6,537 matches
-
și unde. Celălalt Își miji ochii, cu o imperceptibilă grimasă de mulțumire. Apoi se feri printr-un zâmbet ușor. - Ești prea generos În a-mi lăuda umilele Însușiri. Mai curând breslele, cu registrele lor de zonă, sunt cele care țin socoteala precisă a activităților desfășurate de membri, În diferitele lor domenii. Deși e adevărat că În biroul meu se păstrează un soi de informare generală despre toate... pentru a putea da fiscului o mână de ajutor, adăugă el, clipind din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
verificarea unei complicități. Și poate că dialogul lor continuase și În prezența lui, mascat Într-o discuție filosofică, iar cei trei Își băteau joc de el. Pentru o clipă, se simți tentat să Își dea gândul pe față, cerându-le socoteală pentru purtarea lor. Dar Împreună erau mai puternici: dacă era adevărat ceea ce bănuia, strânși cu ușa s-ar fi sprijinit unul pe celălalt, zădărnicindu-i orice efort de a ajunge la adevăr. Trebuia să mai aștepte și să Îi prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la bariera orașului, eram ud și înghețat. Mi-era frig la picioare, dar gândeam din nou limpede. Capul nu-mi mai vâjâia, deși băusem. Trăsura era acolo și mulți oameni gesticulau în jurul unui căpitan de geniu, părând că îi cer socoteală pentru ceva. M-am apropiat. Ofițerul încerca să discute cu toată lumea. Flăcăii ridicau deja pumnii amenințător. Femeile, altădată resemnate, așteptau înfipte în mijlocul drumului, neluând în seamă ploaia care cădea. Atunci, cineva îmi puse mâna pe umăr. Era preotul nostru, părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
prin casă, la început, poezii scurte, maică. Băăă, tu să te faci actor, zicea și Costică, și un frate de-al lui tată-tău, Marin. Și actor te-au făcut Maica Domnului și Domnul Nopții. Lor ai să le dai socoteală, că toți răspundem în fața cuiva, ne va judeca și pe noi cineva, odată. Dacă ai fost japiță, trădător, hahaleră, om fără caracter, mai vii de vreo șapte ori pe pământ, să te chinui, vor cădea păcatele pe copiii și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Atât de aproape, încât trebuiau numai să se întoarcă puțin. Și când se întoarseră, Maica Tereza, într-o lumină orbitoare, le zâmbea blajin din spatele unor ochelari fumurii și a unei mustăți care, așa cum hotărâse și Contesa, nu se punea la socoteală. Cei doi, heruvim și diavol, amândoi curați, amândoi păcătoși, se aruncară în genunchi. Maica Tereza zâmbi și ridică mâna în semn de binecuvântare. Cei doi alergară spre gratii să îi sărute mâinile. Maica le făcu semn să păstreze distanța. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de rușine și de dorul lui Mișu. Cu Popa dispărut și Mișu emigrat, devenise regina MaxiBarului. Avea grijă de elevii care se îmbătau, îi hrănea cu varză când rămâneau fără bani, făcea whisky după ultimele indicații ale lui Mișu, ținea socotelile barului și îi ducea bani și mâncare doamnei Popa, din ce în ce mai însărcinată. Continua să meargă cu ea la cursurile de gravide, respectând conștiincios toate recomandările doctorului. Uneori i se părea că are poftă de cireșe. Alteori se surprindea gândindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
te fură, te ia cu el pe aripile viziunilor strălucitoare și, când observi că te-ai îndepărtat de viață, este deja prea târziu. Tocmai de acest prea târziu vreau eu să scap. Cred că mă ocup de prea multe lucruri. Socoteala pe care mi-am făcut-o, cum că viața mea ar putea fi ca un puzzle în care totul se asamblează mai târziu, când finalitățile pot fi realizate la timpul lor fără ca prin aceasta să diminueze propria mea energie, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ceea ce face, șoptește mama. Împlinirea adevărată sosește însă abia atunci când nici un om nu mai este sclavul altui om. Asta eu nu mai sunt de mult, sunt o individualitate, care supune voinței sale alte individualități, mai exact femei. Nu‑mi dau socoteală decât mie însumi, la fel și femeia pe care o iubesc nu‑mi dă socoteală decât mie. Mamei lui Sepp nu‑i place să audă așa ceva. Fiul ei refuză să se revolte împotriva asupritorilor săi și, dintr‑odată, înaintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sclavul altui om. Asta eu nu mai sunt de