2,424 matches
-
iar după moartea acestuia Florica, au fost miniștri ai Sănătății În guvernul Dr. Petru Groza; fapt și mai remarcabil, Florica Bagdasar era sora legionarului Sterie Ciumetti, dar nu a fost prigonită pentru asta. Saul Bellow a avut relații apropiate cu soacra sa, care a și ajuns la festivitatea decernării premiilor Nobel, pentru a‑și aplauda ginerele. Atît În roman, cît și În viață, „Vela”/Alexandra era prietenă de familie cu „Grielescu”/Eliade. Unii prieteni comuni au comentat diatriba lui Bellow Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fiecare pacient, pe care-l dezbrăcă pe îndelete și-i ascultă respirația întretăiată, recomandându-i băi călduțe și exerciții cu Biblia pe burtă pentru mărirea capacității respiratorii. Între timp îi povestește amintiri din studenție, șicanele pe care i le face soacra sau vorbele de duh ale fiicei ei de școala primară. Un bărbat care poartă deja masca morții de oftică și/sau ciroză care-i dă târcoale și care s-a întrecut cu băutura de la primele ceasuri ale dimineții începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
livadă, l-am pus pe zăpadă, mi-am scos pistolul. Mă priveau trei persoane. Una era Resi, care stătea acum la fereastra camerei de muzică. O alta era bătrânul soldat care trebuia să păzească polonezele și rusoaicele. A treia era soacra mea, Eva Noth. Eva Noth stătea la o fereastră la etajul al doilea. Ca și câinele Resei, Eva Noth se buhăise cu hrană de război. Biata femeie, transformată de niște vremuri nemiloase într-un fel de cârnat, stătea în poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nimic mai mult decât că nu văzuseră sau auziseră nimic. Dacă exista În cartier o problemă gravă cu drogurile, mai devreme sau mai târziu aveau să audă de ea. Cineva trebuia să aibă un văr sau un iubit sau o soacră care să dea un telefon unui prieten care să se-ntâmple să aibă un văr sau un iubit sau o soacră care să lucreze pentru poliției, așa că vorba ar ajunge la urechile lui. Până În momentul acela, trebuia să accepte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sau mai târziu aveau să audă de ea. Cineva trebuia să aibă un văr sau un iubit sau o soacră care să dea un telefon unui prieten care să se-ntâmple să aibă un văr sau un iubit sau o soacră care să lucreze pentru poliției, așa că vorba ar ajunge la urechile lui. Până În momentul acela, trebuia să accepte ca atare faptul că traficul de droguri În partea aceea de oraș era redus, că nu era locul unde cineva să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și se duse În camera de zi, unde se afla telefonul. Formă numărul din memorie, neavând nici o idee de ce tocmai numărul acela, pe care-l forma de două ori pe ani, era unul pe care nu-l uita niciodată. Răspunse soacra lui și, dacă era surprinsă să-i audă vocea, nu dădu nici un semn al acestui lucru. Spuse că era acasă contele Orazio, nu puse nici o Întrebare și zise că-l va chema la telefon pe soțul ei. — Da, Guido, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
privit mohorâtă unghiile pictate tot fucsia. După care a ridicat ochii, i-a aruncat lui Hugo un zâmbet ispititor și și-a aranjat una din bretelele sutienului. —În orice caz, măcar pentru câteva ore, am scăpat de-acolo. Scorpia de soacră-mea are grijă de Django, a continuat ea trăgând cu sete și dispreț din țigară. Indiferent ce fac, fac prost. Ei, dar Theo cum e? I s-a mai îmbunătățit culoarea părului? Hugo s-a îmbățoșat indignat. Ce zisese Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-uri vechi și de chiuvete în fața ușii de la intrare, a remarcat cu jovialitate doamna Duffield. Am numărat vreo cincisprezece în total. Le-ați depozitat acolo pentru cineva? Sau plănuiți să vă mai construiți cinci-șase băi? Jake părea îngrozit de sugestia soacrei. —Sunt reciclate. —Jake folosește unele dintre WC-uri pe post de ghivece. Masa a continuat în tăcere. —Cum merge revista? l-a întrebat tatăl lui Alice pe Jake după o vreme. Cred că e o afacere înfloritoare. În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca el, rar să mai întâlnești. Mare noroc a avut Frusina! - Să le stăpânească sănătoși! Știu că și ea este o femeie harnică, gospodină- răspunse părintele. Frusina nu spuse nimic. În fond era obișnuită cu felul de a fi al soacrei sale pentru că le trântea ca nuca în perete dar acum era vorba că le spunea de față cu altă lume, străină de casă. După ce plecă preotul, mama lui Petre inspectă toată casa. Mobila pe care o cumpăraseră copiii era mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
