2,969 matches
-
pe cale să devină un și mai rapid muritor, în urma indicațiilor politice ale susnumitului. De cine să mă iau? Să mă iau de Boc? De ce m-aș lua de el, când toate babele de pe ulița noastră, spun când aud de preaplecata slugă băsesciană, „Iartă-l doamne, că nu știe ce face”. Și într-adevăr, știe, sau de abia acum începe să priceapă câte ceva din ceea ce face, dar o face nu din voința sa, care la ultimele măsurători extrem de precise, era egală cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cei care-și apărau cu fuga, doar „nevoile și neamul”. Demult erau turcii, rușii, nemții, măruntul popor unguresc, sau mai știu eu ce nații, care ne țineau sub călcâi, acum sunt guvernații, această adunătură colcăitoare de indivizi, cu mentalitate de slugi șmecheresc-docile, având fiecare mai mari sau mai mici interese-învârteli, perpetuu vulnerabile, sau șantajabile, ca orice hoție, mârâind pe la colțuri, ori public, atunci când își simt amenințate interesele. Dar, văd că și eu am dat în doaga celor despre care scriu. Am
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ridicat-o în 1659. Cine a fost acel vodă larg la suflet? Iaca ce se spune în hrisovul de danie de la 1659 (7167) februarie 7: „Noi Gheorghe Duca voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al łării Moldovii,... am miluit pe sluga noastră, pre Iane ce au fost chelar, cu un loc să-ș(i) facă bisericuțe în Dealul Mare ce este în ținutul Iașilor”. Uite că încet-încet se leagă vorba fiule. Așa că ar cam fi cazul s-o luăm cătinel prin cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a-și lua toate gloabele, să le fie de ciubote”. Din câte îmi amintesc eu, părinte, am mai vorbit despre satul Vorovești. La 23 septembrie 1666 (7175) Iliaș Alexandru voievod ne reamintește de acest sat: „Scriem domniia mea la toate slugile noastre... dacă veți vedea cartea domniei mele... să aveți a lăsa în pace de dajde, și de zloți, și de lei, și de taleri, și de galbeni, și de orți și de tote dările și angheriile, câte sântu pre alți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
starița,... și tot soborul... de la Socola, și s-au pârât cu... vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii... Deci domniia mea... am trimis pre boierul nostru, Gheorghiță Șeptelici logofăt al doilea și pre sluga noastră Stratulat uricariul...au mers acolo de au strâns oameni buni... și au mers din semne în semne precum scrie uricul de la Petru (Șchiopu) vodă, de au ales locul și au stâlpit și mai bine... Deci au rămas buciumenii din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
domnească am amintit și de faptul că unele mănăstiri aveau chervăsărie proprie. Uite că printre acestea se numără și mănăstirea Sfântul Sava. Spre a te dumiri, ascultă ce spune Simion Moghila voievod la 30 octombrie 1606 (7115): „Scriem domnia mea slugii noastre, ureadnicului din târgul Iași și tuturor celorlalte slugi... cum veți vedea această carte a domniei mele, voi să aveți a lăsa foarte în pace de toate dabilele și angheriile chervăsăria ce este a rugătorilor noștri călugării de sfânta mănăstiri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aveau chervăsărie proprie. Uite că printre acestea se numără și mănăstirea Sfântul Sava. Spre a te dumiri, ascultă ce spune Simion Moghila voievod la 30 octombrie 1606 (7115): „Scriem domnia mea slugii noastre, ureadnicului din târgul Iași și tuturor celorlalte slugi... cum veți vedea această carte a domniei mele, voi să aveți a lăsa foarte în pace de toate dabilele și angheriile chervăsăria ce este a rugătorilor noștri călugării de sfânta mănăstiri de la sfântul Sava, din târgul Iași”. Prin cele cărți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
parcă-parcă îi mai îngăduitor cu sărmanii oameni. Care-i domnul acela, dragule? „Io Miron Barnovschi Moghila voievod”, care la 4 mai 1627 (7135) scrie: „Domnia mea m-am milostivit și am iertat... ca de acum înainte să nu aibă treabă slugile hătmănești și juzii de țigani, nici o dare să nu ia de la ei... ci numai să aibă a lucra călugării cu ei și să-i pedepsească”. Întrebarea-i de ce s-a făcut vodă atât de binevoitor cu sărmanii țigani? Păi nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri moldoveni rugătorii noștri de pe la toate sfintele mănăstiri și s-au jeluit... că au avut țigani de danie și miluire de la alți sfântrăposați domni... și n-au putut să-i stăpânească pentru că tot umblă slugile hătmănești și juzii de țigani și iau de la ei gloabe și ciubote în fiecare an”. Până aici e limpede, dar nu ai pomenit despre mănăstirea despre care vorbim de dimineață. Apoi și vodă vorbește despre ea la sfârșitul înscrisului: „Pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
