3,171 matches
-
un termen) care etichetează; (g) practică o retorică a emfazei (gesturi solemne, expresii grandilocvente, omagii „vibrante”, repetiții sistematice), își confecționează o „limbă de lemn” proprie. Nexus-ul ghidează opiniile și luările de poziție, se prezintă ca un aliat al propagandei, fabrică sloganuri. și, nu în ultimul rând, cristalizează gândirea socială în jurul nodului său ideologic, al „visului” abstract pe care-l protejează prin toate mijloacele. Nexus-ul nu se alimentează din diversitatea contextului (dacă aceasta există), ci se instalează în amonte, evacuând discuțiile, alternativele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu a avut și nu are nici în prezent nici un sens. Este ceva fără sens. Ceva ce nu se leagă într-o structură coerentă care să mulțumească mentalul individual. Pentru mine ea nu a fost decât o provocare - cuvânt devenit slogan astăzi, o prescripție a prezentului, un deziderat care te face apt pentru admirația semenilor, oarecum echivalent cu reactivitatea -, venită pe fondul unei vieți profesionale monotone, închisă într-un formalism și într-o lipsă de orizont corelând perfect cu micile griji
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rămas în afara intimității, ea a fost totală, chiar intimă. Așadar, ne-am iubit sau urât la comandă, am făcut dragoste eficientă fără anticoncepționale și copii conform indicațiilor - cred că îți mai amintești de simbolul „mamei eroine”! Intimizarea conținută de unele sloganuri a stimulat participarea afectivă și a dat comunismului o notă de senzualitate, asemănătoare chemării naziste, nu fără ecou - aceea de a oferi Führerului copii blonzi cu ochi albaștri, dar și prin substituirea liderilor comuniști cu părinții noștri. Aceste pretenții sunt
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și culturii văzute de V. I. Lenin, Sarcinile criticii literare, Fenomenologia imaginii, Finalitatea artei. Susținător al realismului socialist, el este unul dintre cei care politizează în grad maxim literatura și - cum s-a spus - „literaturizează politicul” (M. Nițescu) prin apropierea sloganului de un limbaj cât mai literar, figurat și parabolizat. Nefast exponent al dogmatismului proletcultist, îl consideră pe Eminescu un tip de intelectual reacționar și nu va ezita să îl declare superior pe D. Th. Neculuță sau să îl elogieze pe
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
spune că își îngropa comorile cu scopul de a le recupera ulterior. Toți cei care participau la astfel de operațiuni erau uciși, astfel încât nimeni altcineva decât Kidd nu mai știa locul ascuns al comorilor. Discipolii lui Kidd au lansat chiar sloganul sadic „Trei persoane pot păstra un secret dacă două dintre ele sunt omorâte”. În general, informațiile, oricât ar fi de prețioase, nu pot fi păstrate o perioadă nelimitată de timp fără să fie aflate de adversari. Uneori, ei le obțin
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
având nu atât o existență picarescă, cât experiențe care îi hotărăsc orientarea politică. În spiritul conjunctural al epocii este alcătuită și culegerea de nuvele, axate pe probleme etice, Dragostea începe oricând (1962). Mare parte dintre romanele următoare, tributare de asemenea sloganelor ideologice oficiale, sunt de spionaj și polițiste: Drum fără întoarcere (1963), Vulpea simte capcana (1964), Ecuația cu trei necunoscute (1965), „H.W.” își caută umbra (1965), Brățara de cretă (1966), iar altele sunt evocări istorice: Un dac la Roma (1967
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
nostalgiile obârșiei. Reușit este și romanul Omul de zăpadă (1945), care aproximează registrul poetic al basmelor românești, cu fantezia lor dezinvoltă. În timpul comunismului, acceptând cu voie sau de nevoie noua direcționare a literaturii, P. va îmbrăca în haina prozei toate sloganele propagandistice ale regimului, ajungând unul din stâlpii realismului socialist în etapa lui stalinistă. Povestirile și nuvelele din Două inimi tinere (1951), Nepoata lui Moș Ursachi (1953), Vino și vezi (1954), Moara de la Cotul Dracului (volum publicat postum, în 1961, cuprinzând
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
o mare forță emoțională. Nu este vorba despre un poet metaforic, nici despre un patriotard discursiv. Versurile par prozaice, deși cultivă rima bogată, iar arta constă în a folosi cu umor sau sarcasm ritmuri ale cântecului de lume sau chiar sloganuri din epocă. Unele titluri sunt sugestive: S-o spui așa, din gură-n gură, fără de patimă și ură, Folclor nou, pe motive din actualitate, Epistolă din sania fără zurgălăi. Ciclul dedicat țăranului (Cu bâtele, Ioane, Chipul tău, Ioane, Rupe lanțul
NICOLAU-GOLFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
