1,921 matches
-
1898, Partidul muncitoresc social-democrat din Rusia (POSDR) la care va adera Lenin. în mod paradoxal, acești socialiști cu un marxism* ortodox sunt dezmințiți de Marx care nu numai că aprobă asasinarea lui Alexandru al II-lea și-i consideră pe social-democrați drept „doctrinari”, dar, în 1882, estimează că „sistemul actual [în Rusia] de proprietate comună a pământurilor poate sluji de punct de plecare pentru o dezvoltare comunistă”, oschina fiind o formă de proprietate colectivă pe care capitalismul ar transforma-o în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unii intelectuali asociază dezvoltarea privilegiată a anumitor științe, sau predarea lor, unor poziții și interese de clasă. SOCIAL-DEMOCRAȚIE Socialismul, ca sistem partizan, se constituie la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu apariția unor partide care vor purta denumirea generică de „social-democrații”. începând din 1917, Lenin* angajează o bătălie împotriva social-democrațiilor, luptă pe care, într-o primă etapă, comuniștii o vor câștiga în parte, înainte de a o pierde definitiv în 1989-1991, odată cu prăbușirea sistemului comunist mondial. Nașterea social-democrației Prototipul social-democrației este Partidul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scurt timp puternicul Partid Socialist și controlează statul. în numele antifascismului* și al luptei împotriva nazismului, al doilea război mondial favorizează integrarea partidelor comuniste în viața națională. însă după 1945, problema alianței între socialism și comunism rămâne crucială. în democrațiile populare*, social-democrații - în viitoarea RDG, în Polonia și în Cehoslovacia - sunt fie persecutați, fie constrânși să se dizolve în PC aflat la putere, fie forțați să servească de alibi unei pseudo-democrații. în Marea Britanie, experiența războiului îi permite Partidului Laburist să guverneze practicând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lasă să se creadă, un timp, în reconcilierea curentelor politice provenite din Internaționala I și a II-a. Socialismul socialiștilor Creșterea în forță a partidelor socialiste și a sindicatelor* muncitorești, la sfârșitul secolului al XIX-lea, îi face pe mulți social-democrați să întrevadă posibilitatea unei ieșiri pașnice din capitalism. Eduard Bernstein, Gustav Bauer sau Jean Jaurès privilegiază urnele pentru a rezolva chestiunea socială, intrând în conflict cu susținătorii ortodoxiei* marxiste. Odată cu Revoluția din Octombrie*, fiecare este somat să aleagă între reformă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exclus din seminar, a cărui formație, totuși, îl va marca pentru toată viața, după cum o dovedește stilul său ce amintește de catehism, cu alternanța caracteristică a întrebărilor și răspunsurilor. Iosif își începe atunci cariera de revoluționar, sub pseudonimul Koba. Printre social-democrații* caucazieni, își dobândește în curând o reputație de intrigant fără scrupule. Ca urmare a unei greve din 1903, Koba este arestat, dar în decembrie 1903, îl întâlnește pe Kamenev și aderă la facțiunea bolșevică a Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
steagul său roșu. Comuniștii au mai preluat și simbolistici politice anterioare acesteia: soarele - semn al cunoașterii și speranței, lanțul sfărâmat - reprezentare a eliberării sociale, grâul - simbol al prosperității, și fumul uzinelor, care rezumă avântul economic. Iar abandonând denumirile uzuale de social-democrat* și de socialist* în favoarea celei de comunist*, Lenin a dorit să reîncarneze puritatea revoluționară a marxismului*, cel al Ligii Comuniștilor și al Manifestului Partidului Comunist de Marx* și Engels*. începând cu octombrie 1917, își face apariția o nouă paletă simbolistică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primilor fasciști și al prenaziștilor Înainte de 1924 În Germania (corpuri de franctirori, național-bolșevici). Și tot pentru că Îi atribuie violenței o valoare fondatoare, comuniștii germani vor ajunge destul de repede pe aceeași linie ca și naziștii, În sensul unei detestări comune a social-democraților. La rândul său, legitimitatea revoluționară a Rusiei lui Lenin și Stalin se dorește purtătoare a unui mesaj „proletar” universal și democratic. Nazismul și fascismul sunt dușmanii ei declarați, deși Împărtășesc cu comunismul aceeași mistică a violenței și aceeași ură față de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
două partide au pierdut constant procente, ajungând să însumeze susțineri mediocre, nici măcar împreună nereușind să atingă cota de încredere de care beneficiază în prezent democrații. De ceva timp însă, nu-l mai vedem pe președinte luându-se la trântă cu social-democrații și liberalii. Sigur, a fost o vară lungă, au fost și mai sunt încă vacanțe, lupta politică a trecut pe plan secund. Dar nu numai acesta pare să fie motivul pentru care Traian Băsescu a lăsat-o mai moale. Domnia sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
