2,110 matches
-
pedagogie a vieții, cu ample referiri la pedagogia profesională, recte a învățării și educației școlare, la pedagogia familiei, la pedagogia socială și a muncii. Pe toată întinderea ei, apreciabilă în opinia noastră, cartea Călător... prin vâltoarea vremii este ca o spovedanie liturgică, o rugă de mulțumire adresată divinității pentru longevitate, pentru darul creației, pentru ambientul natural, cultural și social pe care i l-a dăruit. Viața l-a îndrăgit pe Al. Mânăstireanu și-i adaugă, cu generozitate, ani ființiali în vistieria
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Domniei Voastre? în cele 178 pagini ați înghesuit text cât pentru 250 de pagini. Fiecare pagină citită, ca și fiecare capitol, trezește interesul și curiozitatea pentru următoarele. Așa am tot citit până la încheiere... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin vălmășagul vieții și al vremii!... Omagiu strădaniilor dvs. de neuitat și longevității pe care vă urez s-o continuați cu deosebite succese și trăiri liniștite. Cu condescendență totală, Prof. M. Bejinaru Bârlad, 14
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și am exprimat sincer numai ceea ce a fost filtrat prin inima și sufletul meu. Nu am teamă că unele afirmații m-ar putea dezice. Am scris cum s-ar spune cu inima și cu sufletul, întocmai ca într-o adevărată spovedanie, aici duhovnicul fiind cititorul, întruchipat în persoana puținilor cititori pe care-i am și datorită faptului că, din motive financiare, volumele au apărut în tiraje foarte mici și ca mod de difuzare n-am apelat la librării, ci le-am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
întreagă s-a copt, s-a maturizat, iar tu, semănătorul de altădată, culegi exact ceea ce ai semănat. Totul ți se întoarce după o dreaptă lege a lumii acesteia care, încet-încet, încearcă să se redreseze moral spiritual. Și din această mică spovedanie, parcă simt o și mai mare „dragoste de viață”, așa cum magistral spune Vlahuță în una din poeziile sale. Deși azi a fost o zi cu ceață, în sufletul și inima mea am parte de lumina ce-mi inundă ființa vremelnică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
este invitată pentru 6 luni, în 2011, ca cercetător la universitatea din Helsinki. Știu sigur că vă bucurați pentru noi așa cum mă bucur eu, cum ne bucurăm noi pentru tot ce aflăm, în ceea ce vă privește. După primirea acestei scrisori spovedanie de pe meleaguri atât de îndepărtate, am răspuns cu rândurile ce urmează, în speranța că acestea vor fi ca un balsam pentru corespondența mea. Bârlad, 28 februarie 2011 Dragă Elena, atât de îndepărtată de meleagurile natale, Rândurile ce mi-ai adresat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vor fi ca un balsam pentru corespondența mea. Bârlad, 28 februarie 2011 Dragă Elena, atât de îndepărtată de meleagurile natale, Rândurile ce mi-ai adresat în 20 dec. 2010 pe post de felicitare de sărbători, dar și de confesiune, de spovedanie, m-au cam luat prin surprindere... Nu mă așteptam ca, de acolo unde te afli atât de departe de România, gândul la țara de obârșie să nu te frământe, cu toate că ai avut o serie de nemulțumiri și neîmpliniri sufletești, mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu buburuzele. Ne-a făcut să pricepem că avea să ne dezghioace sufletele, să le frece, să le curețe, să le scuture și să le facă să strălucească spre a fi demne de oaspetele divin pe care-l cereau: „Prin spovedanie se formează inimile curate În care Iisus Hristos se va simți bine atunci cînd va veni acolo pentru Întîia oară. Spovediți-vă, spovediți-vă spre a preîntîmpina orice nelegiuire!“. Ne-a poftit să venim după el la confesional, unde avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fie ignorat nici unul dintre farmece. — Ei bine, François, nădăjduiesc că Îți vei aminti de imaginea asta. CÎnd te vei căsători, să alegi o bucățică bună. Mai avea și alte fotografii? De ce nu le scosese pe toate? După ce mă auzise la spovedanie, se gîndise oare că aceea era cea mai potrivită cazului meu? Știa că mă masturbez uitîndu-mă la poze cu femei? Pe el, doar căsătoria Îl interesa. Dacă stăteai să-l asculți, cu cît rămîneam mai pur, cu atît mai ațîțătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Mihail, să se plângă. Merg în camera comandanților lor, Mihaela Bonațiu și Mihai Cosmescu, să-și ceară drepturile: norma de țigări, norma de plicuri, norma de pixuri, norma de discuții cu cineva care iese afară zilnic. Merg în bisericuță, la spovedanie cu popa. Merg la doctor. Ajung la vorbitor, unde vin sectele, mai rar rudele. Stau atârnați pe geamuri pentru a tranzacționa cafea, țigări, pleisteișănuri, izmene, cd-uri, felicitări pentru o iubită, pentru a se ține în formă. Chiar își schimbă pușcăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
