12,660 matches
-
Bariț și contemporanii săi, I-IX, îngr. Ștefan Pascu, Iosif Pervain, Ioan Chindriș, Titus Moraru, Gelu Neamțu, Grigore Ploeșteanu, Mircea Popa, pref. Ștefan Pascu și Iosif Pervain, București, 1973-1993; Dicț. lit. 1900, 76-79; George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, vol. III: George Barițiu - istoric, Cluj-Napoca, 1980; Ornea, Actualitatea, 48-53; Pamfil Matei, Astra, Cluj-Napoca, 1986, passim; Anghelescu, Lectura, 55-59; Astra. 1861- 1950, Sibiu, 1987, passim; Faifer, Semnele, 99-102, passim; Zamfirescu, Istorie, II
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
funcția de șef al sectorului literar. Colaborează la „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul de folclor”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Ateneu”, „Flacăra”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară”, „Satul”, „Sociologie românească”, „Steaua”, „Tribuna”. Prin rigoare, caracter larg comprehensiv și varietate a operei sale de culegător, exeget, metodolog, istoric al folcloristicii și editor, B. continuă activitatea pleiadei de folcloriști alcătuită din P. Caraman, T. Papahagi, I. Diaconu, D. Caracostea și I.
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
filosofie (1926-1929) și de literatură (secția română-franceză) la Facultatea de Litere din București, unde îi are profesori pe D. Gusti, C. Rădulescu-Motru, P. P. Negulescu, Ov. Densusianu, Ch. Drouhet și Nae Ionescu, iar apoi studii de specializare în etnologie și sociologie comparată cu Marcel Mauss la Paris (1930-1932) și în filosofie cu Martin Heidegger la Freiburg (1932-1933). Lucrează ca bibliotecar la Facultatea de Litere din București (1927-1930), secretar al secției de monografii sociologice a Institutului Social Român (1933-1935), asistent (1935-1940) la
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
la problema timpului în religie și magie, București, 1941; Moldovă tristă, București, 1941; Colina lacrimilor, București, 1943; Firide literare, București, 1944; Maramureșul, țară românească, București, 1944; Civilizația română sătească. Ipoteze și precizări, Craiova, 1944; Nunta în Țara Oltului. Încercare de sociologie românească, în Studii de folclor și literatură, București, 1967, 51-135; Poezii populare în lumina etnografiei, București, 1976; Cadre ale gândirii populare românești. Contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și cauzalității, postfață Ovidiu Bârlea, București, 1985; Cel ce urcă muntele, București, 1996
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
j. Arad - 24.VI.1988, București), poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător. Este fiul Veselinei și al lui Atanasie Beniuc, țărani. Urmează școala primară maghiară din sat și Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1921-1928), terminat în particular. Licențiat în psihologie, sociologie, filosofie al Universității din Cluj (1931), face studii de psihologie animală la Hamburg, sub îndrumarea biopsihologului J. von Uexküll. Își ia doctoratul în științe psihologice, la Universitatea din Cluj, cu teza Învățare și inteligență la animale (1934), devenind primul specialist
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Cronica” ș.a. A fost soțul Aquilinei Birăescu. Debutează cu un eseu în „Vrerea” din Timișoara (1946) și editorial cu volumul Condiția romanului (1971), o cercetare riguroasă a romanului european modern, abordat cu mijloacele criticii, dar și ale sociologiei literare. Căile eseului (1976) investighează evoluția acestei specii, inclusiv în literatura română, relevându-i-se pătrunderea în proza de ficțiune, dar și calitățile estetice. Competența lui B. în aria comparatismului se va concretiza în Proust, azi (1979) și în Compediu
BIRAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
