2,695 matches
-
ar fi fost rostită de unul dintre părinții bisericii.) Neputînd să se încăpățîneze la nesfîrșit să creadă în ceva contrar rațiunii, filosofia a sfîrșit prin a se separa complet de religie. Ruptă însă de rădăcina mitică și redusă la eforturi speculative individuale și contradictorii, filosofia metafizică și morală au eșuat curînd într-o continuă lupă de opinii. Cauza acestor divergențe care adeseori nu au totuși decît o importanță terminologică rezidă în tendința noștenită de la scolastică de a considera caracterul metafizic drept
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
greșeala aceasta mai curînd terminologică decît fundamentală, filosofia începe să se îndoiască de propria ei capacitate de a putea afla adevărul vital, esența metafizică și sensul moral al vieții, pe care epoca mitică reușise deja să-l formuleze simbolic. Efortul speculativ va manifesta tot mai distinct o tendință de a se replia, de a se mulțumi să-și citice propriile lui mijloace, de a se rezuma la o Critică a Cunoașterii. Grație acestei autocritici a spiritului, eroarea speculațiilor metafizice devine problema
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
negîndu-le total și o dată cu ele însăși posibilitatea unei metafizici simbolice. Cercul erorii se închide; dar el nu se închide decît ca să ducă din nou la adevărul simbolic, deoarece acest cerc a avut drept puncte de pornire dogmatizarea simbolurilor și explicarea speculativă a inexplicabilului, speculație prin care credința într-un dumnezeu real este opusă celei în misterul vieții: religia contra religiozității. Ceea ce neagă filosofia devenită critică a cunoașterii este posibilitatea de a-l cunoaște realmente pe dumnezeul presupus a fi un personaj
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
calea spre unica metafizică posibilă: metafizica simbolică a visului mitic. Calea spre o critică veritabilă a cunoașterii nu poate fi găsită decît făcînd distincție netă între planul logic (conștient) și planul simbolic (supraconștient). Adică soluția nu poate fi de ordin speculativ și filosofic, ci de ordin științific. Cunoașterea este o funcție a psihicului, iar analiza ei metodică nu poate fi efectuată decît în cadrul analizei ansamblului funcțiilor conștiente și extraconștiente ale vieții psihice. Exact ca și metafizica și morala, critica cunoașterii este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este lumina spirituală care emană din soarele-mister. Așa cum este incapabil să obțină focarul activ, imaginea misterului-soare (sublimarea), intelectul nu este capabil nici să-și dea seama de forța clarificatoare a emoției și a noțiunii misterului, cruțînd spiritul de orice rătăcire speculativă și făcîndu-l să revină la studierea legilor care guvernează intrapsihicul (spiritualizarea). Astfel, admițînd că un om ar putea fi alcătuit numai din intelect, el ar putea ajunge să creadă la modul superstițios într-un dumnezeu real, dar nu ar putea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a miturilor prin imagini mai puțin enigmatice, accesibile înțelegerii conștiente nu prin intermediul pseudo-dovezilor logice, ci cu ajutorul formulărilor veridice din punct de vedere psihologic, care nu sînt deloc explicații ale misterului, ci explicații ale semnificației imaginilor mitice sau respingeri ale interpretărilor speculative. Potrivit mitului, cît și conform psihologiei, nu există, pe de o parte, nici o apariție, iar pe de altă parte nici un mister (dacă termenul "există" este acceptat în înțelesul lui conceptual). Nu avem de-a face cu nimic altceva decît cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
legale. Problema libertății nu-și poate găsi soluția atît timp cît psihologia nu se orientează spre cercetarea determinării supraconștiente și subconștiente a reacțiilor umane, spre căutarea motivației juste și false, spre studierea deliberării intime. Rămîne în egală măsură de domeniul speculativului pretenția că acțiunile umane sînt nedeterminate ca și afirmația că ele sînt determinate. Înțeleasă ca problemă a motivației juste și false, supraconștiente și subconștiente, problema libertății constituie problema centrală a psihologiei. Mai mult: problema aceasta este însăși psihologia și în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să constate că ele posedă toate un aspect metafizic: misterul existenței și al animării, mister metafizic a cărui personificare simbolică a mitologiilor a exercitat o imensă influență motivantă asupra istoriei gîndirii. Din prudență științifică, studiul motivelor trebuie să reexamineze soluțiile speculative ale metafizicii. Psihologia ar putea firește să țină cont de legile care guvernează viața, adică de pedeapsa înficoșătoare declanșată de deformarea subconștientă, ca și de bucuria care răsplătește formația supraconști-entă, fără măcar să meargă pînă la sursa mitică și misterioasă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și pentru cea a tuturor oamenilor. Fiind valabil pentru toți oamenii, aceasta înseamnă că este valabil și pentru psihologi și pentru știința vieții care ar trebui să fie psihologia. Numai din perseverența autoanalizei rezultă sinteza, care nu este o teorie speculativă, ci o cunoaștere bazată metodic pe autoexperiment, singura metodă valabilă pentru studierea funcționării intime motivante, studiu care duce infailibil la emoția resimțită în fața imanenței misterului legii etice și al scării valorilor, care implică imanența justiției și a responsabilității esențiale, tema