stătu afară și o așteptă până când se termină slujba. La masa de comemorare a mamei ei, Frusina a ținut să vină atât Gheorghe cât și părinții lui Petre. Alte rude nu avea. Se pregăti cum a știut mai bine iar soacra trebuia să scoată o "perlă" în încheiere: - Maică, mi-a plăcut tot ce ai pregătit, sper că și pe mine mă vei pomeni la fel ca pe mumă-ta, când n-oi mai fi. Frusina tăcu. Nu voia să strice
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
L-am văzut chiar eu în porumb acum trei zile când am fost cu toții la cules. A recunoscut și fata cu care m-a înșelat. Uită-te și matale, la fața mea; cu un asemenea bărbat eu nu mai stau! Soacra zâmbi. - Haide, maică, mai lasă și tu de la tine, că nu te-a omorât! Așa fac toți bărbații, mai dau pe de alături. Tu crezi că eu nu am fost înșelată? dar m-am făcut că nu văd. Împăcați-vă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
aceia de maximă luptă de clasă), Încât ni se lua și pâinea de la gură. Tana fusese măritată cu Dumitru (Mitcu) Șamata din satul Bașchioi (Nicolae Bălcescu avea să se numească În ultima vreme), județul Tulcea. Fiind bătută până și de soacră, chiar și de un frate al soțului său, va divorța. Va lăsa orfani un fiu, Dicea (care rămâne cu taică-său), și o fiică, Zoița II, ce va fi crescută de bunicii săi materni, apoi Înfiată de aromânul Dinca Patașa
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
1938-1960. A murit În timp ce năștea un copil mort. A fost prima și, totodată, ultima ei naștere (ca mamă). Avea 22 de ani și era măritată cu aromânul tembel Costa Garofil din localitatea constănțeană Cobadin. De moartea ei se fac vinovați soacră-sa (care aprecia ca fleacuri umflăturile surorii mele, nelăsând-o să meargă la medic pe parcursul sarcinii) și medicul aromân (impostor, indolent și criminal) Tănase Mitrenca (stabilit, apoi, În Germania ca să agonisească avere și mai mare). Dacă au existat (iartă-mi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de râs pe care o dorise mai devreme și pe care cu greu o stăpânise doar din dorința de a se explica. Abia atunci au înțeles Eugen și mama sa că totul fusese o farsă, bine jucată de viitoarea lui soacră. S-au bucurat cu toții. Au urmat îmbrățișări, sărutări și felicitări, astfel că se provocase un mic vacarm în apartament, în ciuda numărului redus de persoane prezente acolo. A urmat o cină copioasă, presărată cu glume și amintiri frumoase. Când a desfăcut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
starea de spirit a lui Titi, Aglae se mai calmă. - Bine, bine, zise ea, cu un rest de orgoliu, s-o vad și eucine este, să vină, cum vin nurorile, să zică "bună ziua, eu sunt cutare". Aglae înțelegea misiunea de soacră într-un chip foarte oneros pentru noră. Nora trebuia să rămână într-o stare de dependență continuă, să sărute mâna socrilor, să fie "așezată", să nu iasă din indicațiunile ei, să dovedească la tot pasul că știe să conserve sănătatea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
necaz și deznădejde. Își spuse impresia brutal, față de rudele nurorii: - Bine, dar voi n-aveți de nici unele aici. La o fată deoameni așezați se dă trusou, nu așa. - Am făcut și noi ce-am putut, în grabă, maică, zise blîndcealaltă soacră. Într-adevăr, cele două odăi, zugrăvite proaspăt și multicolor de Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înțelege noi! Dumneata ai mult din caracterul meu! Ești liberă, independentă, lipsită de prejudecăți. Îți spun aici între patru ochi. Olimpia e bună, n-am nimic de zis, dar e o piedică pentru cariera mea. Moale, fără fler. Crezi că soacră-mea Aglae mi-e simpatică? Ce vrei să fac? Spune-mi o vorbă, și sunt gata. Olimpia nu rămâne pe drumuri, are părinți, avere. Nu mai e copil la mijloc să ne împiedice. Nu mă uit eu la trecut, fleacuri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
