3,912 matches
-
la poalele dealului și dincolo de drum, era lacul St. Clair, pe care bunicul meu, Jimmy Zizmo, Își Înscenase moartea. Lacul Încă mai Îngheța pe timpul iernii, dar contrabandiștii nu mai treceau peste el cu mașina. Lacul St. Clair Își pierduse fascinația sinistră și, ca tot restul, devenise suburban. Cargoboturile Încă mai navigau pe canal, dar acum vedeai mai ales nave de agrement: Chris-Craft, Santana, Flying Dutchman, 470. În zilele Însorite lacul reușea Încă să fie albastru. Totuși În cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
criminală. ― Cum vine asta examinare pelviană? ― Credeam că tu ești expertul sexolog. ― Hai, serios! ― O examinare pelviană e, știi tu, Înăuntru. Îți pun o bazaconie din aia Înăuntru ca să te deschidă și alea-alea. ― Nu-mi vine să cred. ― E sinistru. Și Îngheți. Plus că ginecologul face tot felu’ de glume proaste În timp ce-și bagă nasul pe-acolo. Dar cel mai nasol e ce-ți face cu mâinile. ― Ce? ― Păi, Își cam bagă mâinile Înăuntru până când te gâdilă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Sourmelinei Îi destăinuiseră aici secretul lor. Și acum fiul lor, care nu-l aflase, se oprea În spatele gării, tot În taină. O scenă de genul acesta, cu o acțiune de răscumpărare, cere o atmosferă de film de acțiune: umbre, siluete sinistre. Dar cerul nu coopera. Era una dintre nopțile noastre roz. Aveau loc foarte des, În funcție de temperatură și de nivelul poluării din aer. Când În aer erau suficiente particule, lumina de pe pământ era captată și rflectată Înapoi și Întreg cerul Detroitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să fie folosită pe post de centru de putere și simbol al acesteia. De acum, va fi modificată și transformată într-o celulă de rezistență. Table și bănci îi vor acoperi în întregime geamurile groase, lăsând spațiu doar pentru țeava sinistră a unei puști. Mesele mari vor fi scoase și înlocuite cu saci de dormit și... Saci de dormit. Eu nu am unul din ăsta. Nu am nimic. Nu mi-am adus nimic. Am uitat! Am dat ordine în toată școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asprime în glas. — E un om familiarizat cu mistere pline de cruzime... Înalță brațele în sus: — Pe care Cei din Ceruri le urăsc... — Cine? Împărăteasa se eschivează din nou: — Un om care practică rituri funerare și se închină unor altare sinistre, pentru a dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră din nou. Se împiedică de durere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tlon întunecat să se ivească o nălucă și să-i pună cuțitul la bere gată. Nu povestea unchiu’ despre tâlharii ce și duc veacul prin hrubele din subsolul amfiteatrelor? — Tu știi bine drumul? face agitat. Ecoul îi aduce înapoi sunetul sinistru al propriei voci. Se simte din ce în ce mai neliniștit. Rufus nu-i răspunde. După câteva sute de pași, rostește însă pe neașteptate: — Uite! Cu mâna întinsă în față, indică ceva înainte. — Vezi luminița din capăt? Acolo e sala gladiatorilor. Pusio lasă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gând hoinar. Neagră e și perdeaua de pâslă ce se agită în adierea vântului... Iar dincolo de ea zărește nedeslușit cămăruța cu arme. Iată și caii! Nechează sub streașina porticului. Și dincolo de corturi, între munți și mlaștini, un codru întunecos vuiește sinistru. Îl recunoaște imediat după desimea co pacilor înalți. Pădurea Hercynia! Acoperă tot teritoriul la est de Rin până la geți și daci. Brusc, îi apare în față un drum îngust printre niște smârcuri întinse. O apucă pe el fără să știe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se plânge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San-Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate: "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile! " {EminescuOpI 203} SE BATE MIEZUL NOPȚII... Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de părinte creștin, nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
altă soție mai frumoasă - dar ea-l cunoștea prea bine ca să-și facă griji. De asemenea, el fusese mereu extrem de tolerant, ceea ce ar fi putut fi cea mai frumoasă parte a lui, asta dacă n-ar fi fost cea mai sinistră. Una peste alta, erau priviți ca un cuplu relativ fericit, unul din acele cupluri despre a căror despărțire se vorbește mereu că ar fi iminentă, deși ea nu se-ntâmplă niciodată, și, după cum scrisese un cronicar monden, urmau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În pat În camera sa, cu ușa deschisă, și ascultă muzica proastă și zgomotoasă fără a se putea opri să se gândească la lucruri. Când Îl Întrebară ce voia să audă ceru La Cucaracha, care avea acea frivolitate și dibăcie sinistră, specifică atâtor cântece pe ale căror acorduri bărbații se duseseră să moară. Cântau tare și cu pasiune. Cântecul ăsta era mai bun decât altele care avuseseră aceleași scopuri, după părerea domnului Frazer, dar efectul era același. În ciuda acestui Început emoțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la hotel, grupul de atleți era gata pentru noi aventuri. I-au trezit și pe ceilalți, sporovăind de zor despre minunățiile pe care le poți vedea dacă ieși la alergat În aerul tare de munte În loc să dormi Într-o cameră sinistră. Curând toată lumea se adunase În hol gata să se Întâlnească cu ghidul și să o ia din loc. Bennie Îi anunță că a intervenit o mică schimbare În planuri. S-a grăbit să-i asigure că schimbarea a fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