revistei, după cel de-al patrulea număr, l-a împiedicat să i se alăture sub semnătură. Debutează - adus de Ion Vinea - în pagina culturală a cotidianului Seara, condus de Alexandru Bogdan-Pitești, unde publică doar trei schițe: „Nocturnă“ (9 august 1914), „Spovedania unui pompier“ (4 octombrie) și „Din amintirile unei telegrame“ (17 octombrie). „Era considerat, astfel, trio-ul de bază al Contimporanului”, notează Geo Șerban în postfața ediției 2002. Textele decupează cu umor sec și enigmatic scene de banalitate cotidiană neliniștitoare, „caragialisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pătruns spiritul științei, esența acesteia. Extravaganțele și rătăcirile extremiștilor sînt cea mai evidentă negațiune a pretențiilor de atitudine științifică”. Aceasta înseamnă ordine, disciplină, seriozitate, nu anarhie și frivolitate”. Printre poeții „anarhici” comentați este amintit și Ion Minulescu (cu poemul „blasfemiator” „Spovedanii”). În categoria „extremiștilor” intră Ilarie Voronca, B. Fundoianu, I. Vinea și Tristan Tzara. „Lirica minoră” este ilustrată de nume extrem de diferite, precum F. Aderca, Claudia Millian, Al. Philippide, Ion Luca Caragiale, Camil Baltazar și Ion Barbu, iar „lirica de virtuozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-un fel de fabrică a mitologizării spornice. Așa este, de exemplu, episodul despre Vencica, o femeie care, sub impulsul lui Zogru, ajunge să facă mărturisiri neașteptate într-o „ședință de lucru“, ceea ce declanșează pe neașteptate o adevărată campanie de spovedanii, convertite în „autodemascări“. Dar demersul narativ nu se-ndreaptă spre istorii staliniste, ci se derulează în alte direcții, alunecând spre povestea lui Achile, un bărbat cu coarne și creastă, spre aventura lui Zogru însuși, obligat să trăiască vieți străine, prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
putea să-l sperie pe băiatul Bubosului, care luase inelul din groapa făcută de Iscru. Și apoi voia să vadă cu ochii lui groaza de pe chipul acestuia. Până vineri a plecat spre Târgoviște cu o femeie venită la mănăstire pentru spovedanie. Cum a ajuns în cetate, a și intrat într-o slugă boierească și pe urmă într-un căpitan chefliu, din care era cât pe-aici să nu mai scape. A jucat cărți într-o cârciumă din Răscrucea lui Cirtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atenție, cu chipul de nepătruns, cu privirea pierdută spre largul mării pe care cu siguranță nici măcar n-o vedea. Își spuse că va fi nevoit să se lupte din greu, chiar să amenințe, ca să scoată de la ea cîteva frînturi de spovedanie. Rămase uluit cînd ea Începu să vorbească. - Eu sînt cea care a smuls copilul din brațele micului Pierric. Am izbutit să scot copilul din scutece și să i-l iau. - De ce nu ai vorbit niciodată despre asta? - Crezi că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se petreacă. Djerzinski depășise deja În mare măsură această iluzie perceptivă, legată de o ontologie a obiectelor și a proprietăților, inseparabilă de postulatul de obiectivitate forte; probabil de aceea nu rosti cuvintele, simple și obișnuite, care ar fi oprit spovedania acestui ins plângăreț și dărâmat, legat de el printr-o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și s-a perpelit sufletul în ei ca frigăruia pe cărbuni încinși, de teamă și de rușine unii nu mai au somn, își scriu autobiografia romanțată, alții fac liste cu creioane colorate, rupându-le apoi și mai rușinați, doar la spovedanie nu te duci ca la piață sau la examenul de doctorat; în sfârșit, toți își fac faptele grămăjoară, cum se adună toamna în grădini frunzele uscate, și le aduc plocon părintelui să le dea el foc, să ardă. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Valerian, parcă și clopotele sunau altfel, mai vesele, mai de-ale noastre“, zâmbi înduioșat. Și Prea Sfântul era de-al nostru, trup și sufletul credinței pentru societate. Dar tot mai avea și el rămășițe de dinainte de război, călugărie, canoane, taina spovedanii, chestii de demult, cu care te îmbrobodea când tocmai credeai că-i discuția mai serioasă. Și-i apăra, creștinește, zicea, pe foștii, istoricii, pe ei și neamurile lor, prea puțin păsându-i că toți, dar toți, erau otrăvuri pentru viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
