3,963 matches
-
cusut, basmale, fote, ii, fuste, preșuri Împletite de mâna bătrână a mamei, un fier de călcat ce se umple cu jar și care netezea ca nealtul, dar și cu valoare artistică dată de capacul dantelat și mânerul În formă de sirenă cu sânii feciorelnici goi și coadă solzoasă de pește , dulapuri din lemn masiv, lada de zestre a mamei adusă - cu multe generații În urmă - ca marfă de contrabandă din țara nu tocmai prietenă pe ai cărei negustori sași oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a profitat, nevrând să scape o asemenea oportunitate de afaceri, frizerul cel tânăr, căruia toată lumea Îi spunea Marinaru, pentru că a făcut armata doi ani la Marină, s-a Întors de acolo cu o ancoră tatuată pe bicepsul drept și o sirenă cu țâțele goale pe antebrațul stâng (pe care o cheamă Dița) și poartă numai tricouri vărgate, marinărești, și o centură lată din piele, cu cataramă pe care e imprimată stema țării. Domnul Marinaru este un tânăr și activ ferment al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
agățându-se de obloanele de metal care săltau și tremurau diavolește din pricina hârtoapelor și a lipsei suspensiilor, punându-și viața În pericol. Hoardele de retardați și bețivi s-au repezit, cu tractoarele lor care urlau Îngrozitor și pe care montaseră sirene ce țipau ca de sfârșitul lumii, În urmărirea alor noștri pe drumul forestier care leagă cele două localități. Cursa a fost de-a dreptul infernală, Însă urmăriții au profitat de faptul că brutele n-aveau cum să depășească, mulțumită pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
două figuri omenești, Adam și Eva, destul de stângaci redate. Un copil se joacă, iar altul suflă dintr-o trâmbiță. În mijlocul paradisului imaginat ca o grădină este o apă în care se văd mai mulți pești. În ea se scaldă o sirenă. Prin mulțimea figurilor, naturalețea mișcărilor, frumusețea peisajului, scena se impune ca una din cele mai interesante. Sub panoul cu facerea lumii, în următoarele trei registre de pe latura sudică, meșterul a ilustrat Psalmii 104 și 105, Preamărirea lui Dumnezeu. În primul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fiscale, mimează solidaritatea și nu uită să se plângă, cot la cot cu cei fiscalizați la sânge, de lăcomia statului. Dacă România ar fi fost nu o țară, ci o companie producătoare de ochelari pentru elefanți, sau de sutiene pentru sirene seduse și abandonate, probabil că demult ar fi apărut o companie chineză, japoneză sau germană care să-i preia acțiunile și să-i facă un business în plină relansare. Dar, deocamdată, România nu este o asemenea companie ipotetică, ci e
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
satului se opreau la izvor și sorbeau ritmic norii care pluteau printre pietre și ierburi Mai apoi lângå troițå își întindeau gaturile zbierau anunțându-și ståpânul și porneau mai departe Så aud timpul mi-a fost sorocit dimineață în vibrația sirenei alungindu-se peste oraș îndemnând că un bici autobuzele ticsite cu oameni cu trupuri agåțate de uși La fiecare hârtop råmâneau presårate pe asfalt fårâme de visuri neterminate Fiecårui anotimp mi-a fost dat så-i simt aromele smarald clorofilic câmp
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1646]
-
nu reușeam sub nici o formă să adorm! Agitată, mi-am răsturnat în palmă restul de somnifere din tub și mi le-am îndesat pe toate în gură. Voci, lumină puternică în ochi, patul mișcându-se și săltând, o lumină albastră, sirene, alte voci, patul mișcându-se din nou, albeață, un miros straniu și steril. —Curvă proastă, spune o voce. Cine-o fi? mă întreb confuză. Bipuri, picioare alergând pe coridoare, metal lovindu-se de metal, o mână dură pe bărbia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu ca un ecou. Vai! Poate că vocabularul, compus dintr-un singur cuvânt, al lui Deirdre era contagios. Am deschis ușa garsonierei, mi-am abandonat geanta pe podea, am făcut doi pași și m-am prăbușit pe canapea ca o sirenă a filmelor din anii ‘40. Eram recunoscătoare fiindcă aveam după-amiaza liberă. Aveam multe lucruri la care trebuia