2,448 matches
-
ochi prea perspicace descoperă o stare de fapt nefericită care ar fi fost mai bine să rămână neobservat; acest lucru provoacă dezastre inutile. De două zile, Nobunaga Îl vedea pe Mitsuhide În acest mod. Mitsuhide Își dăduse toată străduința să simuleze un stil vesel și vorbăreț, care nu i se potrivea deloc și, după părerea lui Nobunaga, nu avea absolut nici un motiv Întemeiat pentru a o face. Dar opinia lui Nobunaga avea rațiunile ei, și anume, faptul cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația fierbinte a vărului său arzându-l ca febra unui bolnav. — De ce vrei să-mi risc viața? Întrebă el, Într-un târziu, În loc de răspuns. Înțelegea prea bine ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că, acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, Într-un fel sau altul, Își mai putea trage vărul Înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se umflară și mai mult. Glasul Îi devenit nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu poate veni azi din cauza bolii și Îi trimite scuzele sale Seniorului Samboshi. De asemenea, a mai menționat că speră să-l primiți În audiență, stăpâne. Așteaptă de câtva timp. Katsuie dădu din cap, acru. Deși era furios că Hideyoshi simula, cu scrupulozitate, neștiința În Întreaga afacere, și el trebuia să se prefacă a nu ști nimic, iar acum Îi acordă lui Kumohachi audiența. În continuare, arțăgos, Katsuie puse Întrebări după Întrebări. Ce fel de boală avea Hideyoshi? Dacă se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dintr-un colț al încăperii se auzi un foșnet, când un om se ridică în picioare. Dosan ieși din umbră. Se așeză demn, într-o poziție superioară celei a lui Nobunaga. Nobunaga se prefăcu a nu observa. Sau, mai degrabă, simulă indiferența, jucându-se cu evantaiul. Dosan privi întrr-o parte. Nu exista nici o regulă care să hotărască modul unui socru de a vorbi cu ginerele său. Preferă să tacă. Atmosfera era încordată. I se părea că-l înțepau în frunte zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întâlnirii. Cu scrisoarea lui Hideyoshi, Hikoemon făcu o vizită secretă în Unuma. Când auzi că sosise un trimis de taină din Sunomata, Osawa se întrebă despre ce putea fi vorba. Ferocele Tigru din Unuma începuse să arate abătut și nefericit. Simulând o boală, evita pe toată lumea. În ultima vreme, primise un ordin de a se prezenta la Inabayama, iar familia și servitorii săi se temeau. Osawa însuși răspunsese că era prea bolnav ca să călătorească și nu părea să aibă chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Yokoyama, într-un raid prin zona din jurul capitalei. Nici unul dintre comandanții castelelor de pretutindeni, indiferent cât de haotice erau condițiile din țară, nu rămânea închis în castelul său. Uneori, se prefăceau că plecau, dar în realitate stăteau pe loc; alteori, simulau că se aflau acasă, când de fapt erau plecați, căci talentul militar sălășluiește în modul de a folosi corect formele adevărului și ale falsității. Desigur, Hideyoshi făcuse și el această călătorie incognito și era foarte posibil ca din același motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
retrăsese complet, lăsând în urmă un număr de oameni care-și sacrificaseră viețile. Numai Baba Nobufusa nu căzuse în capcană. Baba se ciocnise cu trupele lui Sakuma Nobumori dar, cum Nobumori nu fusese trimis decât ca momeală, oamenii clanului Oda simulară o retragere. Corpul lui Baba se repezi după ei, ocupând tabăra de la Maruyama, dar Baba primise ordin să nu avanseze mai mult și nu trimise nici un soldat dincolo de Maruyama. — De ce nu înaintați? era întrebat Baba încontinuu, atât de la cartierul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prea perspicace descoperă o stare de fapt nefericită care ar fi fost mai bine să rămână neobservat; acest lucru provoacă dezastre inutile. De două zile, Nobunaga îl percepea pe Mitsuhide tocmai în acest mod. Mitsuhide își dăduse toată străduința să simuleze un stil vesel și vorbăreț care nu i se potrivea deloc și, după părerea lui Nobunaga, nu avea absolut nici un motiv întemeiat pentru a o face. Dar opinia lui Nobunaga avea rațiunile ei, și anume, faptul cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația fierbinte a vărului său arzându-l ca febra unui bolnav. — De ce vrei să-mi risc viața? întrebă el într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se reliefară și mai accentuat. Glasul îi devenit nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu poate veni azi din cauza bolii și îi trimite scuzele sale Seniorului Samboshi. De asemenea, a mai menționat că speră să-l primiți în audiență, stăpâne. Așteaptă de câtva timp. Katsuie dădu din cap, acru. Deși era furios că Hideyoshi simula cu scrupulozitate neștiința în întreaga afacere, și el trebuia să se prefacă a nu ști nimic, iar acum îi acordă lui Kumohachi audiența. În continuare, arțăgos, Katsuie puse întrebări după întrebări. Ce fel de boală avea Hideyoshi? Dacă se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
