2,599 matches
-
-n niște candele de jertfă. Fiori ce vin din țara voastră, îmi sărută cu buze reci de gheață trupul și-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singuratic suflet și străbătut de-avînt alerg, dar nu știu - unde. Un singur gând mi-e rază și putere: o stelelor nici voi n-aveți în drumul vostru nici o țintă, dar poate tocmai de aceea cuceriți nemărginirea! PAN Acoperit de frunze veștede
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Într-o bună zi, totul a devenit brusc minunat. Apoi, am rămas repede Însărcinată cu Millie și, cumva, am știut că Îmi va fi imposibil să repet greșelile părinților mei. Tom nu avea să fie niciodată copilul unic, stîngaci și singuratic, care fusesem eu. Tom va avea un frate sau o soră, poate doi, poate mai mulți. Vom avea o familie adevărată. Pe zi ce trece, fericirea și mulțumirea mea cresc. Acum, Dan Îmi e cu adevărat cel mai bun prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un dulce surâs, n-am putut să nu-i spun: - Gaila, tu faci mai mult decât un regat. Râsul ei mi-a topit mâhnirea inimii. - Stiliano, curtoazia e vecină cu necuviința, dar luminează această încăpere, de câtva timp prea des singuratică. Ce anume nu-ți dă pace? I-am surâs. - Nerozia oamenilor care își dau silința să bea din apa stătută a unui burduf, deși se află pe malul unui izvor. Albastrul ochilor săi s-a întunecat. - Nu cumva dragul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Peste jarul Încă mocnind fumegau niște crengi, iar În aer plutea un miros de cenușă. Probabil niște imigranți fără casă. Vagabonzi, clandestini. Mulți se temeau de ei, dar Zero hotărâse cu gentilețe să-i recunoască În acele fantasme dezrădăcinate și singuratice pe frații săi. Odată, unul Îl jefuise, dar el nu-l denunțase, nu-și lăsa Înfrânte atât de ușor propriile convingeri. Sus, pe Ponte Garibaldi, trecu un automobil, farurile fulgerau printre zăbrelele parapetelor. Pe malul stâng al Tibrului erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-o zi, probabil, aveau să-l Împuște. Aris, cu părul violet, strâns În codițe aspre, un predicator al unei religii necunoscute. Aris, găurit de cârlige de pește, inele și lanțuri de metal, de nerecunoscut și, de altfel, necunoscut - hotărât, singuratic și sălbatic, mirosind a iarbă și a câine, a pământ și a Încăpățânată puritate. Dar străinul acesta e totuși băiatul meu, singurul meu băiat. — E pentru câinii tăi? Îl Întrebă, prefăcându-se că nu știe că era vorba de Battello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dintr-o dată frunzulița și-a șters lacrimile. Ea a înțeles că trecutul nu mai contează. Avea acum prieteni și o nouă viață. Bica Raisa, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Sf. Nicolae” Târgu Jiu - Gorj profesor coordonator Țiu Minodora Noaptea singuratică Razele soarelui ne fac cu mâna și ne anunță venirea surorii sale Luna. Luna albă, ca o regină moartă a nopții, veghează pădurea. Grația de stele a apărut pe întunecatul cer. Visul dulce al animalelor nu este perturbat de nici un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Soare și alungă norii ca să poți să vezi și tu pădurea! Știu că ți-e dor, atât de dor de ea! Vai, pădure nebună, cât am așteptat până să pot să te revăd. N-aș mai pleca dintre copacii tăi singuratici, care au cunoscut și vânt și ploi, și voci vesele și triste, și ierni și primăveri... Stelele distrate așezate ici-colo pe o pânză de un albastru închis, mândra lună, bucată argintie lipită de cer și susurul izvorului din vale îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să fie uitată pe undeva. Nici chiar bunica mea Ada, care iubea foarte mult fetițele, o luase pe Zilpa, și ea lipsită de mamă, la pieptul ei și o adora pe Rahela, nu putea s-o iubească pe această pasăre singuratică, ciudată, care niciodată n-a crescut mai înaltă decât un băiețel de zece ani și a cărei piele avea culoarea ambrei întunecate. Bilha nu era frumoasă ca Rahela, nici deșteaptă ca Lea, nici isteață ca Zilpa. Ea era micuță, neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