să meditez. Multe chestii de disecat. Decizii mari de luat. Oare, dacă acceptam slujba de la Vivian, însemna că-mi vindeam sufletul diavolului, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întoarse la catedră și se așeză, prinzându-și capul între mâini, timp în care elevii lui căscau în continuare ochii pe fereastră și încercau să audă ce se vorbește afară. Dintr-o dată, în depărtare au început să se audă niște sirene, care parcă urlau tot mai tare. A sosit o mașină de poliție, patru mașini de pompieri au intrat și ele în trombă în parcare, iar pe urmele lor a venit și o ambulanță. Pe măsură ce tot mai mulți oameni în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
implicate în evaluarea lui și a altor oameni și aplicate la el și la Eva, toate astea dispăruseră. închis în celula lui, Wilt era liber să existe. Și, orice s-ar întâmpla, nu va mai ceda niciodată în fața cântecului de sirenă al modestiei. După disprețul și furia arătate fără reținere de inspectorul Flint, după cruzimea și oprobriul îngrămădite peste capul lui vreme de o săptămână, cine mai avea nevoie de aprobarea celorlalți? Puteau să-și vâre părerile pe gât. Wilt își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc. Ființă a zilei, așa eram. Noaptea mă speria. Mlaștină vicleană, barbară. Solară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Lapte, asta ceruse misionarul. Lapte îi dăduse, maternă, agentul Afrodita, care își îndreaptă apoi, extenuată și agilă, trupul perfect si disponibil, sânii sticloși, butonul electric, șoldurile de aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre paharul cu lapte. Când atinge paharul, izbucnește sirena. Tirul zgâlțâie pereții, trupurile, fotoliile, să scoale și morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă pat. Deșteptătorul, chiar lângă pat. Nu, nu asta era. Mânatremură, căutând butoane, siguranțe, clapete. Soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că nu e acasă, și nici măcar nu mi-a mulțumit. Așteaptă până pun paharul jos În siguranță, după care deschide ușa. — Gata ? — Gata. Lissy trage aer În piept adânc, după care deschide ușa de la garderobă. Instantaneu, Începe să țiuie o sirenă asurzitoare. Ni-noo ni-noo ni-noo... — Shit ! zice, Închizând repede ușa. Shit ! Cum naiba o fi făcut chestia asta ? — Eu tot mă duc ! zic agitată. Fă-o să tacă. Fă-o să tacă ! Nu știu cum ! Probabil e nevoie de un cod special ! Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici o urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu ! se rățoiește la unul dintre copii, și cei trei Încep să țipe Încântați. — Mami, dar nu e nevoie să cheltui nici un penny, murmură Artemis, trecând pe lângă mine Îmbrăcată În sirenă, În compania unei femei cu aer de generăleasă, care are pe cap o pălărie uriașă. — Artemis, draga mea, nu e nevoie să sari așa ! tună aceasta. Ce ciudat. Când Îi vezi cu familiile lor, oameni sunt cu totul altfel. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
desface febril ca un copil ambalajul ispititor de infolio, „cartea“ îi explodează la câțiva centimetri de fața neprotejată de ochelari. Pe stradă, preț de vreun minut, parcă a paralizat tot traficul, până au început să se audă dinspre amândouă capetele sirenele poliției. Profesorul își culege cu vârful degetelor cenușa de pe obraz, arătând în dreptul ferestrelor înalte de la stradă o față palidă. Încep să sune și clopotele la biserică, unde se vor duce, pentru Ziua Sfântului Francisc, cu toată familia, nu numai omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
când va veni autobuzul, cu care voi călători vreo douășpe stații până la gară, de unde nu știu când am primul tren spre Capitală, deci o mulțime de invariabile m-ar putea ține în loc și dacă aș fi sprintat mult mai vioi. Sirenele ambulanțelor urlă sinusoidal, ca pe Manhattan după o catastrofă. O mână feminină cu unghiile numai lăcuite s-a prins insistent de partea brațului meu neacoperită de mâneca tricoului, exact când eram gata să fac traversarea fatală. Ea spune ceva, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de primăvară sub razele soarelui - ar fi foarte greu pentru cineva să-și imagineze cu ce se ocupă. Încă îmi învăț meseria. Vin cu regularitate la Kang Sheng acasă pentru lecții. Unele lecții sunt dure. E ca otrava pe care sirena din poveste trebuie să o bea ca să aibă picioare. Beau ce-mi oferă Kang Sheng ca să am aripi puternice, tăioase ca un ferăstrău. Casa lui e un muzeu, iar soția lui cu fața ca de tigru, Chao Yi-ou, este partenera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