să nu mai repete asemenea erori, PSD-ul a venit cu un demers de orgoliu, dar deloc cugetat: o moțiune de cenzură la adresa guvernului. În ultimele zile, televiziunile și ziarele nu mai pregetă să prezinte contraofensiva unor diverși lideri ai social-democraților la adresa propriei moțiuni. De la colorata dezaprobare a lui Răzvan Theodorescu („Moțiunea e sinucigașă! În politica românească poți să fii curvă, dar nu poți să fii tâmpit!“), până la eternele apeluri la „rațiune“ ale eternului Ion Iliescu, ba chiar și până la Clujul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
sfătuitorii lui se joacă, asiduu, cu bumerangul. Un bumerang care nu-și atinge niciodată ținta, dar care se întoarce permanent, lovind din plin în PSD și pricinuind daune, în treacăt, și PNL-ului. Din eroare în eroare, șeful formal al social-democraților confirmă toate previziunile negative făcute odată cu instalarea sa: lider slab, inabil politic, fără putere reală în partid. În același timp, izolați și neputincioși, liberalii nu pot face nimic pentru a contracara efectul bumerangului pe care îl tot aruncă PSD-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
1920, poate fi considerată ca o consecință specifică pentru periferiile, altă dată dependente sau colonizate. Totuși, observăm că decepția de după 1989 n-a fost niciodată atât de profundă ca în țări post-comuniste cum ar fi de exemplu Georgia. Succesul vechilor social-democrați comuniști la alegerile parlamentale din 1993 a fost un prim semn important al deziluziilor față de ceea ce în mod general se cheamă "tranziția" și "integrarea în Europa Occidentală". În concluzie, considerăm că Polonia post-comunistă combina sindromuri post-coloniale și de veche colonie
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cunoștință de către social-democrații a acestui fenomen a durat ceva timp: abia în 1995 partidul reunit în congres și-a interzis într-o manieră iterativă orice colaborare (la nivel național) cu comuniștii. De asemenea, fără nici o îndoială, pornind de la aceste date, social-democrații duc un dublu front: contra ODS (și politica sa) și contra partidului comunist (pentru a recupera electoratul său). În acest caz, ca și în celălalt, ČSSD tinde, bineînțeles, să se poziționeze pe clivajul proprietari/muncitori. Tensiunile în desfășurare din sânul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
foarte clară trecerea în câțiva ani de la percepția șomajului ca expresia unei greșeli sau a unei incapacități personale la aceea a înțelegerii unui șomaj sistematic, mai ales pentru activii cei mai în vârstă, economicește sacrificabili. De altă parte, mai ales social-democrații, dar și comuniștii, dacă recunosc acest fenomen și încearcă să-l remedieze, pun încă adesea în față faptul că statul trebuie să pună în aplicare mijloace de ocrotire a sistemului social pe care doresc să-l mențină sau să-l
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
țărănimi (și în favoarea antreprenorilor "reconvertiți"), ceea ce explică faptul că aceste zone, slăbite din punct de vedere economic și social prin trecerea la economia de piață și în incertitudinea a ceea ce înseamnă integrarea europeană, votează masiv pe comuniști (în mod secundar social-democrați). Într-adevăr, la începutul transformării economice, KDU-ČSL s-a poziționat într-o manieră suficient de clară pe versantul maximalist al clivajului maximaliști/minimaliști. Această poziționare explică fără îndoială, împreună cu slăbirea multor agricultori, de ce KDU-ČSL nu este astăzi considerat ca un
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
automat așteptau ca statul să-i ajute. Partidele social-democrate și partidele socialiste protejează interesele săracilor și insistă asupra rolului puternic al statului în problemele socio-economice. Mulți dintre letoni împărtășesc aceeași opinie și depășesc subiecte privind slujba, hrana și locuința, dar social-democrații n-au reușit niciodată să aibă monopolul în aceste probleme. La alegerile din 1993, social-democrații n-au obținut niciun mandat. LSDSP a obținut 0,6% din voturi și LDDP, 0,9%. Explicația pentru aceasta este faptul ca mulți dintre cetățeni
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și insistă asupra rolului puternic al statului în problemele socio-economice. Mulți dintre letoni împărtășesc aceeași opinie și depășesc subiecte privind slujba, hrana și locuința, dar social-democrații n-au reușit niciodată să aibă monopolul în aceste probleme. La alegerile din 1993, social-democrații n-au obținut niciun mandat. LSDSP a obținut 0,6% din voturi și LDDP, 0,9%. Explicația pentru aceasta este faptul ca mulți dintre cetățeni au asociat în mod automat cuvântul "socialism" cu vechiul regim și au vrut sa evite
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
vechiul regim și au vrut sa evite tot ce era legat de vechea ordine. În plus, partidele nu aveau personalități politice pozitive și dinamice și fuseseră afectate de sciziunea care se produsese. Mai multe liste vizau același electorat. În 1995, social-democrații au început să discute despre o fuziune, înțelegând că două partide social-democrate în Letonia nu aveau deloc viitor. Partidele au început de asemenea să colaboreze cu sindicatele, căci acestea reprezintă o sursă majoră de sprijin pentru partidele social-democrate în alte