minții În ultimele lui clipe, cu pistolul intrusului Îndreptat spre capul lui. Heidi Îl știa doar de câteva luni, așa că nimeni nu s-a gândit că ar putea fi prea afectată de moartea lui. Toată lumea era de acord că fusese sinistru pentru ea să-l găsească mort. Și avea tot dreptul să fie marcată o perioadă. Dar păruse foarte calmă când le povestise celorlalți ce se Întâmplase. „Mi-am dat seama că era mort.“ Nu dăduse alte detalii, iar ceilalți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
exclamări momentane, mereu contrare și idioate: "mi-e foame, mi-e sete, mi-e frig, mi-e cald", sau "supa te încălzește, friptura e prea arsă, prăjitura prea dulce", mici exclamații necesare, se va zice, totuși numărul lor mare e sinistru. Unul făcea socoteală asupra bunicii lui, buna menajeră, cât a dormit în viață și cât a mâncat. Chiar câteva zile în șir n-a făcut decât să sune pe slugi. Cu toții spunem fraze goale și inutile de milioane de ori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura lui mongolică - ochii mici, oblici, depărtați, umerii obrajilor ieșiți în afară, mustață rară deasupra gurii - pare mai sinistră astăzi. Miniștrii și generalii îl înconjoară intimidați. Iar Don Carlos, după ce coboară și sărută mâna Reginei, salută și se întreține cu doamnele de onoare și curtenii, apoi spune lui Franco, urcîndu-se în landou, că e așteptat la Palat. Cortegiul regal
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
așa vor reuși să se salveze cu toții. Nu-și lua ochii de la Kayuk, care se apropia cu catârul, astfel că nu putu să vadă ce se întâmpla în acea clipă. Auzi doar niște zgomote, urmate repede de strigăte: un șuierat sinistru și imediat un nechezat și un strigăt răgușit, apoi fluieratul unei lame în aer și o bufnitură surdă. Răsucindu-se, îl văzu pe bagaudul mai tânăr ducându-și mâinile la gâtul străpuns de o săgeată, în vreme ce calul său se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în pătură, închise ochii și întoarse spatele lumii. 5 A doua zi, la puțină vreme după prânz, deasupra munților începură să se îngrămădească nori mari, cenușii, purtați de un vânt ce sufla cu putere, culcând iarba de pe pășuni și șuierând sinistru printre pâlcurile de brazi. Nu dură mult și, între vârfurile înalte, ascunse de nori groși și grei de ploaie, începu să răsune înăbușit huruitul tunetului, care îi neliniștea tare pe huni, cu totul neobișnuiți cu vremea schimbătoare de la munte. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lățea o baltă consistentă, de un roșu aprins; se întoarse apoi către Audbert, pe care Khaba și Odolgan îl împinseseră între timp către el. — El e? întrebă. Marcomanul, cuprins de groază, nu era în stare să-și ia ochii de la sinistrul spectacol ce i se oferea privirilor. — El e? insistă Balamber. E Waldomar? Tresărind înfiorat, Audbert încuviință frenetic. — Da... da. El e, da, bâigui. Gualfard păru jignit. — Bineînțeles că e Waldomar! Ce-ți închipuiai, hunule? Că-ți pun în brațe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o îngrămădire de stânci și arbuști spinoși. își luă avânt și se aruncă într-acolo, reușind să coboare până la un mic loc cu iarbă, iar de acolo, prăvălindu-se printre pietre și arbuști, pe terasa următoare, ultima. Cu un șuierat sinistru, săgeata lui Odolgan îi trecu la un deget de cap și se pierdu în golul de dedesubt, precipitându-se către râul de culoarea ardeziei. Privind spre buza stâncăriei, îl văzu pe hun scoțând o altă săgeată din tolbă și potrivind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
darul să-i mângâie. îi priveau pe burgunzi fără să se arate mai ușurați, continuând să meargă înainte cu capul în jos, de parcă le-ar fi fost frică să nu pățească, din partea acelor războinici îmbrăcați în armuri și cu înfățișare sinistră, necazurile de care scăpaseră până atunci. Mai mult chiar, ori de câte ori îi întâlneau, mamele își strângeau copiii lângă ele, păstorul alerga să aducă înapoi la turmă oaia care se îndepărtase, în vreme ce matroana se acoperea cu vălul, încercând să se piardă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pasul sigur al celui care o țintă precisă. în general, nu vorbeau sau se mulțumeau să schimbe, scurt, păreri în șoaptă. Bubuitul sumbru, ritmic, al loviturilor de berbec umplea noaptea și cădea lugubru asupra cetății și a oamenilor, ca o sinistră prevestire a morții, pe care urletele sfidătoare ale apărătorilor bastionului amenințat căutau să o alunge. Sebastianus îi studie cu ochii expertului: erau slăbiți, cu părul răvășit și cu bărbile lungi, în mod vizibil chinuiți de o lună de lupte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă de la primele luciri ale zorilor, dar oricât de repede s-ar fi mișcat, șirul lung de bagauzi ce-și așteptau rândul, fiecare cu țepușa sa și cu armele sale, mai mult sau mai puțin improvizate, se înnoia mereu: fețe sinistre, pe care nu se citeau cine știe ce păreri de rău, ci mai degrabă o concentrare întunecată ori teamă, pe care câte unul căuta să și-o mascheze cu un rânjet sarcastic ori printr-un râs nervos. Călugărul rezemase de copac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o falangă țepoasă, înțesată de sulițe lungi, din mijlocul căreia se ridică un nor de săgeți, pentru a cădea apoi asupra războinicilor hiung-nu ca o grindină aducătoare de moarte. Imediat după aceea, sutele de săgeți hune, cu șuierul caracteristic și sinistru, recunoscut de toți dușmanii, se abăteau asupra oamenilor lui Sangiban, dar prost coordonate și fără prea mare precizie, întrucât înaintarea printre atâtea obstacole făcea practic imposibilă o reală eficiență a tirului. Unitatea lui Balamber avea cel puțin avantajul că lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]