35,079 matches
-
n-a fost lăsat să facă nimic! Că n-a făcut nimic, e clar. Dar de ce iese abia astăzi în public și dă vina pe altii pentru ceea ce constituia responsabilitatea să de căpătai? Dl Ciorbea renunța la muțenie abia după ce speranțele de a se vedea repus în scaunul de frunte s-au ruinat dramatic. Din păcate, nu-l pot crede nici cât negru sub unghie. De n-ar fi decât nefericită demitere a lui Valerian Stan și tot aș avea dubii
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
lui Napoleon". Narațiunea, deloc lipsită de farmec, lungă de vreo 30 de pagini, evocă un tînăr pastor german răzvrătit împotriva ocupantului și devenirea să, înfruntarea cu Napoleon, condamnarea la moarte și, apoi, sinuciderea iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur, în atmosferă exclamativa a romantismului. După care, își reia descrierile plate despre Praga, Moravia toată, în care poate doar episodul Ian Hus, ereticul protestant condamnat la moarte de popa, iese întrucîtva din canon. Și, apoi, brusc reanimat, aflăm
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
în mod curent. Versul sau e fluid, plutitor, aerian. Ininteligibilul n-o înspăimînta, abstracțiunile n-o fac să dispere, vidul n-o împinge la replici absconse: "Forme de neînțeles -/ dublă existența a lucrurilor/ o iluzie/ cît să-și țină treze speranțele// un colț de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel de alcătuire/ a lumii// golul din ore/ se umple cu nostalgii/ emoții/ sfîșiate între cele cîteva nume/ comune/ (cuvinte ce-și pierd înțelesul/îndată ce le rostești)// o duminică
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
pînă mă absorb în pată lor/ orbitoare/ pînă mă stîng" (Drumuri în alb). Respingînd concretețea culorii, în favoarea unei nădejdi incorporale, respinge, printr-un gest aparent antiliric, si ceremonialul specular: "ființă culorii nu-mi poate răspunde/ nimic/ înlăuntrul ochiului meu/ caut speranța și adîncime// cît despre suflet/ el e un alt înțeles/ gol/ fără nici o oglindă în jur/ partea din mine/ care primește lumină" (Poemul despre transcriere). Deznădăjduitul antilirism simbolic nu e însă decît un lirism al nădejdii ostenite, însă cu atît
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
parlamentari!". În iunie 1996, întrebat cum se situează politic, Nicolae Breban răspundea: "La dreapta, cînd mediocritatea se înregimentează la stînga - la stînga cînd prostii se buluceau la dreapta. Dincolo cînd dincoace tronează vulgaritatea. Aici cînd dincolo-ul e lipsit de speranță." Doi ani mai tîrziu, se poate spune că: "majoritatea dificultăților, incidentelor politice și greutăților economice provin din faptul că acum se gestionează efecte și nu cauze." (Eugen Uricaru). Dacă linia curbă a graficului nu e tocmai ascendentă în ce priveste
Dialoguri bine temperate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17965_a_19290]
-
cultură are partea ei de noroc și e de sperat că, odată, cîndva o asemenea nădejde va căpăta temei și se va (vor) ivi competenți (competențele) necesară(e) în materie de descifrare a manuscriselor eminesciene și editarea lor științifică. Acestor speranțe așteptate li se adresează regretatul Petru Creția în al său Testamentul unui eminescolog, document deopotrivă emoționant și mult bogat în învățătură. Va accepta însă viitorul eminescolog (sau, mai bine, eminescologi) punctul de vedere al lui Petru Creția în materie de
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
în plus despre lungul șir al eroinelor cinematografice seduse și abandonate. O "înrudire" la care se aliniază și personajul din Promisiunile Elisabetei Bostan - eroina gracilă care refuză compromisul, sprijinită fiind de soțul și copiii ei, care-i însuflețit nu doar speranța, ci chiar și strălucire. Despre demnitatea femeii ar fi fost vorba și în Brigitta, o ecranizare pe cît de prețioasă, pe atît de stîngace în care debutanta Dagmar Knöpfel cedează locul unui voyeurism pictural ce încețoșează dramă eroinei titulare, prezența
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
sceptic, îi place să vadă cît de deschisă poate deveni - la o adică! - o lume închisă (fie ea "mafia" evreiască dintr-un pitoresc cartier parizian). Oricui, oricît de mohorît, îi place să vadă ușurință cu care un om lipsit de speranță se poate agață de o stea norocoasă. Iar "mesajul" filmului tocmai acesta este: trăim într-o lume în care ploua cu stele norocoase. Atît despre acest Să mor eu dacă mint. Cu atît mai mult cu cît un critic literar
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
găsea neizbutita eroina românului iar celelalte personaje perfect artificiale. În Istoria... Călinescu aprecia: "Că orice teza neabsorbita în fapte, predică această pentru Magdalena răspîndește în juru-i un aer glacial și, de altfel, nici nu convinge rațiunea, căci dacă iertarea și speranța în mizericordia divină șunt îndreptățite, motive de ordin sanitar și eugenie ne împiedică să ne însoțim cu prostituată și să admitem promiscuitatea". Verdict îndreptățit. Dar, e, negreșit, bine că aceste române eșuate sînt restituite într-o bună ediție de dl
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
bucurie că există fiul meu, nepotul meu și încă prieteni, rude. Și tinerii cu care lucrez. Trecutul există selectat de memoria mea, un personaj voluntar și independent. Dar am atîta bucurie de a trăi în prezent și, mai ales, atîta speranța pentru viitor! În străfundul meu nu am pierdut niciodată speranța. A fost acolo un fel de sîmbure tare care n-a lăsat să se prăbușească imperiul meu.