sufletul vorbitorului”. În Ne-a luat valul (1990) și în Vom muri și vom fi liberi (1990) a adunat, împreună cu un grup de folcloriști, un număr impresionant de mărturii ale participanților la evenimentele din decembrie 1989: anchete, mărturisiri, jurnale, graffiti, sloganuri. Lăudând această „tentativă de hologramă a momentului revoluției”, Monica Lovinescu - într-un text reprodus în volum - apreciază că „nici un elogiu nu pare exagerat pentru excepționalul document”. Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara, urmată de Mărturia lui Cornel Drăgoi (1993) evocă represiunea
NICOLAU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288438_a_289767]
-
și fiabile la problematica societății românești actuale. Din nefericire pentru noi, prea multe persoane aflate În funcții de decizie sunt convinse și azi că sociologia este o „pseudoștiință burgheză” și prea lipsită de interes științific să mai corijeze acest nefericit slogan stalinist care le-a fost „injectat” În timpul școlarizării. Acest aspect explică paradoxul: oameni fără o cultură socială sistematică fac reforma socială a structurilor societății românești! Reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
talentul narării și de finețea observației, depistabile pe alocuri, nu conving. Astfel, Pâine albă e - se poate spune - un prototip al literaturii realismului socialist. Romanul echivalează cu o colecție de documente de partid, de indicații, instrucțiuni, norme, teze, obiective și sloganuri politice sumar romanțate, literaturizate rudimentar, conform schemelor doctrinare. Personajele sunt monocolore, configurate maniheist: se înfruntă „bunii” și „răii”, iar cele câteva figuri aparent mai complexe ori „intermediare” sunt creionate tot urmând scheme previzibile. Scena narațiunii e lumea rurală a vremii
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
expresiile exotice ale diversității, ci de o vibrație subtilă, plină de compasiune, în uvertura perpetuă a hermeneuticii iubirii. A veghea în cetate nu înseamnă să-ți trâmbițezi egoist certitudinile. Luminile Evangheliei sunt blânde și, tocmai de aceea, pătrunzătoare. La antipozi, sloganurile fundamentaliste, împachetate fără calm și cu multă ostentație, nu trimit decât la setea de ordine prin răzbunare. În concluzietc "În concluzie" Pentru a vorbi lumii, studenții disciplinei (citește: ascezei) teologice ar trebui să deprindă, pe lângă o inimă curată și o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dubioase, au fost condamnați să ocupe primele locuri în rândul șomerilor sau al persoanelor prost clasate. La antipozi, structuri parazite de tip mafiot au dominat economia subterană românească, formând o „elită” financiară arogantă și opulentă. Falimentul seminariilor academice sau al sloganurilor pur retorice în fața evidențelor sociale a fost pus în discuție de crima lui Romulus Mailat, consemnată de autoritățile italiene în 2007. Aceasta a arătat că trecerea de la cultura itinerantă la cea sedentară este una dificilă pentru comunitatea de țigani, captivă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urmă studenții sunt chemați să le dușmănească fără încetare, de parcă întrebarea la care ereticii au dat un răspuns eronat n-ar fi fost legitimă. Predată în acest fel, ortodoxia încetează să mai fie o hermeneutică personală a revelației, devenind un slogan partinic. Ortodoxia nu mai este un mod de a fi, ci un rezervor de muniții ideologice și clișee. Tradiția patristică nu se mai întâlnește ca un izvor de apă vie. Ea devine un muzeu păgubit sau chiar o seră în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bună parte a societății românești a sperat să găsească în rândurile înaltului cler figuri nepătate de complicitate în relația cu PCR și organele sale represive 1. „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă” - aceasta frază n-a fost dintotdeauna un slogan. Seniorii înfrânți de dulăii comunismului și tinerele generații născute în libertate au vrut să vadă că o instituție desprinsă de factorul politic este capabilă de o judecată sinceră, limpede și dreaptă. Reconcilierea țării cu propriul trecut avea nevoie de modele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scriptoriile medievale. Rezultatul? Fără să deosebim centrul de margine, angajați în plin ofsaid epistemologic, cărturarii se comportă adesea ca și cum numai progresul tehnic în lumea autoreferențială a științei de carte contează. Mulți sunt cei care au adoptat, chiar fără să vrea, sloganul poststructuralist: Il n’y a pas de hors-texte. Socotim că toate percepțiile alterității sunt tot atâtea moduri ale lecturii. Tratăm univoc realitatea, ca pe o ciornă ce poate fi mereu transcrisă „pe curat”. Totuși, ne înșelăm dacă așteptăm ca din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vital. Orice discurs poetic, filozofic sau religios avansează tema unei contemplații imediate. Dacă invocăm poezia sau tabloul ca repere ale unei „formări umaniste”, se schimbă oare ceva în destinația tristei noastre derive? Analfabeți la capitolul liturghie, ideologii știu să debiteze sloganuri, și nu stări de spirit. Seducția ambiguitățiitc "Seducția ambiguității" Poate că totul a început cu relativismul nominalist al modernității. Filozofii au renunțat la căutarea înțelepciunii, pariind faustic pe cunoașterea orizontală. De aceea suntem astăzi entuziasmați de aporiile intersubiectivității în opera