țipat fără să se controleze. * Dar ce ar fi fost dacă nu ar fi pus la poștă scrisoarea pentru Hermann cu o zi Înainte de bombardamentele care pe ea au prins-o În adăpostul de la Karstadt, unde intrase când a auzit sirena? Să nu fii trist de copilul Klarei, eu te iubesc, poate că dacă n-ar fi scris asta la sfârșitul scrisorii, Hermann n-ar fi purtat-o În căptușeala hainei, chiar și atunci când i-au amputat, În trenul sanitar, piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
asfixiată, care iese din mormanul de moloz odată cu ultimele limbi de flăcări, și ea scurmă cu unghiile, rupte, Însângerate, urlând: Klara, mamă, de ce, de ce, de ce? Doar le-ai rugat de-atâtea ori să se ducă În adăpost când o să sune sirena, erau greoaie, depresive, bolnave, de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și bine zice Creangă), ce minunății ieșeau din mânurile lui! și nu doar cozile alcătuind șerpi Încolăciți, pești cu gura deschisă (parcă pohtind și ei borșul Mătușii Domnica), vrejuri, funii, păsări, flori, adesea și câte un trup (Însă totdeauna Îmbrăcat, sirenele lui Moș Iacob purtau, peste solzi, câte ceva, de păreau și fără-solzi) - Însă și găvanele pe care ceilalți lingurari le tratează (!) după canoane imuabile, bătrânul le făcea pe-gură (pe măsură!): găvan de lingură pentru dreptaci, pentru stângaci, pentru gură-de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era alb la față. Trăsăturile îi erau contorsionate de șocul situației cu care se confrunta. Pierde mult sânge. —Vai, Doamne, grăbiți-vă! Fiona și-a pus o mână la gură și s-a ridicat în picioare. Din depărtare, auzea o sirenă care se apropia cu fiecare secundă care trecea. A lăsat puțin geanta lui Susan pe trotuar și-a scotocit prin geanta ei, din care și-a scos mobilul. După ce l-a deschis, Fiona a tras adânc aer în piept. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o să sosească. Și-acum, circulă! Gacel încuviință în tăcere, traversă din nou strada, urmărit de polițaiul derutat, ce-și pierduse pentru moment ritmul activității, și se opri să aștepte la marginea plajei. Exact după cinci minute se auzi urletul unei sirene, își făcură apariția doi motocicliști urmați de un automobil negru, lung și greoi, și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
neliniștit calmul anormal, deși ora era înaintată. Acest calm fu sfâșiat brusc de apariția unei mașini negre de poliție, ce trecu la distanță, cu o lumină intermitentă învârtindu-se deasupra ei, și în depărtare, socoti că pe lângă plajă, urlă o sirenă. Grăbi pasul, tot mai neliniștit, dar trebui să se lipească de stâlpul unei porți când o altă mașină neagră se ivi la vreo două sute de metri, se opri la marginea trotuarului și farurile se stinseră. Așteptă răbdător, dar s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
începu să se neliniștească, pentru că pe măsură ce înainta se simțea tot mai pierdut, și acolo nu erau vântul în fața căruia să se așeze, nici stelele ce-ar fi putut să-i arate drumul. O mașină a poliției trecu, asurzind noaptea cu sirena ei, și se aruncă sub o bancă, pentru ca apoi să se așeze pe ea și să se concentreze, într-o zadarnică încercare de a-și pune ordine în gânduri și de a reuși să-și dea seama în ce parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de durere, din cauza groaznicei lovituri pe care Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă, targuí-ul azvârli covoarele pe parbrizul mașinii și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în față, în patru labe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]