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ordinea priorităților, gustul, puterea și moravurile. Politica, etica și economia, de pildă, căpătaseră întemeiere doctrinară în scrierile Stagiritului, cel care le și grupa în tiparul clasic al "filosofiei practice". Separarea ulterioară și diviziunile repetate pot fi un indiciu al progresului speculativ, dar și semn al risipirilor fără număr sau al dezunirii ireversibile. Filosofia s-a scindat radical, dar și economia și-a brăzdat dezarmonic teritoriul, uitînd fundamentele dar și rațiunea originară. Epistema recentă este una care desfide orice formă de "speculație
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
speculație", alta decît cea mercantilă. Îndemnul la regăsire nu poate fi decît salutar, adap-tînd sau ajustînd discursul celuilalt la propriile exigențe paideice. Lucru dovedit, filosofiile "nefilosofilor" au mai mult decît altele atuul concreteții, al bunei poziționări tematice, al specializării rafinate speculativ și aplicate în funcție de priorități. Dascălul ieșean depășește staza complicităților facile, căutînd să etaleze cu sagacitate miza armăturii filosofice a ideilor economice. Care ar fi cîștigul? Disponibilitate reflexivă maximizată, introspecție rafinată, acuitate strategică, profunzime conceptuală, altitudine analitică. Pentru a regîndi economia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
imperioasă de a-și așeza raționamentele pe o construcție teoretică robustă. Robustețea raționamentului este, în mod evident, recăutată de partea științei. Dar urgența acțiunii conduce la neglijarea sau scurtcircuitarea anumitor protocoale științifice, înlocuite prin considerații de un alt ordin, adesea speculativ. Această dorință de acțiune era omniprezentă la clasici (în primul rînd la Ricardo) și a trebuit să apară Walras pentru a ne aduce o abordare dezinteresată a sistemului economic, în Elemente de economie politică pură (1874), continuat de majoritatea secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
presupun o coerență a sentimentelor, dar și a refuzurilor împărtășite. Într-un mod asemănător acestui proces de "seducție" și convingere, reînnodăm firul asocierilor, voite sau accidentale, teoretice, orientate spre abstract ori ezoteric. Ordonând în continuare afinitățile Camil Petrescu-Eminescu, zăbovim, poate speculativ, asupra cifrei sacre 33. Coincidența a mai fost, de altfel, sesizată. Eminescu se stinge spiritual la vârsta morții și reînvierii. Tot ceea ce creează, după 1883, este constituit doar din rescrieri din memorie ale unor poezii deja finisate, chiar publicate. Perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Acesta se produce prin ștergerea limitelor între ordinea (rațională) clasică și dezordinea (irațională) a ospiciului."257 În cazul în care abordarea noastră ar urmări, exclusiv, o analiză din perspectivă narativă, s-ar impune cuvenita distincție, specifică deopotrivă gramaticii și retoricii speculative: "obiect dinamic" vs. "obiect imediat"258 via "representamem/interpretant", care le motivează. În continuarea comentariului nostru camilpetrescian, recunoaștem că mitul lui Pygmalion, în piesa Act venețian, l-am mai observat, însă ni s-a părut că, prin raportarea la Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în care am fost convinși că "oglinda este disponibilă", adică metoda poate deschide perspective nebănuite de interpretare a textelor camilpetresciene, demersul nostru critic s-a mai limpezit, a căpătat coerență și eleganță euristică, deși uneori lasă și o vagă impresie speculativă. Comentând pe larg noțiunile de Sine și Individuație (confuz explicate și analizate de chiar promotorul acestora, C. G. Jung, după cum onest o va recunoaște chiar el), am concluzionat că ele se regăsesc într-o imagine care l-a obsedat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
numai și despre legătura dintre gust, miros și auz", " Despre modul cum începe să descopere spațiul un om limitat la simțul pipăitului 74" etc. Mai multe aspecte practice demne de luat în seamă au fost prilejuite de trecerea de la descrierea speculativă la observațiile clinicienilor. De aici și până la primele încercări de educare a nevăzătorilor și a surzilor a fost doar un pas. Conștiința rolului decisiv al senzației în declanșarea proceselor psihice provine nu numai de la filosofi și psihologi, ci și de la
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