arhive. Drumul îl vrem străjuit de mâini prietenești, întinse cu același consemn: pelerini, fără ezitări, spre zi de sărbătoare a sufletului!” Revista a publicat studii, articole, documente, cronici și recenzii, tratând aspecte diverse de cultură, literatură, artă, istorie, filosofie, estetică, sociologie, politică. Un spațiu larg este destinat literaturii originale, versuri și proză, semnate de Ion Agârbiceanu, Pavel Dan, Radu Brateș, Virgil Fulicea, Virgil Stanciu. Cele mai bogate colaborări îi aparțin lui Pavel Dan, fost profesor de greacă și latină la Blaj
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
revista timișoreană „Vrerea”. A colaborat la „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Scrisul bănățean”, „Orizont”. Primul volum al lui B., Oameni și locuri din Căraș (1940), îmbină reportajul și analiza sociologică - modalități de expresie care, odată cu dezvoltarea școlilor românești de folclor și sociologie, începuseră să capteze tot mai mult atenția scriitorilor din ultimii ani ai epocii interbelice - într-o adevărată monografie spirituală a Banatului anilor ’30. Marcate nu de puține ori de stângăcii literare, dar având întotdeauna un anumit farmec al expresiei „neaoșe
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
ca moment cardinal în cultura română, primul moment de importanță majoră, când spiritul românesc a radiat asupra altor culturi. Geniu pozitiv, C. a fost un întemeietor în varii domenii de manifestare a spiritului, în teologie, istorie și geografie, etnografie, imagologie, sociologie, filosofie, retorică, pedagogie și, nu în ultimul rând, în literatura de ficțiune alegorică și satirică. Voievod luminat, ambițios și blazat, om de lume și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop, iubitor de Moldova lui după
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
începe cariera universitară în 1929, la Iași, unde în 1930 își ia și doctoratul în filosofie. În 1937-1938, beneficiază de o bursă a statului francez pentru un stagiu la Paris. După moartea lui Petre Andrei, în 1941, preia Catedra de sociologie și etică. Sub regimul comunist, este înlăturat din Universitate. Ocupă un post la Catedra de psihologie a copilului la Facultatea de Medicină și Farmacie (1948-1952), și după doi ani de ostracizare politică e acceptat cercetător în institutul filologic ieșean al
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
de mâine”, „Jurnalul literar”, „Moldova”, „Revista tineretului”, „Ethos”, „Libertatea” ș.a. În anii ’50 publică în revista academică „Studii și cercetări științifice” și în „Iașul literar”. Semnează și Anton Costin sau cu inițiale. În timpul vieții i-au apărut numai cărțile de sociologie: Cercetări filosofice și sociologice (1935), Colectivismul în filosofia lui Platon (1936), Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte (1936), Cunoaștere și suflet (1940), Antisemitismul și cauzele lui sociale (1945). Postum, i se editează volumul de versuri Senin (1972). Au rămas
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
Colectivismul în filosofia lui Platon (1936), Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte (1936), Cunoaștere și suflet (1940), Antisemitismul și cauzele lui sociale (1945). Postum, i se editează volumul de versuri Senin (1972). Au rămas în manuscris două studii de sociologie a teatrului francez din secolul al XVII-lea și a prozei franceze din secolul al XlX-lea, bună parte din traducerile din Joachim du Bellay, Clément Marot, La Fontaine, Voltaire, Vigny, Hugo, Musset, Leconte de Lisle, Baudelaire, Heredia, Verlaine, Samain
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
Antisemitismul și cauzele lui sociale, București, 1945; ed. îngr. și introd. Constantin Schifirneț, București, 2000; Senin, îngr. și introd. Constantin Crișan, pref. Șerban Cioculescu, București, 1972. Repere bibliografice: Florin Niculescu, Alexandru Claudian, „Cunoaștere și suflet”, CL, 1940, 7-12; Traian Herseni, Sociologia românească, București, 1940, 114-116; Călinescu, Ist. lit. (1941), 770; VI. Krasnaseski, Alexandru Claudian și sociologia erorii, București, 1972; Piru, Varia, II, 428-432; Cioculescu, Itinerar, II, 371-376; Mircea Mancaș, O mare sensibilitate poetică: Alexandru Claudian, CRC, 1973, 8; Dana Dumitriu, „Senin
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