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte veselă atmosferă de sindrofie fără cauză - o perpetuă prefață la redactarea unor documente care anunță succesul eshatologic al imanenței. La ce bun, atunci, să mai așteptăm un sfârșit? Reîntoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
public bombăneala, desfrâul nerușinat al flecărelii și elogiul smintit al bârfei. Amputarea imaginarului prin formatarea algebrică a inteligenței face din cei mai înzestrați moderni recenți niște oameni lipsiți de sensibilitatea hermeneutică naturală a anticilor. Nu mai învățăm proverbe, dar citim sloganuri; nimeni nu mai memorează poezii sau ghicitori, dar toți cunosc riturile de trecere televizate: suntem niște bieți devoratori de publicitate. Am pierdut neliniștea în fața totalității pentru câteva competențe strict calculatorii. Acestea ne fac mândri că suntem „savanți” sau „oameni de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cunoaștere a realității. Tinerii formați (parțial) în Occident, ca și (mai) maturii care au avut șansa unor vizite frecvente sau a unor și mai edificatoare șederi acolo, au contribuit hotărâtor la deschiderea noastră mentală de după 1989, importând teme, formule, sintagme, slogane, teorii, paradigme, viziuni, stiluri de viață occidentale. Chiar și atunci când importul este superficial, el e util: urgența primului deceniu postcomunist a fost cu siguranță demolarea „moștenirii” ceaușiste. 2. Războaiele noastre culturaletc "2. Războaiele noastre culturale" Rămâne, după toate cele de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
proclamau că le salvează, precum și pe terenul patriotismului (demagogic), unde președintele democrat (mă refer aici la partidul său) a opus viziunea unei „comunități de comunități” (în sensul de „comunitate a comunităților”, mai nou românii înțeleg și altfel asemenea construcții sintactice) sloganului conservator al republicanilor, „națiunea de națiuni”. În Germania, ideea (mai bine zis, sloganul) construirii „statului social” (Umbau des Sozialstaates) s-a pretat vocabularului comunitarist, fiindcă social-democrații au găsit în acesta din urmă ceva mai mult multiculturalism decât admite însuși Etzioni
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
refer aici la partidul său) a opus viziunea unei „comunități de comunități” (în sensul de „comunitate a comunităților”, mai nou românii înțeleg și altfel asemenea construcții sintactice) sloganului conservator al republicanilor, „națiunea de națiuni”. În Germania, ideea (mai bine zis, sloganul) construirii „statului social” (Umbau des Sozialstaates) s-a pretat vocabularului comunitarist, fiindcă social-democrații au găsit în acesta din urmă ceva mai mult multiculturalism decât admite însuși Etzioni, pe când creștin-democrații au apreciat ceea ce credeau a fi proiectul conservator al comunității tradiționale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
predare-învățare. Întrucât s-au făcut destule referiri și în analizele anterioare la asocierea stabilită între didactică și artă, dar și întrucât criza de identitate a pedagogiei, despre care vorbeam în debutul studiului, provine și din utilizarea unei sintagme transformate în slogan pedagogic, „știința și arta educației”, nu trebuie pierdut din vedere nici palierul artizanal al didacticii. În sens strict, arta didactică poate să fie înțeleasă ca o serie de acțiuni spontane independente de o reflecție normativă prealabilă, în timp ce în sens larg
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
să trăiască intens În conștiința maselor cititoare, de a face din ea o mândrie națională. Ea nu trebuie judecată cu un ruginit iatagan de fabricație apuseană, ci slujită și apărată de toate mofturile, de toate infiltrările, de toate formulele și sloganurile burgheze, cosmopolite, cu spada grea, dreaptă, neșovăielnică, a luptei de clasă”. Reproducerea integrală sau aproape integrală a unor documente nu este Întâmplătoare. Ar fi trebuit să aplic mai des procedeul, căci În contextul multor urechi surde de azi, mai eficientă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
au întrebat dacă nu cumva caricaturizarea lui Jacques Chirac la „Marionetele de la știri” i-au dat o imagine mai umană, care i-a adus voturi, chiar dacă satira era necruțătoare. Chirac era transformat într-un tălâmb cu programul politic redus un slogan pe care îl repeta în gura mare: „Mâncați mere!”. Jean de Florette, unul dintre cele mai importante personaje imaginate de Marcel Pagnol, voia să-și are pământul ca să cultive pe el „utenticul”, o plantă care crește acolo unde trăiesc cei
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]