11,560 matches
-
și feri din jur frunzele moarte cu piciorul. Dacé smulge un copac că acesta este mare de tot. Poate sé se ducé la rézboi. Își Închipui copacul résturnat cu rédécinile În sus la marginea pédurii. Un stol de péséri se sperie și zboaré, pe urmé vin și se așazé pe copacul résturnat. Se gîndi cé poate ar fi mai bine sé cheme pe cineva, ca sé-l vadé, sé creadé cé Șasa smulge copaci. Dacé-l smulgea și nu chema pe nimeni, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Ei se duceau, de exemplu, cînd nu era bunicuța acasé și Îi Împleau polobocul cu apé. Și pe urmé cînd venea bunicuța și vroia sé Împle polobocul cu apé, ca sé spele rufe, vedea cé polobocul era plin și se speria. Cé ea turnă céldarea cu apé În poloboc, da’ polobocul era plin și-i curgea apă peste picioare, si o udă. Și ea se bucură cé polobocul era plin și nu mai trebuia sé aducé apé. Pentru cé ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Șasa simți cé cineva Îl ia de mînecé și-l trage cu putere Într-o parte. Vézu spatele lui Nadejda Petrovna și mîna ei groasé cum Îl tîrÎie dupé ea. „Treci la clasa, Vaculovski, nu mai césca gură!” Șasa se sperie mai Întîi, dar pe urmé parcé i-ar fi amorțit mintea și nu mai simți nimic și se alinie lîngé Bohanțov, În spatele lui Gurskii și-a lui Jioltîi. Abia atunci Șasa Își dédu seama cé n-a umflat baloanele. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
putea crede cé Vasilii Gavrilovici l-ar fi simțit pe Alexandr Timofeevici și de aceea fluiera, dar nu-i adevérat. Vasilii Gavrilovici nu l-a simțit pe Alexandr Timofeevici. Atunci s-ar putea crede cé Vasilii Gavrilovici fluiera că sé sperie hoții. Dar nu-i adevérat. De ce fluiera atunci Vasilii Gavrilovici? Dar de fluierat, fluiera. Despre asta poate sé vorbeascé oricine tréiește aproape de tabéré. Vasilii Gavrilovici fluiera de cîteva ori pe noapte, cam la aceleași ore, iar la ora doué și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
niște petale roz de trandafir și aveau niște ochi mici și capul rotund și nu aveau nici gheare și o coadé micuțé că un colte mare de cartof și nu erau pisici. S-a auzit grohéitul și Șasa s-a speriat și de lîngé grémada de paie s-a ridicat scroafa, care stétea culcaté și ea, pe niște paie, dar care nu erau grémadé și erau Împréștiate peste tot. Burtă ei s-a béléngénit și ea a oftat de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și erau numai niște porci mici de tot, cu frunțile rotunde și nu seménau deloc a porc. Șasa vézu cé nuiele de jos sînt date la o parte și scroafa poate sé umble prin tot grajdul. La Început s-a speriat cé scroafa o sé iasé și o sé-l ménînce, așa cum ménîncé scroafele copiii, dar pe urmé s-a aplecat peste nuiele și a mai lovit-o cu lopata peste spinare și scroafa a Început sé grohéie și a puféit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mișcau. Le bétea soarele și ele Îți luau ochii. CÎnd se opri În dreptul lor un nor mare, alb, nici nu se mai vedeau frunzele. Se vedea numai ceva care se mișcé. Și dacé te uitai mai mult, puteai sé te sperii pentru cé Îți pérea cé norul s-a amestecat cu frunzele și s-a fécut plop și sté pe-un picior negru, În spatele directorului. Șasa Își muté lalele pe brațul drept și se muté de pe un picior pe altul. Față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu distrugea un eseu, aplica profilaxia marxist-leninistă. Era convins că el și numai el planta și creștea cultură sănătoasă la Iași. Mirosea orice urmă de misticism, de sexualism, de simboluri antipartinice. "Dirijorul titlu de poezie? Adică cum (cacofoniile nu-l speriau pe Turcitu) dirijor? Nu cumva e o aluzie la... (și arăta în sus, cu deget conspirativ). Noi aicea trebuie să ajutăm autorii să..." "Nu-i mai ajutați. Publicați-i!" Iarăși scăpasem piciorul, iarăși zisesem ce nu trebuia să zic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nodurile care leagă firul evenimentelor. "S-a săturat să-l aștepte pe Roosevelt. Roosevelt a uitat să debarce-n Balcani, cum a promis și Liselle nu mai are răbdare. Pleacă. E o invazie de șepci proletare în București, ceva de speriat. Pînă și restaurantul Cina a devenit cantină muncitorească". Mai văd rozul supranatural al degetelor ei, strînse pe coada ceștii de cafea. Ne ducea cu trăsura, pe mine și pe Brăduț, la o ultimă cofetărie particulară (dispăreau meserii, dispăreau profesiuni, dispăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