Senin, îngr. și introd. Constantin Crișan, pref. Șerban Cioculescu, București, 1972. Repere bibliografice: Florin Niculescu, Alexandru Claudian, „Cunoaștere și suflet”, CL, 1940, 7-12; Traian Herseni, Sociologia românească, București, 1940, 114-116; Călinescu, Ist. lit. (1941), 770; VI. Krasnaseski, Alexandru Claudian și sociologia erorii, București, 1972; Piru, Varia, II, 428-432; Cioculescu, Itinerar, II, 371-376; Mircea Mancaș, O mare sensibilitate poetică: Alexandru Claudian, CRC, 1973, 8; Dana Dumitriu, „Senin”, RL, 1973, 36; Constanța Călinescu, Ion Faiter, Dimensiunile unor vocații, Constanța, 1979, 51-69; Leon, Umbre
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
un umanist angajat, pentru care problema fundamentală era cultura, de vreme ce aceasta „înseamnă moralitate, în accepțiunea completă a cuvântului”. Influențat, poate, de D. Gusti, publicistul întreprinde o vastă muncă de documentare, al cărei rezultat va fi utilizat în articole de sociografie, sociologie, în broșuri și cărți cu titluri grăitoare: Sociografia românească (1928), Cum trăiesc 40 000 de moți (1928), Satele răzlețe ale României (1939), rod al studiilor despre Munții Apuseni, dar și în lucrări de interes cultural mai larg, legat de personalități
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
pentru medicamente (de exemplu receptori benzodiazepinele). Psihofarmacologia studiază efectele anumitor medicamente (mai ales psihotrope) asupra comportamentului bolnavului, și reevaluează date despre substanțele utilizate tradițional de către om (de exemplu cafeaua, alcoolul, unele stupefiante). 1.4.4. Relațiile cu alte științe umaniste Sociologia furnizează date referitoare la premizele socio-culturale și profesionale ale diferitelor îmbolnăviri, dar și la posibilitățile recuperatorii pentru bolnavi. Filosofia este necesară formării medicului - a unei concepții coerente despre viață și oameni și decodificării unor mentalități autoimpuse sau induse din exterior
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
semnificație variată și multiplă. Scriitorul Anton Holban a considerat-o o moarte care nu dovedește nimic. Baldavin o definește drept o “crimă intenționată asupra propriei persoane” (intenția este greu de demonstrat întotdeauna). Astăzi actul sinuciderii este explicat cu ajutorul informațiilor din sociologie, psihologie, psihiatrie. Eutanasia. Pentru multe situații întâlnite frecvent în medicină moartea este sfârșitul unei existente dureroase. Problema este avem dreptul să ucidem pentru a pune capăt durerilor? Practica eutanasiei este mult mai veche decât cuvântul; o întâlnim la societăți primitive
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
evaluării impactului politicilor macroeconomice asupra economiei reale, mai ales în condiții de „stres” induse de efectele negative ale crizei economico-financiare. Aducem mulțumirile noastre, și pe această cale, conducerii Institutului Național de Cercetări Economice și Secției de științe Economice, Juridice și Sociologie din Academia Română, care au acceptat includerea proiectului „Evaluarea impactului politicilor macroeconomice de tip anticriză asupra economiei reale” în programul de cercetare. De asemenea, ne manifestăm gratitudinea conducerii Centrului de Cercetări Financiare și Monetare - Victor Slăvescu, dl.Napoleon Pop, și Universității
Identificarea politicilor macroeconomice sustenabile şi de tip anticriză. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
si dezvoltarii economice poate fi rezumata la vechea dispută intre ideile liberale si ideile dirijiste. Capitolul 1, “Abordări ale dezvoltării economice”, expune pe larg controversele care dateaza de peste doua secole in gandirea economica privind progresul economic si social, sau ceea ce sociologii numesc modernizarea socială. Sub diverse forme si nuanțe conceptuale, abordarile postbelice ale dezvoltarii economice reiterează, de fapt, diputa intre liberalismul clasic si mercantilism, care a marcat inceputurile revolutiei industriale. Este relevata dihotomia postbelică in știința economică, între teoria considerată valabilă
