fruct miraculos" care îi poate face pe oameni nemuritori, atotștiutori și atotputernici, asemenea zeilor. Arborele nu a fost ales doar pentru a simboliza Cosmosul, ci și viața, tinerețea, nemurirea, înțelepciunea. Pe lângă Arborii cosmici, ca Yggdrasil din mitologia germanică, istoria religiilor cuprinde Arbori ai Vieții (de pildă în Mesopotamia), ai Nemuririi (Asia, Vechiul Testament), ai Înțelepciunii (Vechiul Testament), ai Tinereții (Mesopotamia, India, Iran) etc.28 Cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
monstrul-paznic și să-l ucizi: învingătorul trebuie să treacă printr-o încercare inițiatică de tip eroic, câștigând "prin violență" condiția supraomenească, aproape divină, a tinereții fără bătrânețe, a invincibilității și a atotputerniciei. Arborele cosmic, Arborele nemuririi sau al Cunoașterii simbolizează cum nu se poate mai limpede valențele religioase ale vegetației. Cu alte cuvinte, arborele sacru sau plantele sacre dezvăluie o structură care nu este evidentă în feluritele specii vegetale concrete. Așa cum am putut vedea, structurile cele mai profunde ale Lumii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oglindește un profund sentiment religios al lumii. Existaseră mai înainte bazine cu apă parfumată, care întruchipau Marea, iar capacul înălțat sugera Muntele. Structura cosmică a acestor lucruri este evidentă. Elementul mistic era și el prezent, pentru că Muntele înălțat în mijlocul Mării simboliza Insulele Preafericiților, un fel de Paradis în care trăiau Nemuritorii taoiști. Era, deci, o lume aparte, o lume la scară redusă, pe care o aduceai la tine în casă ca să te poți împărtăși din puterile ei mistice concentrate și să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scara cea mai mică, închipuind un univers paradiziac în miniatură, încărcat de puteri mistice, pentru că era departe de lumea profană, în preajma căruia taoiștii se retrăgeau ca să mediteze. Sanctitatea lumii închise este redată și de bazinele cu apă parfumată și capac, simbolizând Marea și Insulele Preafericiților. Acest complex mai slujea pentru meditație, precum grădinile în miniatură, la început, înainte ca învățații să facă din ele o modă, în secolul al XVII-lea, și să le transforme în "obiecte de artă". Se cuvine
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mitologii eroice au o structură solară. Eroul este asimilat Soarelui: ca și el, luptă cu întunericul, coboară în împărăția Morții și iese învingător. Întunericul nu mai este unul din modurile de a fi ale divinității, ca în mitologiile lunare, ci simbolizează tot ceea ce Zeul nu este, adică Adversarul prin excelență. Întunericul nu mai este valorizat ca o etapă necesară a Vieții cosmice; văzut prin prisma religiei solare, el se opune Vieții, formelor și inteligenței. Epifaniile luminoase ale zeilor solari devin în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
toate zilele, este transfigurată în experiența unui om religios, care descoperă peste tot un "cifru". Până și gestul cel mai obișnuit poate trimite la un act spiritual. Drumul și mersul pot fi transfigurate în valori religioase, deoarece orice drum poate simboliza "calea vieții" și orice mers un "pelerinaj", o călătorie spre Centrul Lumii.15 Dacă faptul de a avea o "casă" înseamnă asumarea unei stări stabile în Lume, cei care au renunțat la casele lor, pelerinii și asceții, își arată prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asceții, își arată prin "mers", prin neîncetata lor mișcare dorința de a ieși din Lume, respingerea oricărei stări în Lume. Casa este un "cuib" și, așa cum spune Pancavimsha Brahma1a (XI, XV, 1), "cuibul" înseamnă turme, copii și un cămin, adică simbolizează lumea familială, socială, economică. Cei care au ales căutarea, calea spre "Centru", trebuie să renunțe la orice situație familială și socială, la orice "cuib", spre a se consacra cu totul "mersului" către adevărul suprem care, în societățile foarte evoluate, se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