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
două partide social-democrate în Letonia nu aveau deloc viitor. Partidele au început de asemenea să colaboreze cu sindicatele, căci acestea reprezintă o sursă majoră de sprijin pentru partidele social-democrate în alte țări ale Europei. Totuși, schimbările au fost tardive și social-democrații n-au obținut niciun mandat la alegerile celei de-a șasea Saeima din 1995. O listă comună de candidați a obținut 4,67% din voturi (era mai puțin decât pragul de 5% necesar, la nivel național, pentru a obține locuri
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Alegătorii care au votat pentru partid erau în mare parte săraci sau oameni care fuseseră ruinați prin numeroasele piramide financiare existente în Letonia în acel moment. De fapt, era vorba de o listă numită "justiție-partidul care apără victimele excrocheriei". Succesul social-democraților la alegerile din 1998 este o manifestare a clivajului socio-economic. După fuziunea lor, Partidul Muncitorilor Social-democrați Letoni și Partidul Social-Democrat Leton au format Noua Uniune Latvijas Sociăl demokrătu Apvienība (LSDA). Fuziunea a functionat și ei au obținut 14 locuri în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
socio-economic. După fuziunea lor, Partidul Muncitorilor Social-democrați Letoni și Partidul Social-Democrat Leton au format Noua Uniune Latvijas Sociăl demokrătu Apvienība (LSDA). Fuziunea a functionat și ei au obținut 14 locuri în parlament pentru prima dată după independență. În campania lor, social-democrații au promis să creeze noi locuri de muncă, să stabilească un sistem just de asigurări sociale și să institue un sistem progresiv de taxe. Dar n-au rezistat decât în timpul unei singure sesiuni parlamentare: în 2002, ei au pierdut toate
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
stabilească un sistem just de asigurări sociale și să institue un sistem progresiv de taxe. Dar n-au rezistat decât în timpul unei singure sesiuni parlamentare: în 2002, ei au pierdut toate locurile în parlament. Și aceasta în ciuda faptului că ideile social-democraților puteau fi acceptate de o largă parte a opiniei publice, dat fiind că standardul de viață rămâne scăzut. Ei consideră social-democrații ca o forță care îi va proteja și îi va ajuta. Studiile sociologice de după alegerea celei de-a șaptea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
puțini membrii, este Federația Lituaniană a Muncii, fondată în 1991, care a adoptat valorile creștin-democrației și are conexiuni cu creștin-democrații lituanieni. Tabel 1 Sindicatele lituaniene Denumire Origine/ideologie Număr de membri Legături cu partide politice Confederația sindicatelor lituaniene Sindicatele sovietice/social-democrații 120 000 LDDP, LSDP Sindicatul lituanian Solidaritatea Legături cu "Sajūdis" 52 000 TS(LK) Federația lituaniană a muncii Democrația nouă/creștină 20 000 LKDP Sursă: http://www.darbininkas.It/; http://www.lpss.It/ ; http://www.ldf.It și datele furnizate
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pe seama a ceea ce părea a fi un stat îngăduitor.85 Partidul unic trebuie înțeles astfel nu doar ca o variantă a monopolului statului asupra societății, dar și ca un mediator între stat și societate. Partidul dominant al postcomunismului românesc, cel social-democrat, se găsește în situația strategică de a putea relua funcția de mediator dintre stat și societate exercitată odinioară de partidul unic. În acest fel, funcția de contestare inerentă pluralismului ideologic, asumată de către o parte a opiniei publice românești mai ales
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
doctrinei naționale 96, PNPCD are de înfruntat în special Partidul Uniunea Națională a Românilor care declară că vrea "să impună adevărul potrivit căruia Marea Unire din 1918 reprezintă corolarul statalității românești"97. În sfârșit, PDSR va avea de înfruntat opoziția social-democraților istorici, Partidul Social Democrat Constantin Titel Petrescu 98, partidul Social Democrat Independent și Partidul Social Democrat Tradițional. Însă principala tensiune a versantului tradiționalist este legată de Convenția Democrată Română, formula politică destinată să întruchipeze opoziția partidelor politice față de neocomunism, acea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
proces. În toate democrațiile occidentale, cheltuielile cu protecția socială au evoluat încet, pe un trend incrementalist. Mulți comparatiști au încercat să demonstreze importanța partidelor social-democrate în exinderea administrațiilor, dar, pentru că au neglijat dimensiunea temporală și consecințele întârziate, incrementale, ale participării social-democraților la putere, ei au reușit să explice doar o mică parte a variației 38. Problema îndelung discutată a dezvoltării economice și a condițiilor necesare pentru crearea unor regimuri democratice stabile implică și ea decalaje de timp considerabile, care au fost
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]