5,222 matches
-
direct, constituind o transpunere a celui direct, cu respectarea regulilor de transformare a sistemului pronominal și temporal (cu diferite grade de constrîngeri în funcție de limbă) și cu abandonarea redării textuale fidele; spre deosebire de vorbirea directă, verbul de declarație este obligatoriu, iar relația sintactică este una de subordonare, enunțul redat fiind introdus printr-o conjuncție subordonatoare și supus unor modificări ce tind către o sintaxă neutră (lipsa elementelor afective, a mărcilor de adresare etc.). Vorbirea directă legată (redarea fidelă a replicii prin intermediul unei conjuncții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lipsa elementelor afective, a mărcilor de adresare etc.). Vorbirea directă legată (redarea fidelă a replicii prin intermediul unei conjuncții subordonatoare, fără aplicarea transformărilor specifice stilului indirect) este asociată cu sintaxa populară, iar vorbirea indirectă liberă (mențiunea replicii prin intermediul unei fraze independente sintactic, dar cu transpunerea sistemului personal și temporal) cu stilul beletristic. Perspectiva teoretică asupra discursului raportat a cunoscut mutații importante o dată cu evoluția lingvisticii enunțării și cu atenția acordată rolului elementelor contextuale în realizarea discursului, în special polului vorbitorului și relației sale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe care o adoptă vorbitorul raportor față de discursul pe care îl raportează a impus și o revizitare a categoriei așa-numitelor verbe declarative, existînd numeroase criterii de sistematizare a structurilor de prezentare a discursului citat, care urmăresc nu numai relația sintactică dintre verbul/ structura de prezentare și discursul citat, ci și valoarea enunțiativă și pragmatică a acestora (enunțare vs. receptare; peformative; neutre / cu indicații de ordin paraverbal). V. diafonie, dialogism, discurs, polifonie, stil, vorbire. REY-DEBOVE 1978; BANFIELD 1982; AUTHIER-REVUZ 1995; ROSIER
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și stilistică, elipsa este considerată o figură de construcție generată de intenția de redare artistică a unei stări afective, constînd în reducerea sau omisiunea unei secvențe discursive. O versiune particulară a elipsei retorice o constituie asindetul, definit ca o construcție sintactică cu funcție stilistică și caracterizată prin omisiunea elementelor de relație (conjuncții, de regulă) între segmentele unui enunț (Ai carte, ai parte; Dai, n-ai; etc.) Ca fenomen sintactic, specific codului oral, elipsa se manifestă prin absența (in)voluntară a unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
versiune particulară a elipsei retorice o constituie asindetul, definit ca o construcție sintactică cu funcție stilistică și caracterizată prin omisiunea elementelor de relație (conjuncții, de regulă) între segmentele unui enunț (Ai carte, ai parte; Dai, n-ai; etc.) Ca fenomen sintactic, specific codului oral, elipsa se manifestă prin absența (in)voluntară a unor componente dintr-o construcție, în general, recuperabile semantic (subînțelese), ca efect al principiului economiei în actul de comunicare lingvistică. Contextul verbal și cel nonverbal contribuie și favorizează reconstituirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s u l u i din două puncte de vedere: pe de o parte, în această tradiție retorică, emfaza este un procedeu de argumentare care influențează credibitatea locutorului, iar, pe de altă parte, reprezintă o serie de operații sintactice care au ca efect evidențierea unei părți din enunț. În retorică, emfaza este o figură de stil care acordă unui termen o importanță pe care acesta nu o are în forma normală a enunțului, prin accentuarea sau exagerarea exprimării ideii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sens peiorativ. În sintaxă, emfaza desemnează tipuri de construcție prin care emițătorul selectează un termen pentru a-l evidenția. Figură de insistență, emfaza este întotdeauna însoțită de intensificarea fonetică a expresiei, de prezența unei intonații și, eventual, de schimbarea ordinii sintactice în propoziție prin dislocare sau hiperbat. Emfaza poate constitui și o trăsătură a oralității, întrucît în comunicarea orală se manifestă printr-o exagerare în ton, în voce, în semnificație. Un enunț de tipul Vacanța!, de ex., poate avea sensuri multiple