regizată de "tătuc", execuțiile, deportările au făcut 35 de milioane de morți. Holocaustul maoist s-a mulțumit cu sacrificarea a 30 de milioane de chinezi. Mao a ucis numai 30 de milioane. Cu 5 milioane mai puțin decît Stalin. Am speriat-o pe Șichy. "Publicului (ca și femeilor) să nu-i spui decît adevărurile pe care le poate suporta". Așa credea Goethe, e constatarea lui. Năsucul fin s-a subțiat, buzele au pălit. Dar comportamentul pasiv față de tragediile provocate de "dictatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neliniște de natură etnică. Națiunile intră în metastază". Funcții politice, da, a avut, dar le-a folosit ca să facă bine culturii, în special ieșene: "Am publicat în "Ora" poezii cu probleme, proză cu probleme, eseuri cu probleme". Ce mai! A speriat vestul cu problemele. Cînd mă anunțam cu vreun articol, la ședințele de plan (pe-atunci, "Eliberarea" fusese în '44, nu în '89), nu uita să mă avertizeze, cu aerul că-mi știe el punctul vulnerabil: "Scrie, dar vezi ce scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
diferența dintre cele două spații, de la stînga la dreapta fostei Cortine, Vestul a permis "încorporarea monstrului". E prețul cerut de Rusia, pentru a stopa războiul rece. Să mai precizez cine-i monstrul și ce culoare are? Roșu hîd. "Ceea ce mă sperie, spune Bucovski în Noua Europă, în această tehnică de încorporare a monstrului este absorbția tel quel a structurilor care prelungesc trecutul, a celor care au controlat și controlează totul, fără ca ei să fie controlați". Foștii activiști, securiști, soldățeii uteciști-carieriști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lor. Se înspuma să-l înlocuiască, în rol de cenzor, pe Turcitu. Tare mai era atent la fitile Leandru! "Ora", sub Cornel Șoitu, era plină de fitile. După ce l-au "rotat", să scape de el, Fitiliada a încetat. Dacă-l speriau atîta provocatorii/provocările, dacă-i sărea inima la orice notă apolitică, dacă-l munceau grijile așa, de ce nu se întorcea Leandru la catedră? Doar cumula funcții: la universitate și la revistă. De ce? Din calcul social. Arta combinațiilor, Combinatoria o deținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ceartă autoritar vocea paralelă. Mă ajuți cumva? Mă ajută cineva? Tano doarme cu șira spinării lipită de țeava caloriferului. Sînt sigură că i-a apărut în vis Mișu Negrițoiu, hipnotizîndu-l cu ochii ca niturile, după cum tresare și scheaună. L-au speriat artificiile primăriei, bubuiturile de az-noapte, dar nu recunoaște. "Nimic nu mă interesează în ecuația asta decît cum ieși tu din ea, Dințișor". Ți-a căzut pîinea-n căcat? (era cuvîntul care m-a scos de la "Ora"), doar n-o s-o scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Piero de la Francesca a murit orb și cu ce privire limpede a pictat-o pe Fecioara cu ou de struț; în ce lumină a așezat-o pe Madona Sinigaglia. Degas a fost și el caecus orbit de efecte de culoare, speriat de plein-air. Și Grigorescu? El n-a... Dar poate că nici n-o să se întîmple asta. Cuprins de Marea Lene a Sătulului, Tano doarme, cu pîntecul mulțumit. Carnea i-a înfundat urechile cu dopuri. Abia înaintez pe șoseaua în beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și uită-te în jos, altfel ai să te trezești într-un șanț cu glezna scrântită. Hinchipunul încă se mai ține de șotii; chiar și în nopțile cu lună îți iese la drum de seară cu lanterna magică să te sperie. Trecem pe lângă casa vampirului în formă hexagonală, construită din uși în formă de sicrie, fără ferestre. Pe vampir nu poți conta decât după asfințit, lumina soarelui, desigur, nu-l va ucide, dar îi va face foarte rău. E verișor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