afectat mâinile Aglaei, apoi o sărută și pe Aurica. - Oh, strânse el mâinile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am dorit: o soție sfântă cu familie afectuoasă și bună. Mamă, declamă el către Aglae, tu dezminți toate bârfelile împotriva soacrelor. G. Călinescu "Scîrboasă femeie! medită Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și le înțelegea. - Scârboasă femeie! Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
banii degeaba." În fond, Stănică era impresionat, și o tremurătură îi străbătu tot trupul. Va să zică, Simion putea să moară. O duioșie nespusă îi trecu prin suflet, de care fu, în același timp, mândru. " Ce canalii sunt oamenii! gândi el. Aglae, soacră-mea, e o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare bărbatul, și se tocmește cu doctorul. Și e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să moară toți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frățește, vrei cu dinadinsul să-l iei pe Titi? Ei s-au prins, o iau în serios. Eu am făcut o glumă, acolo, dar sunt dator să te previu. Titi ăsta nu e cum îl vezi, e ca un catâr. Soacră-mea, nici ea nu e sfântă. E o onoare pentru mine să-mi fii cumnată, întîi de toate însă vreau să-ți fiu un prieten. Nu e așa, domnule Felix? - Uite ce e, amice, zise Georgeta, întoarce-o cum vrei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fii cumnată, întîi de toate însă vreau să-ți fiu un prieten. Nu e așa, domnule Felix? - Uite ce e, amice, zise Georgeta, întoarce-o cum vrei, cănu te mai ascult. Spune-i pretendentului că eu nu mă mărit, iar soacrei că sunt o... Felix îi făcu un gest de reproș din ochi. Găsea că face abuz de cinism. Stănică zise: - Așa îmi consum eu sufletul, din bunătate. Intențiile melesunt oneste, dar poți greși și face răul, căpătîndu-ți dușmani. Stănică se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine, îi strigăacesta în mers și încercînd să-l prindă de braț, ai dreptate, pune-te însă în locul meu! Nu le-am spus nimic. Or fi bănuit ei ceva și dau acum vina pe mine. Pot eu să contrazic pe soacră-mea? Femeie bătrînă! Dumneata ești inteligent, pricepi! Eh, eu, să fiu ca dumneata, n-aș pune la inimă fleacurile astea. Mi-aș vedea de treabă, și pace. Ei și ce dacă a zis că trăiești cu Otilia? E un rău
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dumitale, așa zice lumea, ar trăi cu Georgeta. Fată faină, n-am ce zice, bravo lui! Dar nu-ți spui că Titi s-a îndrăgostit de ea și a vrut s-o ia de nevastă... A adus-o aici, la soacră-mea, pe onoarea mea, totul era gata. Ce-a fost, ce n-a fost, fata nu mai vrea acum. Lumea zise că n-o lasă Felix! O fi, o fi! Fata e frumoasă, e dată dracului. Cum îți spun. N-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
i-am spus: "Amice, nu te vîrî cu stricata aia, e o fată nefastă". Când a venit să ceară cheile, i-am făcut semn să fie prudent față de Titi. - Ei, zise moș Costache, nerăbdător, mi-a găsit cheile? - Le caută soacră-mea. Dar, dă-mi voie, ce faci cu ele, că doar ai un rând... Vinzi casele cumva? Că de închiriat, acum a trecut timpul. Bine faci că le vinzi, tot mai bine e să ai banul în pungă, dar trebuie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iluzii, bătrânii au psihologialor. E de datoria dumitale, dacă zici că o iubești pe Otilia, să pui umărul să creăm aici o atmosferă sănătoasă, pentru ca succesiunea, când o fi, să se deschidă în mod echitabil. Ori vrei să pună mâna soacră-mea pe toate, pe averea în fond a Otiliei? Dumneata știi că restaurantul a fost cumpărat de moș Costache cu zestrea nevestei lui? Era, de fapt, dreptul fetei. Felix făcu un gest de protest la injustiție. Stănică atacă problema mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]