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de a transmite prin cuvinte elemente de ordin psiho-afectiv, pe lîngă conținuturile conceptuale. Prin procesul de codare, individul transmite emoții în actul de comunicare la nivel suprasegmental (înălțimea tonului, intensitatea vocii, ritmul vorbirii), lexical (cuvinte marcate emoțional, interjecții, imprecații etc.), sintactic (bîlbîieli, întreruperi și autoîntreruperi), prin mărci non-verbale, complementare textului (tăcere, poziții corporale, colorarea feței, privire). V. argumentare, pathos, retorică, reprezentare. AUSTIN 1962; DUCROT - SCHAEFFER 1972; SEARLE 1982; ROVENȚA-FRUMUȘANI 2000; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IA EMPATIE. Termenul empatie face parte din vocabularul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cantitativă nu se identifică subclase, din perspectiva calității, enunțurile sînt clasificate în propoziții, fraze, structuri nepropoziționale. Alte studii iau în considerare trăsături suplimentare ale enunțului, în afara "cantității" și "calității", adăugînd contextul lingvistic și extralingvistic și acordînd enunțului statut de unitate sintactică de bază, analizabilă și divizibilă în "elemente discrete care nu coboară sub nivelul cuvintelor" (la Valeria Guțu-Romalo). Conform acestei perspective, limita dintre nivelul sintactic și cel morfologic este anulată, soluție pe care o oferă tot mai multe gramatici funcționaliste, dar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțului, în afara "cantității" și "calității", adăugînd contextul lingvistic și extralingvistic și acordînd enunțului statut de unitate sintactică de bază, analizabilă și divizibilă în "elemente discrete care nu coboară sub nivelul cuvintelor" (la Valeria Guțu-Romalo). Conform acestei perspective, limita dintre nivelul sintactic și cel morfologic este anulată, soluție pe care o oferă tot mai multe gramatici funcționaliste, dar pe care o preiau și unele gramatici cu statut normativ, cum ar fi Gramatica limbii române, apărută în 2005, sub egida Academiei Române (GA 2005
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
multe gramatici funcționaliste, dar pe care o preiau și unele gramatici cu statut normativ, cum ar fi Gramatica limbii române, apărută în 2005, sub egida Academiei Române (GA 2005). Se poate considera, de aceea, că enunțul interesează nu atît ca unitate sintactică (deoarece el poate fi concretizat în unități sintactice distincte - text, frază, propoziție, substitut de propoziție sau frază), ci ca act de comunicare, produs într-un anume context, ideea subiacentă acestei interpretări fiind că se impune distincția, afirmată de viziunea pragmatică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și unele gramatici cu statut normativ, cum ar fi Gramatica limbii române, apărută în 2005, sub egida Academiei Române (GA 2005). Se poate considera, de aceea, că enunțul interesează nu atît ca unitate sintactică (deoarece el poate fi concretizat în unități sintactice distincte - text, frază, propoziție, substitut de propoziție sau frază), ci ca act de comunicare, produs într-un anume context, ideea subiacentă acestei interpretări fiind că se impune distincția, afirmată de viziunea pragmatică, dintre frază și enunț: fraza reprezintă obiectul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
act de comunicare, produs într-un anume context, ideea subiacentă acestei interpretări fiind că se impune distincția, afirmată de viziunea pragmatică, dintre frază și enunț: fraza reprezintă obiectul de studiu al sintaxei, concretizat într-o entitate abstractă, caracterizată prin structură sintactică și semnificație; enunțul, ca produs al enunțării unei fraze, rezultat din semnificația frazei, la care se adaugă contextul lingvistic și situația, reprezintă obiectul de studiu al pragmaticii. În GA 2005, însă, enunțului i se atribuie două roluri, fiind considerat atît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al enunțării unei fraze, rezultat din semnificația frazei, la care se adaugă contextul lingvistic și situația, reprezintă obiectul de studiu al pragmaticii. În GA 2005, însă, enunțului i se atribuie două roluri, fiind considerat atît unitate comunicativă, cît și unitate sintactică, după perspectiva din care este privit fenomenul în discuție. În acest sens, se arată că, deși are o formă (secvență fonică) căreia i se asociază o semnificație, enunțul trebuie situat în opoziție cu cuvîntul, pentru că enunțul nu aparține sistemului lingvistic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alegoria, hiperbola, aluzia, litota, ironia); (3) figuri de dicție, ce reprezintă o alterare produsă în forma primitivă sau obișnuită a cuvintelor prin adăugare, suprimare sau schimbare a unei litere sau a unei silabe; (4) figuri de construcție, care privesc organizarea sintactică a discursului, modalitatea în care sînt combinate și aranjate cuvintele în frază. Din această categorie fac parte: figurile de construcție prin inversare (inversiunea, imitația, enalega), figuri de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prezența auditoriului); (3) figuri ale comuniunii (realizează comuniunea cu auditoriul). Catherine Fromilhague și Anne Sancier disting patru categorii de figuri: (1) figuri care se bazează pe semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic, căutînd să dezvăluie încifrările construcțiilor de cuvinte, cu ajutorul instrumentelor semantice și al organonului sintactic. Astfel, orice figură retorică trebuie să respecte cinci reguli importante, pentru a constitui un sprijin real în argumentare. În semiotica textuală, figurile se referă la nucleul semic: ele sînt considerate unități de conținut, atașate la un lexem sau la o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