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
rude. Și tinerii cu care lucrez. Trecutul există selectat de memoria mea, un personaj voluntar și independent. Dar am atîta bucurie de a trăi în prezent și, mai ales, atîta speranța pentru viitor! În străfundul meu nu am pierdut niciodată speranța. A fost acolo un fel de sîmbure tare care n-a lăsat să se prăbușească imperiul meu.
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
de ciuperci scoase din cine știe ce pivniță, cu spinarea crăpata, solzoasa, de balaur fumegător, sobă, cu hornul ei supradimensionat, cu fumul care o lungește spre cer și greutatea care o trage spre miezul pămîntului, e axa în jurul căreia își toarce el speranțele, puține, de ordonare" (Rîme pentru margine și sobă). Pofta de viață" îi e stimulată pe celalalt versant al demoniei, de modestia, inaparentă, imprecizia decompoziției. E, am zice, o introvertire a extrovertirii: "e primăvară și mă retrag la umbră/ miroase a
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
preț, circuitul se închide. Într-o lume a lor, florăresele te invită să nu uiți, iar vînzătorii de pungi, plase, papornițe și coșuri de nuiele te vînează cu aplombul, șomerului experimentat. Agitație mare, vînzare mică, dar o extraordinară forță a speranței măsurată în minute și ore, în zile și ani, chiar dacă de multe ori nu se întîmplă nimic. Urmează, totuși, să se întîmple ceva - să apară bani sau să scadă prețurile, în vreme ce disputele mărunte, de la o tarabă la alta, te ajută
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
unitatea să. Ziarele au vuit în fel și chip despre această inițiativă, în edițiile lor din 22 martie, fără a-l impresiona pe bătrînul lider țărănist, Ion Diaconescu. Acesta a vorbit, în aceeași zi despre păsări politice călătoare și despre speranța să că trecutul detenției politice îi va face pe cei care au cunoscut această experiență să nu părăsească partidul. * În timp ce PNȚCD-ul se luptă cu mișcări fracționiste, iar PSM-ul nu era hotărît dacă să fuzioneze cu PS-ul, un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
păstrarea ființei naționale nu a fost purtată de mase, al căror interes primordial constă în a-și apăra drepturile legale și proprietățile pe cale de dispariție. Tot timpul, sprijinul pe care țăranii îl acordau diverselor bătălii împotriva inamicului străin pornea din speranța reparării nedreptăților, ca recompensă pentru vitejia militară. Tot așa, în aprecierea actului simbolic de unire a celor trei țări românești la începutul secolului al XVII-lea, sub domnia lui Mihai Viteazul nu trebuie ignorat faptul că, tot acum, șerbia țăranilor
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
se întocmesc de anumite ga ști/ alianțe/ partidute/ cuplă ríi (1) ocazionale/ interese de sezon/ afaceríi, am pus, din obișnuință , rezultatele tinerei sibience pe seama "sforă riei" românești, o stră veche îndeletnicire politică și culturală . Totuși, în cazul Adelei G., există speranță că sensibilitatea, inteligență, curajul și talentul domnișoarei g. se vor dovedi cândva apte de "ringul poetic". Reclamă boeresciană , precum se poate psihanaliza, dernièrement, i-a prins bine tinerei Adela, chiț că protecția dansilviuluiboerescu nu întotdeauna poartă noroc, mai ales de când
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
lui, deosebită ori în opoziție cu a celorlalți (pe care, firește, n-o cunoaște). Doamna profesoară Aurelia Mioara Baltac îl critica sever pe dl Mihăieș, îndeosebi (mai bine zis, exclusiv) pentru atitudinile repetate "vehement anti Emil Constantinescu". "Dezamăgită și fără speranțe de viitor ", ca atîția dintre noi, d-na Baltac crede că nu se justifică "asaltul nerușinat la persoana "președintelui de care s-ar face vinovat dl Mihăieș și nici reducerea "tuturor nenorocirilor noastre" la prestația prezidențială. Sînt de acord cu
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
cuvinte, nici d-na Neculau nu e de părere că trebuie pusă această prestație exclusiv în cîrcă președintelui. Pînă aici scrisorile se aseamănă. Mai departe, d-na Neculau se răfuiește cu autoarea unei scrisori deschise, publicată de noi, a d-nei Speranța Rădulescu intitulată Mulțumiri d-lui Mircea Mihăieș. Ceea ce d-na Neculau n-a băgat de seamă este că d-na Rădulescu avea exact părerea d-sale, exprimîndu-se însă ironic. Nesimțind antifraza, corespondență noastră vede în autoarea scrisorii un dușman. Deși
