KorAP: Find »[drukola/base=singular & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...264 >

6,584 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

oameni generici, în cari ideea a băgat, cum am zice, într-un singur esemplar toată mulțimea fenomenelor ei. Astfel în Avar concepțiunea ideală va vedea întrupată întreagă acea pasiune a sufletului îndreptată asupra bunurilor lumești, iar în suma trăsurilor lui singulare va vedea numai icoana concretă a speției de oameni, iar nu fenomene întîmplătoare or manitestațiuni de viață a unui individ singuratec. Astfel la figura lui Shylock o concepțiune ideală se ridică la intuițiunea jidovimei maltratate, înjosite, apucate de interesele ei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Arta grimărei, care firește e afară de resortul nostru, contribuie și ea la obținerea unor esacte efecte de lumină și la formarea maștei caracteristice; marile apucături de artă și micile mistere în împărțirea cosmeticului și în desemnul nimerit a unor trăsuri singulare esecutate cu isteție și calculate cu deosebire după mărimea spațiului favorizează producerea unor efecte anumite a măscărei: însă, deși mânuirea sigură a acestei tecnice întregi, cu toate apucăturile ei la un loc, e importantă, chiar daca ea s-ar domina cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
raportul său cu reprezentațiunea dramatică. Ce semnificare are în genere costumul? Costumul are să ni prezinte figurile în arătarea lor esterioară și conform cu generala stare a lumei în care autorul a transpus opera sa, și apoi costumul să arate pe figurele singulare în pozițiunea spețială ce o ocupau ele ca membre a acestei generale stări de lucruri. Fiind însă că costumul nu servă pentru îmbrăcarea unor figuri a lumei reale, ci numai a unora din fantazie, de-aceea el e supus legilor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acord caracterul ce e a se reprezinta cu haina. Aceasta am putea s-o numim momentul personal al îmbrăcămintei. Acest moment se bazează cu deosebire pe alegerea colorilor. În coloare e un element etic neatîrnător de gustul întîmplător a individului singular - o teorie pe care Gothe a dezvoltat-o atât de admirabil în Simbolica colorilor - [de aceea] acest element, în pictură și arta reprezentării dramatice, ocupă un loc însemnat. O întrebuințare sigură a acestui moment e cu deosebire a simțului aceluia

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nașterea dispozițiunii lui sufletești și trebuie să mijlocească tranzițiunea la proximele manifestațiuni de viață în vorbire. Astfel caracterul trebuie să se reprezinte neîntrerupt ca un rezultat a tuturor elementelor cari influințează asupra lui. Acea dispozițiune sufletească care rezultă pentru caracterul singular din întregul acțiunii dramatice, acea dispozițiune trebuie să fie firul pe care decurge vorbirea și pe care ea-l reia în orce moment al reînceperei sale. Fără de-a sensibiliza prin această mijlocire între diferitele vorbiri ale dialogului acestea nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reagenței (Gegenhalt) morale pe care Macbeth a adunat-o în sufletul său contra puterilor întunecoase ale ambițiunii sucumbă în lupta ei. Această conștiință morală, cucerită pas cu pas de superioritate (Uberlegenheit) Lady Macbeth reprezentatorul are să ne-o sensibilizeze în stadiile singulare a sucumbărei sale. Fiece vorbire a lui Macbeth e oarecum o catastrofă pe care o trăiește sufletul său. Mai că nu e o temă mai grea pentru jocul mut decât scena aceasta, pentru că acest joc are să ne arate intuitiv în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
inspiră suflet. TOTALITATEA ARTISTICĂ A REPREZENTĂRII DRAMATICE Privită din punt de vedere absolut, fiecare figură a unui op dramatic trebuie să vie în acest sens la dreptul său deplin. Arta reprezentării dramatice se complectează așadar abia în totalitatea tuturor caracterelor singulare a unui op poetic. Aceasta-i ultima și cea mai naltă ținută a artei noastre, în care fiecare actor singular are să se privească și să se simtă ca parte a unui întreg, un întreg pe care e chemat a-l

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să vie în acest sens la dreptul său deplin. Arta reprezentării dramatice se complectează așadar abia în totalitatea tuturor caracterelor singulare a unui op poetic. Aceasta-i ultima și cea mai naltă ținută a artei noastre, în care fiecare actor singular are să se privească și să se simtă ca parte a unui întreg, un întreg pe care e chemat a-l reproduce în măsura însemnătății rolului său. Abnegațiunea de sine a personalității întîmplătoare, care am recunoscut-o ca o condiție sine