devin caracterizante. Termenul focalizare este utilizabil în a n a l i z a d i s c u r s u l u i și cu semnificația din lingvistică, domeniu în care vizează întrebuințarea unor mecanisme gramaticale (de obicei sintactice) sau fonetice pentru a scoate în evidență un component al frazei. Principiile de focalizare sînt cu valabilitate generală, fiind reprezentate de obicei de o dislocare a componentelor, însă întrucît limbile au norme diferite în ceea ce privește determinarea și alte succesiuni ale elementelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
terminologie și de exigențele impuse de cercetători în formularea unor termeni mai preciși și mai expresivi. Dintre aceștia amintim: asociație metaforică, element metaforic, expresiune metaforică, idiotism; paremiologie, proverb, zicătoare, expresie perifrastică, locuțiune; ansamblu frazeologic, expresie, unitate frazeologică; expresie figurată, grup sintactic stabil; izolare; expresie idiomatică, clișeu, îmbinare de cuvinte sudate, îmbinare stabilă, perifrază, perifrază proverbială, idiom, expresie frazeologică, locuțiune frazeologică, frazeologism. Eterogenitatea opiniilor exprimate în cadrul demersului teoretic, privitoare la descrierea criteriilor de definire și clasificare a frazeologismelor, de delimitare a acestora
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
funcționalismul) care susține că studierea unei limbi reprezintă în primul rînd stabilirea funcțiilor pe care diferite elemente ale limbii le au în comunicare. Cea mai răspîndită accepție a termenului funcție în analiza lingvistică ține de gramatică, clasele morfologice și raporturile sintactice fiind caracterizate sau determinate prin faptul că o unitate lingvistică poate avea sau are o valoare ce rezultă din relația cu altă unitate în interiorul unei structuri. De altfel, după Louis Hjelmslev, funcția este relația dintre două elemente ale limbii, denumite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
generativă, indicatorul sintagmatic este o reprezentare, printr-un arbore sau prin paranteze, a structurii de constituenți ai unei fraze generate. Astfel, indicatorul redă relațiile ierarhice dintre diferite categorii de constituenți care intră în structura frazei, ceea ce, în principiu, reprezintă funcțiile sintactice din gramatica clasică. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, are importanță însă o altă semnificație a termenului indicator, stabilită pe terenul pragmaticii și sugerată de teoria lui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
devine suficient pentru a face diferențiarea în cazul unor enuțuri precum Am stat mult în casă, Mi-am construit o casă, unde semnificația "locuință" conduce la ideea omonimului. În mod similar se rezolvă polisemiile și omonimiile de la nivel morfologic și sintactic. Prin urmare, inferențele posibile pot primi uneori caracter de necesitate în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, acesta fiind singurul în măsură să ofere toate reperele și indiciile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constituită din două etape în interiorul unui raționament logic: 1) stabilirea inferențelor creative și 2) generarea expectativelor; dintre acestea, prima etapă este o mișcare ascendentă, iar cea de-a doua o mișcare descendentă. Prin intermediul mișcării ascendente, receptorul construiește, cu ajutorul datelor lexicale, sintactice și de altă natură, tema discursivă ca ipoteză interpretativă, prin care se urmărește, pe de o parte, impunerea unei reguli de coerență interpretativă și, pe de altă parte, integrarea a ceea ce a spus emițătorul la ceea ce cunoaște receptorul sau la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentat de intruziune atunci cînd alternanța contribuțiilor realizate de interlocutori nu urmează principiile etice ale succesiunii secvențiale. În acest caz, locutorul A, angajat într-o intervenție în curs, așadar, avînd cuvîntul, îl selectează pe locutorul B (prin indicii de natură sintactică, prozodică, gestuală sau de postură) în vederea ocupării poziției secvențiale următoare, altfel spus, pentru a lua cuvîntul în continuare; această acordare a cuvîntului nu este însă respectată, poziția respectivă fiind acaparată și monopolizată de intervenția unui al treilea locutor C. Intruziunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
spune". V. etos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ÎNTREBARE. Actul de vorbire performat de locutor pentru a obține un răspuns din partea alocutorului este o realitate pragmatică, numită întrebare, noțiune ce trebuie distinsă de cea de "enunț interogativ", care constituie o realitate sintactică, avînd o organizare specifică, o intonație corespunzătoare sau alte mărci distinctive (pronume și adverbe interogative). În cercetarea procesului de comunicare, dar și în a n a l i z a d i s c u r s u l u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]