embrionară a existenței, atât pe plan cosmic, cât și pe planul vieții omenești. În numeroase regiuni există în pădure o colibă inițiatică, unde tinerii candidați trec printr-o parte din încercări și învață tradițiile secrete ale tribului. Or, coliba inițiatică simbolizează pântecele mamei.19 Moartea neofitului înseamnă întoarcerea la starea embrionară, ceea ce nu trebuie înțeles doar în sensul fiziologiei omenești, ci și într-o accepție cosmologică: starea foetală echivalează cu o întoarcere provizorie la modul virtual, precosmic. Alte ritualuri pun în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să mai aștepte sfârșitul argumentării mele, lipsită de trăinicie (căci nu aveam ce obiecta serios), se îndreptă spre mine și-mi luă pălăria din mână. Gestul simplu, de un cochet și cordial autoritarism, cu care mi-a confiscat obiectul ce simboliza hotărârea mea, m-a împrietenit cu ea dintr-o dată, simțind-o mult mai aproape sufletește decât pe vechiul meu cunoscut, Timotin. Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfârșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. Un incident
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
crescătorii de porci, cum s-a Întâmplat În atâtea lăcașuri sfinte, ce căzuseră pradă urgiei Domnului, icoanele nu fuseseră arse, nici clopotele topite pentru gloanțe, nici crucile coborâte de pe cupole pentru ca În locul lor să se Înalțe stele În cinci colțuri, simbolizând forța omului, care urma să cucerească Încetul cu Încetul Universul și să devină stăpânul lui absolut. Călugării trăiau pașnic În mănăstire, descinzând din când În când și prin satele din jur; din toată ceata de călugări se distingea starețul Pafnutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aventură ca ori care alta, este adevărat - puțin mai fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI Se apropiau sărbătorile Crăciunului. Febra pentru acest Însemnat eveniment intrase În faza finală.Orașul cunoștea o forfotă continuă, simbolizând tradiția unor vechi obiceiuri, respectată de toată suflarea creștinătății În care nașterea lui Isus Hristos se Împletea armonios cu zilele de meritată odihnă, cu speranța de mai bine a noului an...! Tony Pavone era extrem de ocupat. Urma să dea drumul la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să nu mintă... îi mai pui să și jure. Mă voi mărita, e adevărat, iar cel care-mi va fi soț va vedea tabloul de pe perete zilnic vrând-nevrând, va spune «Ce arlechin!» sau altceva dar nu va ști niciodată că simbolizează destinul nostru, al tău și al meu, pe care numai mâna ta și sufletul nostru, nu numai al tău, au putut să-l zugrăvească, dar el, viitorul meu soț, va trece zâmbind, mulțumit, ca un învățător cuminte, spre împodobirea peretelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ochii căruia mă privisem altădată lărgise acum spațiul bisericii parcă spre infinit. Isus, pictat, stătea cu mâinile bătute în cuie pe lemnul orizontal al crucii, fața Lui era căzută în bărbie ca durerile acestei lumi, iar picioarele și mâinile rănite simbolizau nu numai inima poporului evreu din mijlocul căruia se ridicase, ci și... Dar clopotele, sunând, rarefiară gândurile, în lumea suprafirească ce plutea deasupra, încât nu le mai putui prinde sensul... Un alt preot, acum, decât bunicul, ieșea și intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prin urechile acului decât bogatul în rai”, ori „iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Că însuși Isus a spus: „Dă Cezarului ce e al Cezarului și Domnului ce e al Domnului” - mă gândeam la tânărul nostru rege care simboliza continuitatea națiunii în substanța ei divină. Numai că ideologia ce se declara ca fiind a dreptății și a iubirii de oameni se dovedi a fi o ideologie de ocupație, întemeiată pe minciună, delațiune, ură, dezbinare și crimă, ridicate - toate - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
singurul medicament. Numai că asta nu se știe când va fi, dar va fi, căci tot ce e nefiresc e sortit pieirii. Pelerina-i albă, puțin trișată în lumina roșiatică a apusului, îi atârna pe umeri asemeni cavalerilor de Malta, simbolizând pentru el puritatea, permanenta întoarcere la izvoare. - Dacă privești de departe, spusei, totul pare o magnificență. - Da, dar structura statului totalitar se întemeiază, ceea ce de departe nu se vede, înșelarea pentru cei din afară, pe negarea individului care, încarcerat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