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca la ținta ultimă. Și-n nici o artă egoismul nu are un teren atât de larg ca în aceasta, pentru că în ea activitatea artistului cearcă reproducerea unui întreg care nu poate fi chemat în viață decât prin conlucrarea celorlalți artiști singulari. În toate artele celelalte artistul este creatorul unui întreg de sine stătător și esistent pentru sine, care nu trebuie să fie adăogit și complectat într-un întreg prin conlucrarea sincronistică a altora. Artistul dramatic crează acuma-ntr-adevăr un inel de-sine-stătători, care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deosebire a acelor institute de la cari suntem îndreptățiți a aștepta cultura cea mai naltă artistică și ținuta cea mai morală. Orce progres în esercițiul acestei arte nu poate consista decât în dezvoltarea acestui spirit comun, în puterea căruia fiecare artist singular se simte neîntrerupt că e organul acelei unice idei de artă pe care sânt chemați a o realiza prin inspirație, cultură și studiu comun. DIRIGEREA REPREZENTĂRII DRAMATICE. MONOPOLUL ROLELOR ȘI ÎNSĂMNĂTATEA REPETIȚIILOR.. CULTIVAREA SISTEMATICĂ A ARTISTULUI Dezvoltarea și întărirea adevăratului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noastre. Căci moral este omul întotdeauna îndată ce, din proprie voință, se consacră unui scop adevărat și învinge impulsul egoismului, care l-ar consilia ca să facă din sine punctul central al unui întreg. Acelui spirit însă-i trebuiește îngrijire. Cugetul omului singular nu se lărgește până la spirit și simț comun dacă terenul pe care are a se dezvolta nu conține în el elementele necesare pentru înflorirea acestui spirit. Dirigerea scenei e-nainte de toate aceea care are cea mai mare influință asupra

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai mare posibil (ce-i posibil) în reprezentarea unui întreg poetic. Această facultate presupune așadar atât cunoștința cerințelor și legilor absolute a reprezentărei dramatice cât și judecata cea mai sigură asupra puterilor și a punctului de culminație în arte a singularilor membri ai trupei. Principalul este așadar de a deschide atât talentului celui mai însemnat și culturei celei mai artistice cât și celui mai puțin dotat sfera aceea de activitate în care-ar putea să facă mai mult, atât pentru interesele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu de-a compune un cod al legislațiunii scenice. Al doilea moment atinge modul cum este chemată la viață opera poetului însuși. Dacă reprezintarea scoposește de-a ni da un întreg, atunci e treaba direcției de a ținea neîntrerupt cele singulare într-o proporție corectă cu întregul. Talentul artistului singular tinde după ființa sa într-acolo, de a duce rolul lui la valoarea sa deplină și de a-l pune în armonie cu organizațiunea întregului op de arte. O direcție care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Al doilea moment atinge modul cum este chemată la viață opera poetului însuși. Dacă reprezintarea scoposește de-a ni da un întreg, atunci e treaba direcției de a ținea neîntrerupt cele singulare într-o proporție corectă cu întregul. Talentul artistului singular tinde după ființa sa într-acolo, de a duce rolul lui la valoarea sa deplină și de a-l pune în armonie cu organizațiunea întregului op de arte. O direcție care ar corespunde pe deplin cu ideea misiunei sale are

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lucrat în sudoarea feței sale pentru interesele zilei și s-a luptat cu mizeriile artei. Pregătirea pentru reprezentarea publică e de două feluri. Mai întîi se ridică opul în intuițiunea ideală și se dezvoltă în conștiința concurenților referința fiecărui rol singular cu ideea întregului. Ea îndeplinește va să zică baza pentru o deplină și exactă pricepere, prin urmare pentru concepțiunea fiecărui caracter singular. Asta-i însemnătatea lecturii unei drame, dacă pricepem această lectură după ființa sa adevărată, nu însă în acel mod în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de două feluri. Mai întîi se ridică opul în intuițiunea ideală și se dezvoltă în conștiința concurenților referința fiecărui rol singular cu ideea întregului. Ea îndeplinește va să zică baza pentru o deplină și exactă pricepere, prin urmare pentru concepțiunea fiecărui caracter singular. Asta-i însemnătatea lecturii unei drame, dacă pricepem această lectură după ființa sa adevărată, nu însă în acel mod în genere crud în care ea nu-i întrebuințată decât numai pentru familiarizarea mai mult superficială cu cuprinsul dramei. Aicea adică

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ne-ndreptăm atenția numai asupra formei intelectuale din ele, găsim că funcțiunea cugetărei se poate repărți sub patru titule, din care fiecare cuprinde câte trei momente. Pot fi reprezentate cu dreptul în următoarea tablă: 1. Cantitatea județelor Generale (Communia) (judicium singulare) Particulare ( " commune) Singulare {EminescuOpXIV 395} 2. Calitate Afirmative Negative Infinite 3. Relațiune Categorice Ipotetice Disjunctive [4. ] Modalitate Problematice Asertorice Apodictice Fiindcă împărțeala aceasta pare a diferi în unele privințe, deși neesențiale, de la tehnica logicilor, următoarele prevențiuni contra unei interpretări false