orașului Iași și găsesc: „Premilostive și luminate doamne. Dăm știre mărie domnie tale, ca domnului nostru milostiv de rândul unui grec, anume Scarlat gelep. Elu a venit înainte lui Pervana chihaie și lui Dumitru diiac, și s-au tâmplat și slugile măriei domniei tale, Peia călăraș și Nicola călăraș, și au dzis c-are o vie la Hârlăv și niște dughene în târgul Iași și au dat ace vie și dughenele la Sventi Sava... Și au scris elu această carte și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca și celelalte mănăstiri - nu ducea lipsă de asemenea acareturi. Ia amintește-ți ce spune Constantin Șerban voievod la 26 ianuarie 1661 (7169) despre o dugheană și o pivniță unde se vindea „fănina”! Iată ce spune: „Scriem domniia mea la slugile noastre... voi să aveți a lăsa în pace... o pivniță și o dugheană a svintei mănăstiri a lui Aron vodă, ce iaste pre Ulița Noao, unde se vinde fănina... și am lăsat să fie de tămâie și de ceară la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ici, citesc colo și un nume îmi iese mereu în față. Acesta este al lui Iane Hadâmbul. Merg mai în afund și aflu că la 7 februarie 1659 (7167) „Noi Gheorghie Ghica voievod... m-am milostivit și am miluit pre sluga noastre, pre Iane ce au fost chelar, cu un loc să-și facă bisericuțe în Dealul Mare, ce este în ținutul Iașilor”. Rezultatul acestei danii este ilustrat în pisania schitului ridicat de Iane la Dealul Mare și care îi poartă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se zice <al Iașilor>”. O mănăstire nou zidită - cum e cea a lui Iane Hadâmbul - are nevoie de ajutor. Unul din aceste ajutoare vine la 27 noiembrie 1659 (7168) de la Ștefănță Lupu voievod, care spune: „Scriem domniia mea la toate slugile domnii mele... să aveți a lăsa foarte în pace de... toate (datoriile) câte va avea sfânta mănăstire, ce iaste la Dealul Mare”. La 1 iulie 1662 (7170), găsesc că un slujbaș domnesc scrie: „1662 iulie 1, Iași. Zapis prin care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pac, infarctul, surpriza! Fracțiunea asasină, tangenta finală, mântuirea. Noaptea creatoare. Acțiunea va porni, va porni, în sfârșit! O acțiune foarte ambiguă, acțiunea PRIMĂVARA. Adierea nopții îl încercui, dintr-odată. Își aminti brusc de Toma, Urmăritorul. Bieții informatori nu sunt nici măcar slugile diavolului, nu au acest înalt rang. Doar jivine ale mlaștinii numite prezent, atât. Bietele jivine ale mlaștinii, suflete și boli și spaime și plăceri ale mlaștinii. Ce misiune o fi având, de fapt, masca numită Toma? De ce oare apare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de fapt, să vorbească tovarășul Gafton. Nu despre Sir Neville Henderson. Ar vrea să dovedească perfecta sa onestitate, când se angajase în lupta antifascista, asta ar fi scuza pentru ce a acceptat să facă și după ce fuseseră înfrânți nazistii si slugile lor autohtone, asta ar fi explicația și scuza, frater, dulcissime... „În seara de 30 august, spre miezul nopții, Sir Neville Henderson propune lui Ribbentrop ca proiectul german să fie remis ambasadorului polonez. Zadarnic. Ceea ce se întâmplă în 31 august 1939
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
azi? Al dracului, nu se lăsa, pocitul. O ține, la o adică, așa, cu tava în mână, în mijlocul camerei, s-o biciuiască. Iar ăștialalți, nimic, mutulache, nu aud, nu vad, nu crâcnesc. Zeamă lungă ăla, Titi, răul ăla spurcat și slugă, numai ochi în cap, ochelarist, bine zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă. Iar pisicuța, sfor sfor, bineînțeles, toarce și mustăcește, n-ar scoate un cuvânt, s-o mângâi pe blană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îți dă Kent și pentru ce anume. Nu te întreb, pentru că știu. Oho, oho... prea dai drumul la gunoaie, urâtule! Te-o fi damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic. Da, amantissime, repetă, cu zâmbet batjocoritor, sluga Titi Măndiță, vorba și zâmbetul șefului Gică Teodosiu... Tolea nu mai avea cum ignora, acum, coaliția. „Amantissime“ suna batjocoritor, desigur. Îi semnalau, poate, că nici sceneta cu Vasilica nu o privea doar pe biata Vili? Știau că reacția lui Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
