1,623 matches
-
spectrul sonor. În cazul viorii, fără a auzi „începutul” sunetului riscăm să o confundăm cu sunetul unei trompete, din care s-a eliminat, de asemenea, atacul. (Explicația oferită în acest caz este că vioara și trompeta au un spectru similar.) Sonoritatea unui instrument poate fi studiată pe mai multe nivele. Se poate porni de la asemănarea (sau dimpotrivă, contrastul) între aspecte diverse: Cea mai răspândită variantă este prima, căreia i se subordonează catalogarea după construcția instrumentului (de unde pornesc familiile de instrumente, concept
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
ele se pot diferenția prin seria de producție (tube pentru profesioniști, tube mai reduse ca dimensiuni pentru elevi). Bineînțeles, compararea timbrului poate merge până la a confrunta două instrumente din aceeași serie, identice ca aspect, dar tot cu mici diferențe de sonoritate (pentru cei mai mulți, insesizabile). Deși încadrat, de asemenea, într-un număr de categorii fixe, timbrul vocal este mult mai particularizat pentru fiecare individ. Acest fapt se explică printr-un control mai precis al intonației, articulației ș.a.m.d., vocea fiind ghidată
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
se divid mai întâi după sex, în voci bărbătești și voci femeiești. Cele bărbătești sunt, în marea lor majoritate, mai grave și mai bogate în armonice superioare. În cântul coral, se permit distanțe mai mari între vocile bărbătești, tocmai pentru că sonoritatea este mai „plină”. Bărbații dispun de falset sau „voce de cap”, o tehnică prin care ambitusul poate fi crescut aproximativ cu o octavă în acut, cu un timbru caracteristic, mult mai slab și sărac în armonice decât cel specific. Vocile
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
a fost silită să părăsească Viena. Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice. Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni deseori mai potrivite registrului baritonal. Din punct de vedere al construcției dramatice, intriga centrală se încheagă în jurul celor două personaje principale
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
genul R&B modern, ce are influențe din muzică electronică, raggae și latino. Se folosesc 1-2 acorduri pe spații mari și armonii vocale. Nu sunt secțiuni instrumentale prea lungi în cântec. Este o compoziție bazată pe ostinati și are o sonoritate sintetică. Elementele de percuție ale piesei provin din muzică latino. „Whine Up” a fost ales cântecul oficial al evenimentului SummerSlam 2007. La cererea conducerii echipei de baseball "Mets", DeLuna a înregistrat o versiune specială a piesei, intitulată „Rise Up (Mets
Whine Up () [Corola-website/Science/309007_a_310336]
-
un umor negru extrem de acut această tragi-comedie a puterii politice și mediatice, Bogdan Teodorescu scrie un roman negru filosofic, o farsă socio-politică redutabila prin construirea unui scandal național pornind de la un fapt divers" (Yan Lespoux) "Un roman extrem de actual, cu sonorități universale, care se petrece într-un spațiu balcanic adesea ignorat. Tirade politice magnifice, care în același timp ne fac să zâmbim fără să vrem (...) Acest mare român care deranjează toate partidele politice și despre care se va vorbi cu siguranta
Bogdan Teodorescu () [Corola-website/Science/309128_a_310457]
-
urce pe scena Stadionului Olimpic (Montreal) la data de 6 iulie 1977; acest incident l-a făcut pe Waters să compare gardul dintre scena pe care cânta formația și spațiul destinat publicului, cu un zid (wall). "The Wall" conține o sonoritate mai dură și mai teatrală decât precedentele discuri ale grupului. "The Wall" este o operă rock care se concentrează pe personajul "Pink". Bazat în mare parte pe viața personală a lui Waters, Pink trăiește experiențe neplăcute de la o vârstă fragedă
The Wall () [Corola-website/Science/309155_a_310484]
-
apropierea căruia se pot agăța „fixuri” (șuruburi fixe), pentru acordarea cu precizie a corzilor (în lipsa lor, se vor folosi cheile de acordaj). De vreme ce execuția se face folosind arcușul (instrumentul are o rezonanță prea slabă pentru ca ciupitul corzilor să producă o sonoritate satisfăcătoare), călușul și tastiera sunt construite în așa fel încât arcușul să aibă acces la fiecare coardă; ele vor fi dispuse la înălțimi diferite, în forma unui arc de cerc, unde corzile din mijloc sunt cele mai înalte. Arcușul se
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
creat de producătorii Salaam Remi și Mark Ronson, materialul a fost lansat pe plan european în octombrie 2006 sub egida Island Records. Piesele incluse pe "Back to Black" sunt puternic influențate de muzica soul a anilor 1960 însă au o sonoritate R&B contemporană, iar versurile dezvăluie o latură reflectivă a interpretei; prin intermediul acestora ea meditează asupra eșecului amoros și a problemelor sale legate de consumul excesiv de droguri și alcool. Materialul s-a bucurat de „aprecierea universală” a criticilor de specialitate