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
și A. Rabo au analizat rolul disciplinelor convenționale în cadrul discursului dezvoltării. Știința politică a jucat un rol în conformarea teoriilor modernizării în anii ’50, în special în relațiile cu temele momentului precum securitatea națională și imperativele economice. Adoptarea și dominația sociologiei nord-americane în anii ’50 și ’60 în America Latină se spune că a determinat o concepție pur funcțională a dezvoltării - ca o transformare a societății „tradiționale” într-o societate modernă, fără nici un considerent cultural. Unii antropologi contestă discursul dezvoltării deoarece, se
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
profesionale și sănătății pentru bunăstarea individului. Mai mult încă, ea folosește un concept neutru din punct de vedere ideologic și pune preț pe valoarea alegerilor individuale libere. Critica teoriei capitalului uman în ansamblu a venit, cel mai frecvent, din partea sociologilor. Sociologia economică contestă în totalitate modelul economic neoclasic: metodologia, ipotezele, structurile discursive și concluziile. Fred Block, unul din autorii de succes în domeniul sociologiei economice, consideră că două din fundamentele teoriei neoclasice sunt de-a dreptul eronate. „Primul este acela că
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
valoarea alegerilor individuale libere. Critica teoriei capitalului uman în ansamblu a venit, cel mai frecvent, din partea sociologilor. Sociologia economică contestă în totalitate modelul economic neoclasic: metodologia, ipotezele, structurile discursive și concluziile. Fred Block, unul din autorii de succes în domeniul sociologiei economice, consideră că două din fundamentele teoriei neoclasice sunt de-a dreptul eronate. „Primul este acela că economia este un segment analitic separat de societate, care poate fi înțeles în termenii dinamicii interne proprii. Economiștii sunt perfect conștienți că politica
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
identifica dinamica internă a economiei. Aceste asumpții pe care se bazează teoria neoclasică, și cu ea teoria capitalului uman, sunt formulate în termeni universali și aistorici”(...) „Fundațiile metodologice ale economiei neoclasice omit determinanții politici, sociali și culturali ai acțiunii economice”. Sociologia economică infirmă prima ipoteză a teoriei neoclasice, prin argumentul că societatea și cultura influențează activitatea economică, determină preferințele indivizilor și au consecințe asupra tranzacțiilor economice. Chiar și cadrul contractual al tranzacțiilor încorporează factori culturali și legislativi istoricește determinați. Prin urmare
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
în cel mai bun caz construcției social-politice, modelul capitalului uman are cel mult o valabilitate limitată la câteva societăți occidentale. Dar pentru că eludează relațiile sociale de muncă, este un model inadecvat pentru explicarea importanței educației. Ludwig von Miles credea că sociologia a avut mare noroc cu Max Weber, altminteri ar fi devenit o variantă a marxismului. Un reputat sociolog american, Peter Berger, observând starea precară a acestei științe, menită de Compte să construiască societatea perfectă, conchidea: „sociologia a intrat fără scăpare
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
von Miles credea că sociologia a avut mare noroc cu Max Weber, altminteri ar fi devenit o variantă a marxismului. Un reputat sociolog american, Peter Berger, observând starea precară a acestei științe, menită de Compte să construiască societatea perfectă, conchidea: „sociologia a intrat fără scăpare, într-o fundătură”. Concluzii Modelul capitalului uman s-a dezvoltat la intersecția mai multor preocupări analitice: unele orientate spre explicitarea „rezidualului”din teoria neoclasică a creșterii economice, altele centrate pe determinarea valorii economice a educației și
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]