frază corect, gazetari cu patru clase primare, c-un cuvânt oameni cari, văzând că n-au încotro de lipsa lor de idei, fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești, pentru a părea că tot zic ceva, pentru a simula o cultură care n-o au ș-o pricepere pe care natura n-au voit să le-o deie. Murind în Italia, sărac și părăsit, rămășițele lui dorm în pământul din care au pornit începătura neamului nostru, cenușa sa n-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
exilat cu familia în câte-o vizită, inventam fel de fel de pretexte ca să scap de strângerile în brațe și de groaznicele pupături: ba mă simțeam rău, ba aveam nevoie la toaletă, ba îmi uitasem o carte fictivă prin grădină. Simulam bunul-simț strângând din dinți, gândindu-mă că o să vină și vremea mea. În jur, țara întreagă se înghesuia, devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cartea imposturii cu dexteritatea teoreticianului virtual, inspirat de trei tomuri de cibernetică. Le scrisesem academic, cu citate și note de subsol; nimeni nu le băga în seamă. Știam foarte bine ce fac. De când intram în sala de curs și până când simulam ultimul zâmbet social, pe coridoare. Oamenii ăștia creduli trebuiau deformați, mecanismele vieții lor disciplinate și insipide, care se reproduceau cu fiecare generație ce invada amfiteatrele, meritau sucite, date peste cap, îmbâcsite de neadevăruri fine și colorate. Ni se cerea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în urmă un manechin de pluș. Mă strecuram sub cearșaf și, abia când degetele ei părăseau inerția pentru a-mi pipăi sexul și, recunoscându-l, îl strângeau prietenește, știam pe cine am alături și de ce nu trebuie să mă tem. Simulam repede somnul, apoi fugeam pe balcon și din nou la computer. Îmi controlam florile ghiveci după ghiveci, cu afecțiune, ca un criminal ieșit la pensie. Creșteam de toate: de la cerceluși la kalanchoe și de la violete la regina nopții. Primăvara le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că nici nu se dorise asta. „Tot nimic.“, am protestat. „Dă-mi un indiciu.“ Maria a scos o lupă din buzunarul halatului și mi-a potrivit-o pe locul indicat. Am strâns ochii, concentrându-mă de-adevăratelea. Până atunci doar simulasem interesul, să nu-și dea seama că-mi place tipa. Maria era geloasă și pe-o fotografie (nu mai vorbesc de reviste, filme sau emisiunile TV de pe italieni, cu prezentatoare în chiloței fini sub rochii transparente); nu vroiam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Metaforele nu se înlănțuiau firesc, combinativ, când trebuia să laud, îmi venea să înjur, și invers. Mă așezam la masă să scriu despre o carte și mă apuca imediat lehamitea, parcă lucram pe-un cadavru, scoțându-i mațele la lumină. Simulam că mă pricep, foloseam cuvinte mari, copiate din antologii, mai puneam și de la mine; degeaba. Când terminam, începeau invențiile: cortext („spațiu virtual, de intersecție între cortex și cuvinte“), fugoid („succesiune infinită de picaje și ridicări“), extrospecție („proiecție psihologică asupra altei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din scrisori...“ „Nu-i prietenul meu. De fapt, ți-am zis, nici nu știu cine e. Speram să m-ajuți tu...“ „Să te scot din rahat, adică. Să-ți lămuresc algebric ceea ce tu încurci filologic.“ „Du-te-n babardeli!“, l-am imitat, simulând indignarea. „Mă descurc și singur.“ „Nu, n-o să te descurci. Da’ să-ți mai zic o chestie: ce fac ăștia cu noi se cheamă terorism intelectual. Când linșezi public un om, nerecunoscându-i meritele. Când îl calci în picioare, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noapte în secretariatele juriilor și comisiilor de-acreditare. Nimeni nu îndrăznea să-i identifice, cu-atât mai puțin să li se opună. Pe baza informațiilor primite, șefii lor controlau piața: dictau tirajele, aranjau aparițiile, dirijau publicitatea, împărțeau traducerile, ofereau bursele, simulau competiția (ca Pepsi și Coca-Cola). Dacă te puneai rău cu un mercenar, nu mai pupai premii sau străinătate toată viața ta. Ne aștepta un ultim etaj de controlat. Biblioteca urca pe încă un nivel, răsucită cu tot cu sertare și vitrine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