mult, sunt o individualitate, care supune voinței sale alte individualități, mai exact femei. Nu‑mi dau socoteală decât mie însumi, la fel și femeia pe care o iubesc nu‑mi dă socoteală decât mie. Mamei lui Sepp nu‑i place să audă așa ceva. Fiul ei refuză să se revolte împotriva asupritorilor săi și, dintr‑odată, înaintea ei apare acel februarie ’34, când încă era aproape un copil. Și‑a văzut numeroși colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tipsie de argint sau ceva de genul ăsta. Sophie spune că extazul amoros nu este altceva decât ambiție satisfăcută (Musil). Rainer spune că nu are ambiții decât în artă, acolo are mari ambiții, dar în viață și‑a încheiat toate socotelile, și‑a ratat viața fiindcă se află în afara societății și a normelor sale. Iubirea lui nu conține nimic altceva în afară de iubire. În timp ce dă la o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
șușotește cu șoferul ceva diafan, care nu se aude, nici măcar Rainer n‑aude, deși el e expertul în limbaj aici. Ce‑ai tot avut de vorbit cu ăla; întreabă el imediat. Da’ ce‑ai înnebunit? Crezi că‑ți dau ție socoteală, sau oricui altcuiva? (Sophie). După chestia asta, nervos, Rainer se lovește de mai multe ori în mușchii coapselor, care nu se întăresc însă printr‑un asemenea tratament, iar el nu reușește decât să‑și facă lui însuși rău. Anna încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
timpul ăsta - mama lui a zăcut cu patruzeci de răni grave pe corp și nenumărate alte răni de gravitate medie, unde sora lui are douăzeci și șase de răni mortale provocate de un obiect ascuțit, fără a mai pune la socoteală rănile mai mici, și unde tata putrezește și el, făcut terci, în lada țărănească din lemn sculptat. În total, cele trei persoane prezintă peste optzeci de lovituri de topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fără a mai pune la socoteală rănile mai mici, și unde tata putrezește și el, făcut terci, în lada țărănească din lemn sculptat. În total, cele trei persoane prezintă peste optzeci de lovituri de topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu ambele mâini ca să aibă mai multă forță. Rainer nu poate să‑și petreacă noaptea lângă niște hoituri adus într‑un asemenea hal, fiindcă îi este silă. Intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prietenă intimă demnă de Încredere... În definitiv ce Însemna asta? Existau oare prietene intime În care nu puteai avea Încredere? Cui puteam da să ia un drog ale cărui efecte nu le cunoșteam nici eu? Fără să mai pun la socoteală că era puțin probabil ca un angajat modest ca mine, venit din provincie și care locuia Într-o garsonieră modestă, să aibă la dispoziție o grămadă de prietene intime. Ultima femeie cu care mă culcasem se numea Akemi Yokota, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dau eu drumul Înainte, nu simt mai mult decât dacă aș urina Într-un canal mizerabil de pe lângă Osaka. După ce membrana vaginului Îi intră În trepidații, Noriko este extraordinară, pasională ca o hienă Înfometată rătăcind prin savană. Odată i-am ținut socoteala orgasmelor: a juisat de douăzeci și opt de ori“. Asta Îi povestise vagabondul Într-o seară, pe când savura niște clătite Suzette, după ce golise două sticle de Château Latour din 1976. Amintindu-și cuvintele lui, Keiko Kataoka o opri pe Noriko, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și a fost internată de patru ori Într-un spital de psihiatrie, dar În ziua de azi e o femeie stăpână pe ea, care reușește să se descurce cu două injecții de heroină pe zi, fără să mai punem la socoteală joggingul și ședințele de slăbit zilnice. N-am mai discutat niciodată despre ce anume a făcut-o pe Mie să se sinucidă. Pe vremea aceea, bărbatul deja Începuse să nu mă mai caute așa des. Reiko era Însă mereu În preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ori fără vreun motiv anume, era obligată să-și ceară scuze. Fața Îi era inundată de urină, vârful unui pantof Îi intra În vagin, broboane de transpirație i se adunaseră În adâncitura spatelui. Era forțată să zâmbească În mijlocul râsetelor pe socoteala ei, i se ordona să lase să i se scurgă În același timp secrețiile din vagin, din anus și din gură, era unsă cu ulei de bebeluși, obligată să spună de