3,846 matches
-
îl consideră inferior tradiției religioase și culturale elene, singura care, prin contemplarea universului, a putut să se înalțe pînă la ideea de Bine, suprema divinitate din care provin și zeii, în primul rînd cel mai important dintre aceștia, Helios. Prin speculația filozofică, pe de o parte, și prin interpretarea miturilor, pe de altă parte, ființele umane pot descoperi Providența care guvernează universul și elementul divin care există în oameni și care le permite să devină asemănători zeilor prin practicarea virtuții, ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost publicată de G. Garitte în 1955 și conține sfaturi de viață ascetică pentru atingerea hêsychia. Autorul cunoaște exegeza lui Didim din Alexandria, și de aceea a apărut ideea că ar fi aderat la un origenism moderat, ținîndu-se departe de speculațiile lui Evagrie și ale adepților săi; el ar căuta semnificația spirituală a Scripturilor rămînînd în făgașul tradiției alexandrine. Sub numele său s-au transmis și alte două scurte scrieri. Prima, învățătură și îndemn, este dedicată călugărilor, pentru a-i îndemna
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să știm să distingem ceea ce este profeție de ceea ce nu este (II, 63). Din punct de vedere dogmatic, Isidor se revendică de la Conciliul de la Niceea și se opune diverselor erezii, în primul rînd arienilor. Nu are un interes deosebit în ceea ce privește speculația cristologică; îl consideră pe Cristos „un Fiu din două naturi” (I, 323, cf. 303) și respinge atît separarea, cît și amestecul naturilor, fără să aibă totuși o formulă bine definită pentru a exprima raportul dintre acestea. în scrisorile 323-324 îl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a ierta păcatele în calitatea lor de „duhovnici”, un principiu ce va fi foarte răspîndit în Biserica din Orient. în schimb, este aproape absentă - cu excepția schimbului de scrisori privitoare la origenism - problematica teologică propriu-zisă, fapt ce dovedește neîncrederea călugărilor în speculație, legată evident de acutizarea controversei origeniste, ca și de hotărîrea lor de a evita tensiunile într-un mediu și așa agitat de controversele monofizite. Speculația cristologică și raportarea la Calcedon lipsesc, însă spiritualitatea centrată pe figura lui Cristos și pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
schimbului de scrisori privitoare la origenism - problematica teologică propriu-zisă, fapt ce dovedește neîncrederea călugărilor în speculație, legată evident de acutizarea controversei origeniste, ca și de hotărîrea lor de a evita tensiunile într-un mediu și așa agitat de controversele monofizite. Speculația cristologică și raportarea la Calcedon lipsesc, însă spiritualitatea centrată pe figura lui Cristos și pe imitarea lui își trage seva (așa cum a subliniat L. Perrone) dintr-o adîncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
uzurpatorul Basiliscus, căruia îi refuză binecuvîntarea ca urmare a poziției sale anticalcedoniene; el prezice apoi căderea și revenirea lui Zenon, precum și moartea acestuia și urcarea pe tron a lui Anastasios. Solicitat să-și exprime poziția în cadrul controverselor cristologice, Daniel refuză speculațiile și declară că își păstrează credința în Sfînta Treime și în întrupare (cap. 42). Bibliografie. Ediții: H. Delehaye, Les saints stylites, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1923, pp. 1-94. Trad. fr. A.-J. Festugière, Les moines d’Orient II. Les moines
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Și url-a morțiu" ("Mănăstirea Argeșului", varianta Alecsandri); "urlînd a moarte" (Alecsandri); "fluieră a pagubă" (Ispirescu); "tăciunele... face a vînt și vreme rea"; "calci a popă" (Creangă); "șuieră a primejdie" (Slavici) etc. Direcția abstractă pe care o indică semnele (invitînd la speculații aproape tot atît cît noicianul întru, dar în zona prefilozofică a superstiției!) se regăsește în construcții cu verbul a trage: trage a somn, a sărăcie (DA). În descrierea sensurilor prepoziției a, Gramatica Academiei (Gramatica limbii române, 1966) se plasează la
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
pare a fi tranșabilă, simplificat firește, în felul următor: cei care căutau să stabilească existența unei limbi comune au oferit drept soluții fie ebraica (Sfîntul Augustin), fie o alternativă la ebraică, inițial prezentată sub forma sanscritei, ulterior însă, prin diversele speculații sau teorii comparatiste care găseau tot felul de asemănări între limbi europene și sanscrită, prin marele conglomerat numit indo-europeana. Opțiunea pentru ebraică avea oponenți serioși, se pare, încă din Antichitate, cînd de pildă Theodoret din Cyr susținea cauza sirienei mai
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