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
Rădulescu avea exact părerea d-sale, exprimîndu-se însă ironic. Nesimțind antifraza, corespondență noastră vede în autoarea scrisorii un dușman. Deși îi era un aliat și un precursor. În fine, dl I. Pomojnicu o admonestează și el drastic pe d-na Speranța Rădulescu, citind-o însă corect, și luînd deschis partea d-lui Mihăieș. Și care credeți că e obiectul nemulțumirii d-lui pomojnicu? Autoarea scrisorii nu de soarta țării se preocupă, ci de cea a președintelui ei, scrie d-sa. Țara
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
de Ray Bradbury (cel cu Fahrenheit nu știu cât), o bătrână le arăta unor copii fotografiile ei de fetița și aceștia o conving că fetița aceea nu e ea, nu are nici o legătură cu ea, cea de azi, e altă persoană. Această speranța a copiilor că nu există trecut, ci doar un etern prezent interșanjabil, e mama indiferentei față de moarte a acestora, a ideii că moartea e ceva care li se întâmplă întotdeauna altora, că i se va găsi leac până să ajungă
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
a adus evreilor din Ungaria un șir de drepturi, dar și o intensificare a represaliilor. Iar acest crescendo al antisemitismului atinge un punct înalt în 1878. Pentru români anul e cel care urmeaza Războiului de independență. E un an al speranțelor și al exaltării, al frustrărilor și al constrângerilor. Congresul de la Berlin trebuie să decidă situația României. Congresul condiționează independența de modificarea articolului șapte din Constituție: articol care limitează împământenirea evreilor. Eminescu, Slavici, Caragiale angajează atitudini violent polemice. Aceste atitudini nu
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
în America." Neîndoios, suspiciunile au rămas. ăSollă și ăHabenă. Chestiunea evreiască în România nu și-a pierdut din eficacitate. Slavici va rămâne un strateg al defensivei, mereu speriat de ceea ce ar putea să se întâmple: e un luptător, dar acum speranțele sale sunt drămuite. Sau legate de "alte idealuri". Nu va face cerere de grațiere. El nu va intra în dialog cu "lumea de azi". Lumea de azi se află în eroare, iar alianțele cu socialiștii evocă mai degrabă eroarea pe
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Ocean se simt - cu unele notabile excepții - la mai fiecare creație de acest gen (asimilate fiind totuși până la o nouă incandescenta). După cum spuneam însă, textul are "primul cuvânt" aici. Tinerii (despre care atâta s-a vorbit și în care atâta speranța s-a investit - daca demagogic sau nu, rămâne de văzut, incepand chiar cu această etapă) vin la concertele românești și cumpără cașetele audio românești cu o preferință din ce in ce mai certă. "Cartierul de acasă" le spune, cu neclintita siguranță, infinit mai mult
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
sediul din Piață Amzei al Alianței Civice, înconjurată de numeroși aderenți, oameni sărmani, loviți de necazuri, avizi să li se asculte pasul, convinși că numai aici pot afla un suport. Pentru ei chipul bun și frumos al poetei, dătător de speranțe, e fascicolul razei spre care se îndreaptă. De dimineață pînă seara, ea se consacră, însoțită de Romulus Rusan, alinării unor suferințe, defrișării unor cărări de depășire a impasului. Ce i se mai pune în cîrcă, în ultima vreme, e și
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
partea credinței, fără de care femeia s-ar fi pierdut. Și el o încurajază să spere, deși, cu fiecare lună care trece, probabilitatea întoarcerii lui Benjamin e tot mai mică. Pînă cînd un martor cert, doctorul Lazăr Moscovici, spulberă și ultima speranță. La 19 octombrie 1945, Geneviève îi scrie ambasadorului de la Vatican: "Cel mai cumplit supliciu al săptămînilor din urmă mi-a fost impus de încăpăținarea cu care prietenii mei s-au străduit, cu cele mai bune intenții, să mă împiedice să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]