român din secolul al XIX-lea I.L. Caragiale - ca la un intertext aluziv și ironic. Personajul principal al lui Caragiale este Leiba Zibal, un evreu, un hangiu de țară și un negustor de vinuri, care e terorizat de o fostă slugă, brutalul țăran Gheorghe. Răzbunarea lui Gheorghe fusese anunțată pentru noaptea de Înviere. Este o puternică povestire despre antisemitism, răzbunare și nebunie. Dacă acest intertext exotic va fi pierdut pentru cititorul american, multe altele, de la Kafka la Orwell, vor fi ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cadru e și o vază antică, delicat sculptată, cu un buchet de iasomie proaspătă în ea. Parfumul e puternic. Pendulul unui vechi ceas de pe perete se leagănă cu un sunet rustic. Casa e tăcută. Celelalte concubine își fac siesta, iar slugile sunt la bucătărie, desfac în liniște teci de fasole. Fruntea mamei se brobonește de sudoare, care începe să-i curgă pe obraji ca un șirag rupt de mărgele. Fata o întreabă dacă nu ar trebui să facă o pauză. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Altminteri, ar fi fost acum mort. Dar ce salt!... Ce salt!... Omul este un prinț... Vorbele călărețului nu ajungeau prea departe. De auzit se auzi doar râsul. Un râs surprinzător. Semăna cu râsul unei femei. Abia când se ridică zări sluga. Răsărise ca din pământ. Bine înarmată și urmată de un cal. Culese din mers pelerinele căzute. Le scutură de zăpadă, apoi privi lung spre pădure. ― A naibii treabă! A naibii treabă, dar isteață foc! Deși uluit cu totul de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mers pelerinele căzute. Le scutură de zăpadă, apoi privi lung spre pădure. ― A naibii treabă! A naibii treabă, dar isteață foc! Deși uluit cu totul de această apariție neașteptată, călărețul își strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă, încălecă și luă grăbită urma perechii, îndemnându-și tare calul și stârnind ecouri aspre în valul pașnic de ninsoare. Nu era slugă. Era Babic, omul de încredere, „umbra” prințului. Intermezzo informativ: Despre ciudate comunicări dintre cer și pământ. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu totul de această apariție neașteptată, călărețul își strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă, încălecă și luă grăbită urma perechii, îndemnându-și tare calul și stârnind ecouri aspre în valul pașnic de ninsoare. Nu era slugă. Era Babic, omul de încredere, „umbra” prințului. Intermezzo informativ: Despre ciudate comunicări dintre cer și pământ. 1. Un semn plutea deasupra Europei. Poate că era un semn al cerului pentru schimbările ce abia urmau să vină. Dar despre asta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu se grăbea să verifice impresia fostului consul al Franței. Nici nu avea de gând să o facă vreodată. O ignora. De la numirea lui avea tot mai dese momente de exasperare. Zilnic trebuia să se lupte cu indolența și insolența slugilor, cu amestecul de lux și murdărie în care înțelegeau să-și ducă viața cei mai mulți dintre locuitorii orașului. Mai era, desigur, și marea, inexplicabila, revoltătoarea simpatie de care se bucurau ofițerii armatei ruse și generalul Kutuzov în rândurile populației. Dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
până la bărbie în apa caldă, asculta zgomotele casei cu ochii închiși.Era una dintre marile plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare. Simțea aroma cozonacilor abia scoși din cuptor. Aproape o sută de cozonaci pentru familie, slugi și nevoiași. Auzea tropăiturile și râsetele micuței Gaiané, iubita lui. Mai mult ca sigur șterpelise iar ceva bun de la bucătărie și acum alerga prin odăi, cu doica pe urmele ei. De undeva din curte răzbeau lovituri regulate de topor. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]