groasă, care creează o atmosferă apăsătoare, de taină și păcat. Și aici, și în Securi pentru funii (1970), R. manifestă o înclinație aparte pentru latura absurdă a vieții, lăsându-se însă, de cele mai multe ori, tentat doar de jocul cuvintelor, de speculațiile lexicale. El nu investighează întâmplări paradoxale sau inexplicabile, ci încearcă să inoculeze mister unor fapte absolut banale. Partea cu adevărat rezistentă din aceste culegeri o constituie proza fantastică, halucinantă, la granița dintre vis și realitate, cum ar fi povestirea Târgul
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
ideală a Inorogului, și demonstrează că romanul este conceput ca o dezbatere reprezentată, nu relatată, cu evoluție alternativă a grupurilor de personaje și a Inorogului, veriga de legătură între ele. Sunt studiate nuanțat procedeele narative (discursurile și scrisorile fictive, visul, speculația filosofică, povestea didactică, maxima). Capitolul final interpretează sensul global al Istoriei ieroglifice prin portretul Inorogului, simbol al geniului condamnat a trăi printre oameni care îi sunt inferiori moral și spiritual. Realizând o foarte documentată incursiune în difuzarea mitului inorogului de la
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
definiție, este generează ens, a fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi produce o nouă existență, care îi aparține. A fi duce, prin a face, la a avea. De la asemenea speculații metafizice, convorbitorii ajung (cu incitante ocoluri) la teoria textului. Textele (operele), demonstrează Mai Știutorul, sunt de două feluri: „născute” și „făcute”. Primele „se conjugă” cu a fi, celelalte cu a avea. În ambele cazuri există o „structură pre-textuală”. În primul
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
vorba de Anticrist (în realitate, se vorbește pur și simplu de „omul nelegiuirii”, ® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η, după cum vom vedea mai departe). Prin urmare, participiul masculin ar constitui o referire la Anticrist. Nu este vorba însă decât de simple speculații derivate din teoria tradiției ezoterice orale, în sprijinul cărora nu se poate aduce nici o dovadă. Daniel (LXX) 9,27: Δ2ΖΦγϑ∀4 ≡ 2ΛΦ∴∀ 6∀ℜ ≡ ΦΒ≅<∗Ζ, 6∀ℜ ƒΒℜ ϑ∈ ⊇γΔ∈< ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™였< ƒΔ0:φΦγΤ< ♣Φϑ∀4 ♠ΤΗ ΦΛ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Dumnezeu. Numărul impresionant de soluții propuse pentru elucidarea acestei probleme ne pare simptomatic. Soluțiile istorice nu au nici un punct de reper concret, nici o justificare legitimă. Nu poate fi vorba decât de supoziții mai mult sau mai puțin arbitrare, de speculații savante, nelipsite uneori, după cum am văzut, de o anumită savoare. Cât despre explicațiile mitologice, acestea sunt complet lipsite de sens. O problemă de ordin istoric, cum este cea a lui 6∀ϑΞΠΤ<, nu ar putea admite o soluție de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
puterea și autoritatea o vor da fiarei” (17,13). La sfârșit, ei vor fi învinși de Mielul ( „Domnul domnilor”), „Împăratul împăraților” și de „cei aleși și credincioși” din oștirea Mielului (17,14). Versetul 17,10 a generat numeroase comentarii și speculații de ordin cronologic. Autorul oferă un indiciu important, dar nu suficient de clar. El spune că cinci regi din seria celor opt au domnit deja, iar al șaselea domnește încă. Cine este oare al șaselea rege? Dacă eliminăm din lista
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
616 din ignoranță; ei refuză totuși să construiască scenarii extravagante în jurul acestei variante; greșeala lor este involuntară, iar Cristos va ține seama de aceasta la Judecata de Apoi; b) „ignoranții învățați”: cei care au adoptat această variantă, însoțind‑o de speculații; aceștia vor ieși de trei ori în pierdere: - prin însăși ignoranța lor, „căci se îndepărtează de la adevăr”; - vor fi pedepsiți în virtutea faptului că cel care îndepărtează sau adaugă ceva din Scriptură va fi blestemat; - nu îl vor recunoaște niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
firesc, așadar, să ne întrebăm de unde vine reticența lui Victorin față de personajul biblic Enoh. M. Dulaey propune următorul răspuns: „Ignorarea lui Enoh, este o alegere deliberată: aceea de a recurge mai degrabă la Biblie decât la apocrife, singurele care fac speculații în legătură cu răpirea la cer a lui Enoh, menționată în Gen. 5,24 (LXX)”. Considerăm însă că Victorin ne oferă el însuși explicația acestei alegeri. Dacă figura lui Enoh ar fi reprezentat interes pentru el, l‑ar fi numit, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticrist, Chiril ordonează, foarte didactic, „semnele” eshatonului, insistând asupra incertitudinii datei acestuia. Pe de o parte, catehumenii nu trebuie să se îndoiască de cea de‑a doua venire; pe de alta, ei trebuie să se ferească de orice fel de speculații privind data acesteia (15, 4; cf. FA 1,7). Isus va veni „la sfârșit”, sfârșit care va fi anunțat prin diferite semne; unele dintre ele s‑au arătat deja, altele nu. Foarte precaut, catehetul nu își atribuie calitatea de profet