nenumărate ori „Mi-e rușine de mor“. Părul năclăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o avere din ziarul ăla nenorocit al lui. Are un tiraj de jumătate de milion, ceea ce la 30 de pfenigi exemplarul se ridică la 150 000 de mărci pe săptămână. Korsch scoase un fluierat. — Și asta fără a pune la socoteală ce obține din publicitate. O, da, Streicher poate cumpăra pentru sine o grămadă de favoruri. Ceva mai serios decât învinuirile de viol? — Vreți să spuneți dacă a omorât pe cineva? — Da. — Păi, nu punem la socoteală linșările câte unui evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fără a pune la socoteală ce obține din publicitate. O, da, Streicher poate cumpăra pentru sine o grămadă de favoruri. Ceva mai serios decât învinuirile de viol? — Vreți să spuneți dacă a omorât pe cineva? — Da. — Păi, nu punem la socoteală linșările câte unui evreu ici-colo. Lui Streicher îi place să organizeze când și când câte un pogrom frumușel. Pe lângă orice altceva, asta îi dă ocazia să mai agonisească prin jaf câte un pic. Și nu vom pune la socoteală cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la socoteală linșările câte unui evreu ici-colo. Lui Streicher îi place să organizeze când și când câte un pogrom frumușel. Pe lângă orice altceva, asta îi dă ocazia să mai agonisească prin jaf câte un pic. Și nu vom pune la socoteală cele două fete care au murit la el în casă în mâinile unei moașe de la colț de stradă. Streicher n-ar fi primul membru cu state vechi în Partid care facilitează un avort ilegal. Asta lasă două omoruri nerezolvate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
stare avea să lase asta Germania? E adevărat, îmi spuneam singur, că nu era grija mea și că evreii își atrăseseră singuri asta: dar chiar dacă era așa, care era plăcerea noastră pe lângă suferința lor? Era viața noastră mai dulce pe socoteala lor? Îmi simțeam mai mare libertatea ca rezultat al persecutării lor? Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât îmi dădeam mai mult seama de necesitatea urgentă a stopării nu doar a omorurilor, ci și a frustrantului țel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a determinat să mă pregătesc îndelung (1914-1930) pentru a-i dovedi lui Vianu (tîlharul care mă mortificase, râzând de primele mele jocuri de acest fel), că pot la rigoare simula poezia în așa măsură încît... mărturisesc că în primele mele socoteli nu intră un atât de semeț triumf!... să scrie o carte despre mine! Cariera mea poetică sfârșise logic la cartea lui Vianu despre mine. Orice vers mai mult e o pierdere de vreme. Cea mai bună pagină ce-am scris
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Instrucțiunii, în urma unui raport al lui G. Țițeica 1 și cu făgăduiala acestuia de a-mi reînnoi ajutorul la fiecare două luni, pornesc spre Göttingen. Ajutorul nu mi-a fost reînnoit, așa încît am continuat să rămân în Germania, pe socoteala proprie. Fără nici o obligație față de cei ce mă trimiseseră acolo, impermeabil la teoria numerelor așa cum o concepea Landau (o întrecere de formule de evaluare asimptotică), în fața unui David Hilbert în plin scăpătat, mă las cu totul în voia demoniei literare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
șoaptă prietenului său de sub țărână: " Unde dai și unde crapă, Grigore frate. Am vrut să-i scăpăm de străini pe basarabeni și bucovineni, dar i-am scăpat pe ardeleni. Cum s-ar zice, și la război e ca în viață: socoteala de-acasă, nu se potrivește cu aceea din târg. Și să știi, Grigore, că am pușcat și pentru tine...Da' în Apus am făcut-o cu părere de rău, Grigore, și cu oarece rușine...". * Oare de ce "cu părere de rău
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
lună // Dar impulsiv ca un atom // Cu ochii dup-o poamă bună // Dădu cu limuzina-n pom // (Unui șofer); „Bancherului i-aș da un pont // Poate-i mai trece oboseala // Degeaba-i intră bani în cont // Dacă nu-i iese socoteala // (Unui bancher bătrân); „Cobilița, o cățea // Căruța cu praz în ea // Și, deasupra peste ele // 24 de măsele // (Inventarul olteanului); „Cobilița lor drăguță // Si cățeaua sub căruță // Tot stârnesc prin lume haz // Dar pe ei îi doare-n praz ! ? // ( Îngăduință
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]