salute prietena și învățătoarea. Moașa arăta ca fiind pregătită pentru o lungă călătorie, cu un măgar acoperit cu pături și coșuri de-o parte și de alta. Caravana nu avea să se oprească doar pentru că se întâlnise cu o femeie singuratică; era nefiresc să oprești turma într-un loc fără apă, în care nu s-ar fi putut nici măcar adăpa. Totuși, Inna s-a apropiat de Iacob, mânându-și măgarul și așezându-se în mers cu un pas în urma lui. Inna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ori și a produs patru sunete complet diferite care i-au trezit pe ascultători și i-au făcut să tacă și să asculte cu atenție. Mai întâi grupul a cântat un cântec ușor din flauturi și tobe, apoi o trompetă singuratică a spus o melodie tristă care le-a făcut pe doamne să ofteze, iar pe bărbați să-și ducă mâinile la gură. Un cântec vechi pentru copii i-a făcut pe toți să zâmbească cu toată fața, așa cum făceau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ELEMENTARE Roman Traducere de EMANOIL MARCU Ediția a doua revăzută POLIROM PROLOG Această carte este În primul rând povestea unui om care șia trăit cea mai mare parte a vieții În Europa occidentală, În a doua jumătate a secolului XX. Singuratic de regulă, a avut totuși, din când În când, legături cu alți oameni. A trăit În vremuri nefericite și tulburi. Țara În care se născuse cădea, Încet dar sigur, În zona economică a țărilor mediu dezvoltate; contemporanii săi, pândiți adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prin bună Înțelegere, vina fiind Împărțită egal. Generos, Serge Îi cedă acțiunile lui de la clinica din Cannes; era destul ca să-i asigure un venit confortabil. După ce se mutară Într-o vilă din Sainte-Maxime, Marc nu-și schimbă defel obiceiurile de singuratic. Janine Îl Îmboldea să se ocupe de cariera lui cinematografică; el Încuviința, dar nu făcea nimic, se mulțumea să aștepte următorul subiect de reportaj. Când Janine organiza un dineu, el prefera adesea să mănânce singur, puțin Înainte, În bucătărie; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
morale va avea o existență mai lungă și mai fericită. La limită, o societate guvernată de principiile pure ale moralei universale ar dăinui cât lumea. Michel Îi admira pe toți eroii din Pif, dar preferatul lui era neîndoielnic Lup-Negru, indianul singuratic, nobilă sinteză Între apaș, sioux și cheyenne. Lup-Negru colinda la nesfârșit preria, Însoțit de calul Shinook și de lupul Toopee. Nu numai că acționa, sărind mereu În ajutorul celor slabi, dar Își comenta mereu propriile acțiuni pe baza unui criteriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care aduce jocul, lumina și dansul; Astfel Încercăm să ne Împlinim destinul prin iubiri din ce În ce mai dificile Încercăm să vindem un trup tot mai secătuit, mai nesupus, mai neascultător Și dispărem În umbra de tristețe Până la adevărata disperare, Coborâm pe drumul singuratic până În locul unde totul e negru, Fără copii și fără femei, Intrăm În lac La miezul nopții (Iar apa, pe trupurile noastre bătrâne, e atâta de rece). Imediat după ce scrisese acest text, Bruno căzuse Într-un soi de comă etilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
unei minore. Insul trecuse deja de șaizeci de ani, se putea spera Într-un deces rapid; o sursă de rău ar fi astfel eliminată din lume. Nu erau motive să te enervezi prea tare. Totul era calm, acum; un chelner singuratic circula printre mese. Singurii clienți erau pentru moment ei doi, dar braseria rămânea deschisă non-stop, era Înscris pe firmă, repetat pe meniuri, practic era o obligație contractuală. „Nu se plictisesc, poponarii ăștia”, observă mașinal Bruno. În societățile contemporane, o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de apartamentul fostei sale soții. Nu trebui să aștepte mult: peste zece minute, venind de pe bulevardul Ernest-Reyer, fiul său apăru cu ghiozdanul În spate. Părea Îngrijorat, mergea și vorbea singur. La ce putea să se gândească? Era un băiat cam singuratic, Îi spusese Anne; În loc să mănânce la școală cu ceilalți, prefera să vină acasă, să-și Încălzească mâncarea pe care i-o lăsa ea dimineața, la plecare. Absența lui Bruno Îl făcuse să sufere? Probabil, dar nu spusese nimic. Copiii suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