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în doi timpi. Mai întâi propune teza, apoi o argumentează printr‑o serie de citate extrase, probabil, din diferite testimonia. În acest punct însă cadența este ruptă, iar pasajul de la 2Tes. rămâne, ca să spunem așa, în aer. Cu alte cuvinte, speculația teologică nu se află decât într‑un acord parțial cu sensul citatului paulin. În capitolul 14 este prezentă credința, foarte rară în tradiția creștină, potrivit căreia Anticristul va fi „întruparea” diavolului. Aceasta apare numai la câțiva autori, ca de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
punct: „Cu toată partea redacțională a revistei noastre e însărcinat numai d-l S. Samyro”, acesta fiind, în toate variantele, personajul principal și Tzara însuși vorbind în mărturii biografice târzii despre S. ca despre „revista sa”. În orice caz, numărul speculațiilor denotă cota crescândă, retrospectiv, a acestei publicații efemeride, valorizată la jumătatea deceniului al treilea de E. Lovinescu numai pentru că e locul debutului principalilor doi lideri ai modernismului avangardist românesc, iar prin Tzara și internațional; în deceniul al cincilea, într-o
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
traumatismul psihomoral al morții. Miturile escatologice compensează traumatismul morții dar nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În contextul existenței. Această explicație Încearcă să o dea filosofia. Pentru G. Marcel, „moartea nu este o temă de speculație[...], ci un moment decisiv al existenței”. În această perspectivă ontologică, moartea devine un moment al existenței. Astfel, ea se raportează la durata vieții, mai exact, la timpul trăit de individ (E. Minkowskiă. Se poate considera, În sensul acesta, că momentul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
perioadă este o vreme caniculară! Ajunși la Bagdad, domnul De Turck mă părăsi, hotărât fiind să se Întoarcă la Paris via Tocat și Constantinopol. A ales să călătorească pe uscat pentru a putea duce cu el niște cai arabi - o speculație care, de altfel, se dovedi a fi prea puțin rentabilă. La scurt timp după despărțirea noastră am primit vești bune din Lahore, vești care mi-au parvenit prin intermediul unui persan care fusese În serviciul generalului Avitabile și care mă determinară
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aș fi putut-o dobândi astfel și prin intermediul căreia m-aș fi bucurat de cel mai minunat confort. Eram dispus să fac toate acestea pentru a mă număra printre principalii promotori ai unui sistem de vindecare necunoscut până atunci 190. Speculațiile autorului cu privire la pieile de samur, la Nijni Novgorodtc "Speculațiile autorului cu privire la pieile de samur, la Nijni Novgorod" Din Orenburg am călătorit cu poșta prin Kazan până la Nijni Novgorod, și am sosit În acest din urmă oraș fără să fi avut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
m-aș fi bucurat de cel mai minunat confort. Eram dispus să fac toate acestea pentru a mă număra printre principalii promotori ai unui sistem de vindecare necunoscut până atunci 190. Speculațiile autorului cu privire la pieile de samur, la Nijni Novgorodtc "Speculațiile autorului cu privire la pieile de samur, la Nijni Novgorod" Din Orenburg am călătorit cu poșta prin Kazan până la Nijni Novgorod, și am sosit În acest din urmă oraș fără să fi avut parte de vreun incident major. Am ajuns tocmai la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
confortul unei cețoase definiri reciproce, neîngăduindu-și să se Înfrupte decât pe ascuns din premisele și perspectivele adversarului. Mutanții derizorii care răsar sunt infiniți: erudiții filologi - care tresar comatos la neglijarea unei virgule - Îmbrățișează cu putere, la ceasul nocturn, imense speculații despre soarta speciei și netrebnicia spirituală a lumii de azi, iar cei care au Înțeles, scăpați brusc din ruminarea unor circulare cu adevăruri destul de eterne, din plin secol al XIX-lea, adulmecă cu pioșenie vasele comunicante ale notorietății, mizând un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Gesar sunt justificate nu numai pentru că este una dintre cele mai vechi și mai coerente elaborări ale geografiei reale și mitice a Tibetului, dar și pentru că astfel ne fixăm un punct de reper, important În economia acestui comentariu, complet În afara speculațiilor teozofice cu privire la regatul Ïambhalei. Gesar - spun anumite texte - sau Panchenlama va rămâne o vreme În Ïambhala, de unde se va reîntoarce pentru a-i Înfrânge pe inamicii budismului, tibetanilor și mongolilor (Stein, Gesar, pp. 8 și 113). Asocierea acestui regat mitic
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]