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
numai asupra formei intelectuale din ele, găsim că funcțiunea cugetărei se poate repărți sub patru titule, din care fiecare cuprinde câte trei momente. Pot fi reprezentate cu dreptul în următoarea tablă: 1. Cantitatea județelor Generale (Communia) (judicium singulare) Particulare ( " commune) Singulare {EminescuOpXIV 395} 2. Calitate Afirmative Negative Infinite 3. Relațiune Categorice Ipotetice Disjunctive [4. ] Modalitate Problematice Asertorice Apodictice Fiindcă împărțeala aceasta pare a diferi în unele privințe, deși neesențiale, de la tehnica logicilor, următoarele prevențiuni contra unei interpretări false nu vor fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Apodictice Fiindcă împărțeala aceasta pare a diferi în unele privințe, deși neesențiale, de la tehnica logicilor, următoarele prevențiuni contra unei interpretări false nu vor fi fără folos: 1. Logicii spun, cu drept cuvânt, că la întrebuințarea județelor în concluziile rațiunei județele singulare se pot trata (manipula) ca și cele comune. Tocmai fiindcă n-au nici un volumen (Umfang) predicatul lor nu poate să se refere numai la unele, ci sânt cuprinse în noțiunea subiectului, iar de la altele să se excepteze. Pentru acea noțiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
subiectului, iar de la altele să se excepteze. Pentru acea noțiune e deci valabil fără excepție, ca și când ar fi o noțiune comună care ar avea un cuprins pentru a cărei întreagă semnificație predicatul ar avea valoare. Dar de comparăm un județ singular cu unul comun, numai ca cunoștință, cu privire la mărimea lor, atunci cel dentăi stă cu cel din urmă în proporția unității cu infinirea, și în sine însuși el e esențial deosebit. Deci dacă prețăluiesc un județ singular (judicium singulare) nu după

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de comparăm un județ singular cu unul comun, numai ca cunoștință, cu privire la mărimea lor, atunci cel dentăi stă cu cel din urmă în proporția unității cu infinirea, și în sine însuși el e esențial deosebit. Deci dacă prețăluiesc un județ singular (judicium singulare) nu după valoarea sa internă, ci după mărimea pe care, ca o cunoștință în general, o are în alăturare și proporție cu alte cunoștințe, atuncea-n adevăr e deosebit de județe generale (judicia communia) și merită un loc aparte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
un județ singular cu unul comun, numai ca cunoștință, cu privire la mărimea lor, atunci cel dentăi stă cu cel din urmă în proporția unității cu infinirea, și în sine însuși el e esențial deosebit. Deci dacă prețăluiesc un județ singular (judicium singulare) nu după valoarea sa internă, ci după mărimea pe care, ca o cunoștință în general, o are în alăturare și proporție cu alte cunoștințe, atuncea-n adevăr e deosebit de județe generale (judicia communia) și merită un loc aparte într-o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
are tot pe atâta nevoie de o lămurire a putinței unei asemenea referiri; de aceea vom trebui să cumpănim izvoarele subiective cari formează baza apriorică pentru posibilitatea experienței nu după constituția lor empirică, ci după cea transcendentală. Dacă fiecare reprezentație singulară ar fi străină de oricare alta, izolată oarecum și desparțită de ea, atunci nu s-ar naște niciodată ceea ce numim cunoștință, care este un întreg de reprezentații comparate și combinate. Dacă eu [î-]i atribuiesc simțului, pentru că conține diversitate în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ei o vom numi-o schema acestei noțiuni intelectuale, și procedura inteligenței cu aceste scheme o vom numi schematismul inteligenței pure. În sine însuși schema e-ntotdeuna un product al imaginației, dar, fiindcă sinteza imaginației nu are de țintă o intuiție singulară, ci unitatea în determinarea sensibilității, de aceea schema totuși e deosebită de icoană (Phantasma). Astfel când însemnez cinci puncte dupăolaltă (..... ) aceasta e o icoană a numărului cinci. Dar cugetîndu-mi un număr în genere, care poate fi și cinci și suta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ei au fost învățați, artiști, legislatori, oameni de stat, însă nu numai și nu întotdeauna oameni culți; așadar, în privirea acestor opere și manifestațiuni a culturei, noțiunea ei e cu totului diferită cîndu-i de popor vorba și cîndu-i de oamenii singulari. Și mai esențial e că cultura publică sau națională consistă din niște elemente foarte importante, cari nu sânt opera oamenilor singurateci ci-s comune absolut tuturor; acestea-s elemente ale spiritului poporului pe care, comparîndu-l cu alte spirite ale popoarălor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]