floarea, ar atrage-o mult mai tare. Dar albina are intuiția dezastrului. Ea cântărește și pune în balanță: ar putea să se consoleze cu polenul fad și trecut al florii mortificate sau să se expună sacrificiului suprem, în caz că fata se sperie, se apără și atunci va trebui să-și înfigă acul?! (Mai bâzâie o vreme și tocmai când fata își apleacă capul și respiră adânc în floare, se așază voluptos pe umărul ei. Ea se sperie, se pocnește cu mâna liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sacrificiului suprem, în caz că fata se sperie, se apără și atunci va trebui să-și înfigă acul?! (Mai bâzâie o vreme și tocmai când fata își apleacă capul și respiră adânc în floare, se așază voluptos pe umărul ei. Ea se sperie, se pocnește cu mâna liberă peste umăr și țipă. Se aude un răcnet ascuțit strident și în același timp nevralgic. Lumina pălește pentru îndepărtarea albinei moarte. Din nou vocea rezonerului din fundal...) În fiecare reprezentație albina își propune să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a mai plâns. Mirată, se uita la Mama ei cât e de mare, până în tavan, mâini cu degete groase, usturătoare, mâini făcute special pentru torturarea păpușilor mici cum era ea, care învățase limba plânsului de când se zbătea în lichidul amniotic, speriată de tunetele oceanice, de sunetele onomatopeice în do major, venite de dincolo de somn, se ghemuia în închisoarea mișcătoare, inerția șocurilor îi accelera pulsul, inventa o noua ghemuire acrobatică, prin vene îi curgea frica și sângele o ducea mai departe spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cheamă Poliția. Îl arestează pe Președintele Franței pentru că nu avea actele la el. Cartea de identitate, s-a dovedit ulterior, era expirată de pe timpul unchiului său, de când începuse în 1792 primul război dintre cele 23 pe care le comandase. Se speriase atunci când șeful Poliției a întârziat o secundă lângă ea, admirându-i rochia. După ce-și însemnă toate acestea, începu memorarea, deschizând din când în când carnețelul pentru verificarea cunoștințelor. Care e deosebirea dintre purpura vasculară a rochiei, purpura trombocitopenică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și dincolo de fanta altui orizont atât de intens întins încât și Fata Morgana s-ar plictisi în iluzie, DA, CERUL! Cartea era ca planiglobul, dimensiunea era netedă ca oglinda în care se reflectau tridimensional gândurile, se materializau, multiplicându-se. Se sperie, precum calul care vede totul diform, dacă ar ști frumosul patruped ce nemernică gâză îl robește! Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parte. Mama dorește, așa cum e mumificată de mine în piramida vie pe care eu o oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia, oglindindu-se în mine, că ea e Mioara Alimentară, pe care o speria atunci când era mică, am să te înec în Dunăre, ca pe puii de pisică scufundați de tine în butoiul cu apă, câte necazuri mi-ai adus, toți profesorii și părinții copiilor vin la ușa mea, mi-e rușine să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dirigintele lui Eminescu din a cărui operă, în momentele migrenelor lunare, recita și cu atât mai mult cu cât catastifele Primăriei îl aveau înregistrat pe Căpcăunu, născut, nu făcut, de pe vremea voievozilor Glad, Gelu și Menumorut. Nu veșnicia lui ne speria, ci puterea cu care ne domina și, da, pentru aceasta, spunea Ministrul grâului, era nevoie de o mână de fier în bătălia grâului și războiul porumbului ce avea să vină, întru supraviețuirea lumii care aștepta flămândă, încât și păsările migratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vom deveni kamikaze și te vom ucide. Pe partea cealaltă vor țâșni, ca la World Trade Center, flăcările generatoare ale altor flăcări, cauză a cauzelor, germenii unei lumi noi. Voi gândiți în lipsă sau voi deja sunteți? Noi gândim, mă speria tăria cu care-și detonau existența. Dedublându-mă, am văzut cum în mine există Mama, nu cea din camera alăturată, ci Mama ființei care ajutase dublura să iasă. Era Mama cu destin de Mamă, de a-și înmulți ființa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vatră să devină obiecte zburătoare din trenuri sau înșirate pe sârmă și legate de tampoanele ultimelor vagoane ale acelorași trenuri, mingiuțe de mărimea unor sfere de Magdeburg cu rumeguș și îmbrăcate cu poleială roșie sau verde, legate cu elastic pentru speriat domnișoarele prin parcuri, care întotdeauna se plimbau câte cinci la braț, ca reminiscență de pe vremea când făceau zid viu în fata cetăților, firește cu trupurile lor de capre lăptoase, oferind invadatorilor un tablou ce avea să fie imortalizat mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]