preocupările Dvs. bibliofile, nu cred că ați bătut atâția kilometri doar pentru o «biată revistă». Pe Dvs. vă interesează ceva, pe noi altceva. Interesele trebuie protejate, sunt o investiție. Niciodată nu putem fi prea siguri.“ „«Noi»?“, am zis, „Care «noi»?“ Simulam perfect nedumerirea. Inginerul vorbea prea bine, prea frumos, ceva nu era-n regulă. Câți ingineri ați întâlnit care să știe cuvântul „bibliofilie“? „Îmi spuneți povestea lungă și complicată cu Scurtu, și v-o spun și eu pe cea cu «noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Se-obținea astfel o hartă a depozitelor memoriei, pe nivele, capacitate, intensitate și categorii de interes. Odată depistată, marfa putea fi termoreglată, focalizată sonor sau ajustată iconic; într-un cuvânt, menținută la parametrii doriți. Interesant, nu?“ „Asta făceau nanobacteriile?“, am simulat neîncrederea. „Da. Organismele invizibile ale ciberneticii. Tot așa a luat naștere și transmisia fotocainei prin taste. Puneai mâna să scrii un text, și te umpleai de mii de nanobacterii. Le găseai instalate în grupuri, de la un anumit moment încolo, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cea mai mică idee. Sau nu te mai trezeai deloc. Toate gândurile astea îmi veneau firesc, ca un dialog între doi nebuni încăpățânați, fiecare cu versiunea lui. Într-una din povești mințeam, într-alta spuneam adevărul. Nu așa procedăm toți? Simulam ca să mă protejez, să mă feresc de ceilalți (prieteni, vecini, colegi, iubite, șefi, Anticari sau Editori), să nu fiu descoperit, utilizat și-apoi șters din memorie printr-o simplă apăsare de tastă sau atingere a privirilor. Făceam pe prostul, mimam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcea față cu greu loviturilor iuți ale matelotului, retrăgându-se spre ușa trăsurii. Era limpede că, În puține clipe, avea să fie străpuns. Dar acest lucru nu se Întâmplase. Tânărul făcuse un salt, parase o lovitură la gât destinată contelui, simulase o combinație de lovituri laterale, simțise În garda sabiei forța unor blocaje bine aplicate, schimbase tactica, trecând În defensivă, prinsese o străfulgerare de deschidere În loviturile prea largi ale agresorului și țâșnise Într-un salt, cu sabia trecând prin pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
orice direcție în planul orizontal. Prototipurile realizate de Laboratorul de Hidropulsuri de la INMA Băneasa au fost supuse la încărcări statice echivalente cu încărcarea din greutatea proprie a clădirii transmisă dispozitivelor peste care s-au suprapus încărcări dinamice ciclice care vor simula încărcările variabile pe verticală și orizontală ca urmare a unor mișcări seismice. Având în vedere faptul că într-o casetă se pot monta între 2 până la 8 elemente cilindrice rezultă că încărcarea totală reală preluată de o casetă poate fi
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Chiriac Raruca, Chiriac Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92830]
-
de coloană sonoră, felul în care ritmezi la montaj, asta tot pe tine te exprimă. Dacă ești sincer cu tine, atunci poți obține ceva care să fie valoros artistic și să rămână. În momentul în care începi să minți, să simulezi, se simte imediat. Filmul documentar nu suportă minciuna. Atunci când începi să falsifici, să manipulezi pentru că așa ți-a cerut cineva, nu mai este film documentar, ci altceva. Imediat după Revoluție am fost numit director general la Studioul Sahia, atunci când erau
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
jigni sentimentul național și fără a-l umili pe rege. Ca să vină în ajutorul celor rămași în urmă, călăreții trebuiau să străbată pădurea. Prilej pentru moldoveni să-i atace, așa cum o făcuseră și, în 1410, cu teutonii la Marienburg: au simulat un atac, după care au rupt-o la fugă, teutonii i-au urmărit și, când au ajuns la o pădurice, moldovenii i-au săgetat și le-au provocat mari pierderi. O tactică privită cu admirație de martorii acțiunii. Lucrurile trebuie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]