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
jazz Tony Bennett era de părere că „dintre toți interpreții contemporani, Amy Winehouse avea cea mai bună voce pentru jazz”. Stilul muzical abordat de Amy Winehouse combina elemente preluate din muzica soul și jazz a anilor '60 însă avea o sonoritate R&B contemporană. Încă de la debut Winehouse a fost apreciată pentru originalitatea, sinceritatea și sarcasmul versurilor sale, texte numite „autobiografice” de-a lungul timpului. Odată cu publicarea albumului "Frank", "The Guardian" scria: „muzica lui Winehouse se află undeva între Nina Simone
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
de părere că „deși pe acest disc interpreta a trădat muzica jazz și a îmbrățișat R&B-ul contemporan, calitățile sale muzicale au rămas intacte”. În timp ce Jude Rogers spunea că "Back to Black" „este o înregistrare soul incredibilă, care combină sonoritățile Motown și ale formațiilor de fete din anii '60 și le reîntoarce spre ascultător într-o formă strălucitoare, modernă”, Victoria Segal de la "The Times" afirma: „piesele lui Winehouse sunt explicite, sincere și în ciuda aranjamentelor de modă veche, albumul este foarte
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
popor de tendințele muzicii culte este cu atât mai evidentă. Românii nu resimt influențele culturii vestice într-o prea mare măsură (Transilvania traversează o "quasi"-Renaștere târzie, unde intră și elemente de baroc), iar muzica păstrează până la jumătatea secolului XIX sonorități orientale, atât în muzica de cult (de rit bizantin), dar și în cultura populară. În ultimele decenii ale secolului XIX sunt importate tot mai multe elemente ale culturii muzicale vestice, dintre care cele adresate oamenilor lipsiți de pregătire muzicală au
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
rock. Rock-ul psihedelic, privit ca parte componentă a muzicii psihedelice, este justificat cel mai adesea prin sugerarea efectelor drogurilor psihedelice (halucinogene, între care a făcut „carieră” acidul lisergic dietilamidă 25 - LSD) asupra sistemului senzorial; se va spune chiar că sonoritățile care sugerează efectele drogurilor susțin astfel dependența consumatorilor. În realitate, asociația dintre droguri și cultura psihedelică nu este decât parțială; multe trăsături specifice pot fi imitate și în lipsa drogurilor - de pildă, stările psihedelice (vezi etimologia: psihedelism - grc. „ceea ce dezvăluie sufletul
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
sitarul) sau practici (compoziții care imită stilul respectiv, înregistrări autentice) specifice. Muzica abundă de efecte sonore, construite fie cu materiale preînregistrate (conținând instrumente nespecifice rock-ului, zgomote bizare sau ritmuri), manevrate în timpul înregistrării muzicii, fie ca filtre de alterare a sonorității instrumentelor sau a vocii cântăreților, fie sintetizate (construite matematic sau acustic, ca reprezentări ale unor funcții matematice sau adiția unor oscilatoare simple, "quasi"-sinusoidale, la orga electronică). Se folosesc benzi preînregistrate derulate la viteze anormale sau în sens invers; este
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
ascund în mod ingenios mesaje de natură politică sau omagii ale unor subiecte cenzurate (droguri, sexualitate). Muzica instrumentală are o pondere mai scăzută decât cea cu versuri, însă semnificativ mai ridicată decât în cazul multor alte curente muzicale: datorită originalității sonorităților produse de instrumentiști apropiați de fanii lor, momentele și piesele instrumentale se vor bucura de un mare succes în această perioadă, ba chiar vor deveni un subiect de „onoare” pentru public. În anii nouăzeci, o dată cu începerea crizei atomizării în muzicile
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
formației, Ad Sluijter, descrie formația ca fiind „un pod de legătură între [subgenurile] power și gotic”. Vocalista Simone Simons tinde că încadreze muzica formației în categoria metal simfonic, iar fondatorul Mark Jansen crede că apropierea cea mai importantă este de sonoritatea gotic. Mark Jansen a mai descris formația ca parte a stilului symphonic death metal, fiind o punte între death metal și symphonic metal. Muzica formației Epica este agresivă, bombastică și excesivă, unele dintre cântece fiind „epice, grandioase și maiestuoase”, iar
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
totuși de tipul gotic. Criticul Eduardo Rivadavia (Allmusic) comentează la adresa stilului muzical al formației: „atracția ține de sondarea contrastului clar-obscur în echivalent sonor. Tensiunea chinuitoare dată de riff-urile apăsătoare de chitară și de bateria foarte energică vin în contact cu sonoritatea complexă, însuflețită și dulce a aranjamentelor pentru coarde sau orchestră.” Epica folosește aceeași marcă aplicată de alții formații de metal simfonic și gotic: „două extreme: grohăituri și brutalitate într-o parte și o voce feminină delicată și melodioasă în cealaltă