reprezenta soarele aflat în cel mai înalt punct al drumului său pe cer. Porțile amfiteatrului, care dădeau în arenă, erau douăsprezece, asemenea constelațiilor zodiacului, și erau împodobite cu statui pe ambele laturi. Caii și carele făceau șapte ture de pistă, simbolizând orbitele celor șapte planete și cele șapte zile ale săptămânii. Întregul cosmos participa la jocuri. Astfel, în arenă, în public și în jurul împăratului curgea energia supranaturală a zeilor în cinstea cărora se desfășurau jocurile. Ce putea Vitellius să ofere poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lovitură de pumnal, Marcus ucise un soldat care voia să-l străpungă pe Valerius cu lancea. În jurul lor, bătălia continua, printre strigăte de durere și de război. Ca să scape de loviturile săbiilor și pumnalelor, soldații vitellieni alergau spre apa care simboliza râul Oglio. Împinși de gladiatori, unii căzură în capcane. Ceilalți intrau în apă, dar nu puteau să se miște din cauza armurilor grele. Cu apa ajungându-le la piept, Valerius și Marcus îi atacau, și curând apa deveni roșie. Se întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Îi spuse odată, nu se știe de ce, Bikinski, „presupune pătrunderea Într-o Încăpere tăinuită: un cavou, o peșteră, o grotă sau o groapă. Acolo, inițiatul este stropit cu apă sfințită sau cu sângele unei victime sacrificate pe altarul zeului. Încăperea simbolizează locul morții omului vechi și al nașterii celui nou...” Cavoul său era oglinda În fața căreia, stând În genunchi, la miezul nopții, murea un Noimann vechi și reînvia unul nou, prinzând puteri nebănuite, pentru a putea porni Întins, spre Corso, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu știu... Dar mă reduse la tăcere luându-mi fața În mâini exact așa cum Își doresc toate fetele, dar nici un tip nu face vreodată. Exact ca pe coperta de la A ta, plină de dorință, dacă-mi aminteam corect, imaginea care simbolizase pentru mine supremul sărut romantic. Mâinile lui erau reci și puternice și eram sigură că simțea cum Îmi ardea fața, dar n-am avut timp să mă stresez pe tema asta. Se aplecă și mă sărută cu o asemenea delicatețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fața spre Dumnezeul în numele căruia căzuseră și spre cerul ce le acoperea sfânta lor țară, pentru care suferiseră martiriul. Puși unul peste altul în groapa comună... Era înfrățirea în același gând, în aceleași aspirații. Fără să-și dea seama, călăii au simbolizat acolo legătura ce făcea din toți martirii, unul! Pe planșeu, s-au desfăcut patrusprezece hârtii, pe care vor urma să fie puse resturile... Dar, până la urmă, n-a mai fost nevoie de ele, deoarece trupurile au putut fi scoase în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
săpăturile de la Costești ale cetății Sarmisegetuza și am luat pământul de aici, din diferite părți ale cetății și am ales dintr-una din camerele dezgropate și care a ars în cursul asediului, pentru care motiv bulgării de pământ sunt roșii, simbolizând sângele vărsat acolo din belșug. Acest fort a fost comandat de cumnatul lui Decebal și căderea lui în mâinile romanilor a dislocat sistemul de apărare al Sarmisegetuzei care apoi a căzut definitiv.” Ion Moța, Corneliu Georgescu Ce spune istoria despre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
altfel au crezut toți politicienii monarhiști, fie că au fost național țărăniști, liberali, socialiști sau comuniști, că eliminarea șefilor Mișcării Legionare va duce la absorbirea legionarilor în cadrul oligarhiei. Ei nu au înțeles că între 1934 și 1938 Mișcarea Legionară a simbolizat fenomenul legionar inițiat încă de Tudor Vladimirescu și de toți cei care au contestat oligarhia și corupția, brutalitatea și venalitatea ei. Cei doi au spus planul lui Carol al II-lea, care i-a sfătuit însă să mai aștepte. Sfârșitul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
era el cunoscut. Iar Drumul Mătăsii făcea cu adevărat legătura Între Orientul Îndepărtat și statele Europei Occidentale. Un alt subiect este acela al marilor confruntări care străbat istoria continentului nostru (și nu numai) din evul mediu până azi. El este simbolizat de cele două structuri „de intervenție rapidă”, cea a scutului și spadei, respectiv a șarpelui și săgeții. În mod real n-au existat nici Apărătorii și nici Cuceritorii. Cel puțin, nu În forma prezentată În această carte. Dar ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]