satul știe parangheliile voastre, da’ tace, că e frică de Chiru și de ăia care cică i-a trimis acu din nou să acționeze, mai ceva ca la Revoluția de la Județeană. Și taica părinte știe, da are legământul de taina spovedaniei și nu poate spune, că... Popa Băncilă își făcu grăbit cruce și întinse automat mâna spre pahar. Geta mai să o sugrume pe fata veterinarei. Gâfâia: - Și mai dai și în omul ăsta? Și tu ce stai, Stoiene. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
taica părinte să vină să vadă cum te mângâie-n cap papa de la Roma. Am dat drumul și la televizor. S-a ’ncălzit de-acuma. - Soporan se spovedea, oftă popa. Venea și se spovedea, chiar dacă îl iertasem demult. La fiecare spovedanie se mărturisea. Dar tu? - De unde nu știi că nu mă spovedesc și eu, surâse Emilian. Crezi că nu am cui să mă spovedesc și să mă ierte, dacă oi fi făcut păcate în activitatea mea? Ce, numai dumeata poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
felul de donații. Nu spusese că vine și în orașul lor. Se gândi să treacă pe la prefectură să întrebe unde a tras Tomnea, poate îl și întâlnește. Să-i spună că părinții i-au murit demult și-l iertaseră, la spovedania de pe urmă, că nu mai știuse de ei. Poate, dacă-i chiar el, băiatul văcarului, să-i ceară și ceva bani pentru niște odăjdii noi. Sau pentru vitraliile altarului. Sau pentru gardul cimitirului, ca o donație pentru locul unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de piață, parcă a stat în bancă cu mine. Foarte bine! Să-i trăiască și să-i sporească investițiile. Nimeni nu se bagă la taina agoniselii, care e a mai tare taină. Mai cu mister și nepătrundere chiar decât taina spovedaniei, cum o mai ținea câte unul pă vremuri, când era cazul să aflăm și noi ce se mai petrece la spovedania poporului cel multascultător. Numai să nu mă avertizeze cu chestii de-astea, cu Duminica Domnului, că atunci mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se bagă la taina agoniselii, care e a mai tare taină. Mai cu mister și nepătrundere chiar decât taina spovedaniei, cum o mai ținea câte unul pă vremuri, când era cazul să aflăm și noi ce se mai petrece la spovedania poporului cel multascultător. Numai să nu mă avertizeze cu chestii de-astea, cu Duminica Domnului, că atunci mă fac și mai al dracului. Și ce-i chestia asta cu cu stăpânii veacului? Unde vrei să bați cu ea? Adică poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mormântului deschis, se uita în adâncul negru, parcă fără fund... Lacrimile începură să-i curgă pe obraji singure, fără să plângă. In genunchi lângă mormânt, cât de mult ar fi vrut să-i spuie niște dorințe niciodată spuse... gânduri de spovedanie, de iertare a greșelilor față de Vasilica lui, dar glasul nu-l asculta... cineva îi luase în stăpânire limba. ”- Iartă-mă, Fata... iartă-mă!” ar fi vrut să spuie. O mână nevăzută îi ținea limba în puterea ei... Se trezi bâiguind
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la zaruri. Figură 2. Rinaldeschi adună bălegar. Figură 3. Rinaldeschi aruncă bălegar spre Fecioara. Figură 4. Arestarea lui Rinaldeschi. Figură 5. Rinaldeschi este dus la Florența. Figură 6. Rinaldeschi luat din celula. Figură 7. Cercetarea de către cei Opt. Figură 8. Spovedania lui Rinaldeschi. Figură 9. Spânzurarea lui Rinaldeschi. Figură 10. Filippo Dolciati, Istoria lui Antonio Rinaldeschi. Florența, Museo Stibbert. Imagine de ansamblu. Figură 11. Sentința celor Opt pentru Siguranța împotriva lui Antonio Rinaldeschi. Archivio di Stato di Firenze, Otto di guardia
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de către cei Opt. Inscripționat: "Esaminato avânți i S:S: Otto / confessa et a 24 ore di notte / per sentenza . . ." [După ce este cercetat de către cei Opt seniori, mărturisește, si la a douăzeci și patra oră din noapte, conform sentinței . . . ] Figură 8. Spovedania lui Rinaldeschi. Inscripționat: ". . . dal carnefice è conduto alla Morte." [. . . este condus la moarte de către calau.] Figură 9. Spânzurarea lui Rinaldeschi. Inscripționat (la stanga): "SIGNIOR MIO / GIESV.CHRIS / TOABI MISE / RICHORDIA / DELANIMA / MIA" [Doamne Iisuse Christoase, ai milă de sufletul meu]; și
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]