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
de Panaitescu. Pornind de la cei doi soliști vocali, foarte diferiți ca orientare, s-au dezvoltat în primii ani două stiluri distincte: unul „liric, spre Bee Gees sau Moody Blues” (Romeo Vanica), interpretat vocal de Gabi Drăgan și un altul, spre sonoritatea rock, susținut de Radu Stoica. Asupra direcțiilor muzicale amintite mai sus își va lăsa amprenta organistul Mircea Drăgan, fost membru al Sideral. În vara lui 1968, el propune colaborarea cu Mondial și este primit în formație. Experiența dobândită cu Sideral
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
lui 1969 (cam în preajma venirii lui Mișu Cernea). Albumul se vinde atât de bine, încât intră în topul vânzărilor întocmit de The New Musical Express pentru Europa de Est. Alături de piesele deja amintite, discul cuprinde și compoziții „în forță”, mai apropiate de sonoritatea hard rock: "Orbul" (scris de Mihai Cernea) și "Omule!" (compoziția lui Vlad Gabrielescu). Având în vedere că înregistrări au fost trase în decursul a mai mult de un an, la momentul lansării lor, parte din membrii care se aud pe
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
ridicate cu un ton față de acordajul standard (Fa#, Si, mi, la). Contrabasul modern câștigă multă libertate în secolul XX, când curentele moderne (de pildă, expresionismul) încearcă să îi acorde, măcar local, o importanță la fel de mare ca cea a instrumentelor cu sonorități mai accesibile (una dintre tehnicile care justifică acest fapt este "Klangfarbenmelodie"). Un nou rol de mare însemnătate va primi contrabasul (poreclit și „bas”, mai ales în acest caz) o dată cu înlocuirea tubei de către el în formațiile timpurii de jazz (stil New
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
unui decorativism cromatic, unde suprafața mizează pe juxtapunerea unor mari suprafețe colorate complementar. Apoi, în faza amplelor desfășurări spațiale, perspectiva și structura planurilor determină artistul, din necesități de relație și echilibru, să configureze necesare volume pe verticală. Arhitectura peisajelor sugerează sonorități cromatice rafinate, iar portretele aerul pesonal al fiecărui model. Toate portretele însă, mai puțin cele ocazionale, denotă autenticul și exprimă plenitudinea vieții în variantele ei întruchipări și expresii, spiritualizate pe filieră bizantină."" ""La aluzii vag cubisto-constructiviste recurge și Elena Greculesi
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
de tendințe. Această obsesie a apărut relativ recent, după mijlocul secolului al XIX-lea, și este întreținută în parte de școală și de autoritățile lingvistice, prin programele și manualele de limba și literatura română, care le recomandă elevilor să evite sonoritățile cacofonice în exprimarea îngrijită. Pînă în secolul al XIX-lea însă scriitorii nu simțeau nevoia să evite cacofoniile. Sugestivă este folosirea locuțiunii "ca cum", care apărea frecvent la autori precum Dimitrie Cantemir, Ion Neculce, Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu etc., dar
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
încă din timpul vieții și a continuat să crească după decesul acestuia. Stilul unic al interpretărilor sale continuă să fascineze și să influențeze deopotrivă. El a revoluționat muzica de jazz cu tehnica sa experimentală, manifestând totodată o adevărată venerație pentru sonoritățile provenite din alte culturi, inclusiv pentru cele africane și sud-americane. Încă din 1965, John Coltrane a fost inclus în Down Beat Jazz Hall of Fame. În 1972, albumul A Love Supreme a fost încununat cu aur de către RIAA, pentru jumătate
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
necesar pentru popularizarea muzicii rock în România a fost difuzarea filmului britanic "Tinerii" ("The Young Ones", 1961), care relata obținerea succesului de către o formație fictive de chitare electrice - în film apăreau cântărețul Cliff Richard și formația The Shadows. Pornind de la sonoritățile la modă, în primii câțiva ani de rock românesc a fost imitată muzica formațiilor britanice de muzică rock and roll, iar mai apoi de muzică beat; se cântau versiuni cover ale pieselor acestora, fie în limba originală (engleză), fie traduse
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]
-
a înregistra tipul de album pe care-l vreau și de a lupta pentru ideile mele”. Discutând despre sesiunile de înregistrare ale celui de-al treilea disc de studio al său, Cilmi a mărturisit: „Am început prin a căuta niște sonorități care să reflecte ceea ce simțeam, eram vulnerabilă și traumatizată. Voiam să fie o transpunere sonoră a tipului neorealist de fotografie italiană, acea strălucire a ruinelor, imaginea de după război, foarte nerafinată și sfâșietoare”. Cel de-al treilea album de studio al
Gabriella Cilmi () [Corola-website/Science/313244_a_314573]