rezulta legi, așa cum sunt cele din științele naturii "pozitive", fizica sau chimia. Cunoașterea nu poate fi științifică dacă realitățile în discuție sunt calități necuantificabile cu unități de măsură standardizate sau în nicio altă manieră. În acest caz vorbim de cunoașterea speculativă). Ceea ce nu exclude cele trei categorii: cea diagnostică, cea taxonomică (de clasificare) și cea nosologică 156. Așadar, defectologul este chemat să studieze datele din fișa cazului și să ajungă la cauze (care pot fi de natură ereditară, provenind din tratamentul
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
aprofundare a fenomenului agresivității. 2.3.4 Caracteristici cognitive La cele descrise În etapa anterioară se adaugă jocul funcțional al minții, echipată acum pentru un demers cognitiv complet. Rezultatul constă În tentative de angajare În teoretizări sofisticate, uneori pe baze speculative, o "paradă" de intelectualism cu valoare de autoîncercare a propriilor forțe mintale. Din această "furie" teoretizatoare, timpul, și mai ales efortul propriu, autentic, Îi va impune pe cei dedicați acestui drum. In perioada adolescenței este foarte activă năzuința de a
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
acest indicativ referințele la Documentele antume ale "Grupului de la Iași", ediția a treia, Editura Opera Magna, 2012. 19 Pentru orice amator de diferențieri de gen, s-ar putea sublinia o componentă virilă în tipul de analiză dar interpretarea e pur speculativă (cea mai mare parte a disciplinelor lingvistice erau predate, în epoca menționată, de resurse umane având marca socială +feminin). 20 Inserarea expresiei îmi aparține, pe baza cunoașterii stilului evaluativ al Emitentului. 21 Din rândul cărora nu puteau face parte implicit
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
sentimentul; ci mai degrabă: avem nevoie de un intelect care are sentiment. Și tocmai acesta este neexprimatul, sentimentul care se arată intelectului.“44 Ceea ce viza Wittgenstein prin distincția dintre ceea ce se spune și ceea ce se arată era nu numai metafizica speculativă, ci și limbajul literaturii. Admirația lui Wittgenstein pentru poemul lui Uhland Graf Eberhards Weissdorn se îndreaptă nu spre ceea ce se spune, ci spre ceea ce se arată în poem. Cum observă Engelmann, imaginea unei vieți în 28 de rânduri. Este poemul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care a consacrat-o dezvoltării gândirii lui Wittgenstein, Pears face afirmații și mai concludente. Ceea ce oferă Tractatus-ul - scrie el - este o „metafizică a experienței“, o metafizică derivată din însăși existența limbajului ce descrie fapte. După cum se știe, distincția dintre metafizica speculativă precritică și „metafizica experienței“ este o distincție kantiană. „Știința se sprijină pe o metafizică fundamentală, care nu este o extindere a științei.“19 Ca și Kant, în prima sa Critică, Wittgenstein cercetează fundamentele cunoașterii bazate pe experiență. Ceea ce se urmărește
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice sunt respectate în mod obișnuit de către vorbitorii limbajului cotidian, chiar dacă ei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
citi ca pe o contribuție în domeniul teoriei cunoașterii și al filozofiei limbajului. Ei vor presupune că în centrul lucrării stă formularea unui criteriu al semnificației cognitive pentru expresiile limbajului și delimitarea, pe această bază, a științei pozitive de metafizica speculativă. Și vor considera că Tractatus-ul propune o teorie, una înrudită cu cea kantiană, în măsura în care este tot o teorie a experienței, diferită însă de aceasta prin orientarea ei empiristă. O formulare foarte clară a acestei receptări răspândite a Tractatus-ului a dat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mesaj moral este simplu și transparent, în contrast cu cele în care sunt etalate ambițiile intelectuale și artistice ale regizorului. Lui Wittgenstein îi plăcea să citească prietenilor basme populare pentru copii, de exemplu povestirile fraților Grimm. El valoriza marile opere ale gândirii speculative din aceeași perspectivă din care recepta arta și textele religioase. Contestarea pretenției metafizicii tradiționale de a reprezenta o contribuție la cunoașterea lumii mergea mână în mână cu prețuirea pentru acele realizări ale geniului filozofic în care vedea expresii a ceea ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
limbă engleză din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Întâlnim nenumărate mărturii în acest sens în vaste teritorii ale literaturii filozofice. Aprecieri critice standard la adresa Tractatus-ului, care pot fi găsite în scrierile unor filozofi de orientare speculativă, existențialistă, marxistă sau neomarxistă din a doua jumătate a secolului trecut, pornesc de la presupunerea că lucrarea de tinerețe a lui Wittgenstein ar fi constituit punctul de plecare și de sprijin al empirismului logic.78 Dincolo de unele apropieri la suprafață, există
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]