viața mea n-am povestit ceva atât de dezlânat cum îi povestesc lui Nathaniel. Mă bâlbâi, bâigui, mă repet și reiau în buclă aceleași lucruri. Nathaniel mă ascultă în tăcere. E rezemat de un stâlp vechi de piatră din fața băncii singuratice pe care sunt așezată. Stă în profil, umbrit de soarele după-amiezei, și n-am nici cea mai mică idee ce gândește. În cele din urmă ajung la final și își ridică încet capul. Dacă speram să văd un surâs, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se Îngăduie să vezi - să vezi, să pipăi, să auzi. Lucrul acesta Îi putea fi destăinuit lui Ravelstein. Dar el ți‑ar fi Închis gura spunându‑ți că Rousseau acoperise deja aceeași zonă În Confesiuni și În Reveriile unui drumeț singuratic. Eu, unul, nu aveam chef ca primele mele impresii epistemologice să fie respinse sau anticipate. Timp de șaptezeci de ani văzusem realitatea prin prisma acelorași semne. Și mai aveam senzația că a trebuit să aștept mii de ani ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de zaruri; lumina se concentrează numai asupra mâinilor care aruncă zarurile; lumina se concentrează numai asupra zarurilor care cad; în timp ce zarurile continuă să cadă, o lumină discretă trece peste scenă; Bruno stă pe bancă și sunetul zarurilor vine de la jocul singuratic al lui Bruno; Grubi stă întins pe căruciorul de bagaje și își mestecă paiul; Domnul Kapunta stă întins pe fotoliul-leagăn; după câteva secunde se ridică și începe să se plimbe pe marginea scenei; redevine prezentatorul de la începutul piesei.) ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
inimii ce le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți lucrările mele, voi puternicilor, și desperați!” Nimic n-a mai rămas pe lângă. În jurul decăderii Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în nisip, apoi vorbele gravate pe soclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă stropii arar clipocind - lipăie-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s-a-nnorat afară și pe minge cad stropii calzi Pești printre stele - castana
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Porți pe cineva înăuntru?“ Câteodată, ziua, vedea trecând, foarte sus, uriașe avioane comerciale în drum spre Sud. Își imagina ce or fi crezând pasagerii când vedeau ivindu-se din imensa monotonie a selvei amazoniene un firicel de fum din coliba singuratică. Un reactor putea zbura șase ore fără să distingă altceva decât imensul covor verde, sfâșiat pe alocuri de râuri șerpuitoare. Șase ore fără să vezi un munte, o pășune, un drum sau o casă și, deodată, fumul înălțându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alarmă când își dădu seama cât de mult se îndepărtase de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată. La vreo treizeci de metri, un teren cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mele de a fi uimit? Pe deasupra, am avantajul de a le descoperi singur, de a vedea și pipăi; nu e nevoie să le descopere altcineva pentru mine, ca apoi să mi le povestească... Femeia se opri în fața unei porți mari singuratice și scoase o cheie din buzunar. — Locuiesc aici, spuse ea. Apoi păru că dă o luptă cu sine însăși, ezită, dar sfârși prin a se hotărî. Vreți să urcați? îl ivită ea. Poate că mi-a mai rămas ceva whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
același loc... Îl auziră și ceilalți, mai târziu. Veni cu viteză, huruind și lăsă să-i cadă încărcătura peste colibele pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă o dată până când se sătură să aibă drept țintă satul singuratic și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele explodau în aer, izbindu-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]