1,760 matches
-
albă, subt lumina frunzișului și la umbra perdelei. Observația lui Hallipa era bună. Avea un glas mai conciliant, probabil ca să readucă în vizuini pe tovarășa lui mânioasă. Cu Mini vorbea tot indiferent, liber, ca și cum nimic din raporturile lor trecute nu-1 stânjenea. Ea deduse că în felul lui, moderat, fără agitații, Hallipa făcea acum o călătorie mare. Aceea de la acel trecut cunoscut la un prezent care se putea întrevede. - Mergem! zise. Eliza se despărți de Mini cu ceva pretexte peltice. Ieșiră pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ceilalți, observînd brusca oprire a doctorului, rămaseră și ei stană de piatră, cu ochii ațintiți tot spre canistră. Matei se opri paralizat în mijlocul drumului, ca și cum în fața sa ar fi stat o armată vrăjmașă. Degeaba vă holbați așa, spuse el vizibil stînjenit de întîlnire. Nu dau o picătură nici lui Dumnezeu! Toată canistra e pregătită pentru decanul meu, care mi-a telefonat că trece mîine cu mașina pe aici spre Văratec. Așa căă... A desfundat butoiașul nea Lazăr? întrebă doctorul cu nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acasă înarmat cu șurubelnițe, clește-patent, ciocan, leviere și și-a început cu râvnă lucrarea, dar nu înainte de a-i invita pe copii să coboare la joacă în parcul de-alături. Silvica-nevasta era în tura de noapte, așa că nimic nu îl stânjenea să mai facă și el încă o noapte albă. A început cu camera copiilor prin a demonta lustra pe care a verificat-o cu cea mai mare atenție, fiecare braț în parte, fiecare dulie, toate sârmulițele, inclusiv cele de wolfram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
furie așa cum, nu știu de ce, simt nevoia. O întrebare mă arde însă și mă grăbesc s-o pun: „-Așa cum vorbești tu, înseamnă că știi cu siguranță că există un dincolo. Cum e? Care din cărți are dreptate?” Doctorul e stînjenit, îl deranjează vădit întrebarea mea. „-Cînd ai să te dezbari de formulările astea pretențioase?”-mă întreabă el. „-Tu n-ai ochi? Doar poți vedea același lucru ca și mine. De ce întrebi ce-i dincolo? Uită-te mai bine la existența
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Era prima dată când a dat dovadă de înțelegere în prezența lui Aurel. Se iubeau foarte mult, dar ei îi mai scăpa câte o observație, un cuvânt nelalocul său la adresa prietenului. S-au îmbrățișat, s-au sărutat, ea simțindu-se stânjenită de situația în care se găsea. Era gata, gata să-i spună că nu-i plac portocalele și de ce i le a mai adus, dar s-a reținut gândindu-se la vis. De aceea l-a făcut să se simtă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am trecut pe nesimțite peste momentul de care mă temeam. Noi am fost tot timpul împreună, obișnuiți unul cu altul, pe când voi ați stat mai mult separați, de aceea mă gândesc că Matei fie a fost repezit, fie a fost stânjenit. Stânjenită am fost eu. El a fost atât de atent, de răbdător cu mine, atât de tandru, încât ne-am dăruit unul altuia cu toată dragostea, simțindu-ne fericiți, împliniți. Mă bucur pentru voi. Acum nu veți mai pleca unul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu‑și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stânjenit de Întrebare. Sofia zâmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i‑a lecuit pe leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fură înfrînte. Viața lui depindea acum de unele evenimente care aveau să se producă de la un moment la altul. Ascultă cu atenție cînd Cadron luă din nou cuvîntul: ― Te asigur, domnule Hedrock ― spuse el cu sinceritate potolită ― că toți sîntem stînjeniți de datoria care ne incumbă. Dai dovezile sînt necruțătoare. Iată ce s-a întîmplat: Cînd au descoperit psihologii această variație, s-au implementat pe mașina Pp două configurații cerebro-geometrice. Una a folosit drept bază vechea înregistrare a minții dumitale, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cosmodromurile ieftine din Nord. A plecat imediat, dar urmează să vină să mă ia peste vreo șase luni. Hedrock încuviință din cap. Relatarea era satisfăcătoare: ― Și cam ce-ați simțit cînd a murit fratele dumneavoastră? întrebă el. Neelan se mișcă stînjenit pe scaun. Explică la fel de stînjenit că a fost vorba de o durere. Gil murise brusc în chinuri, fără nici un fel de presimțire. Agonia scurtase distanța de milioane de kilometri dintre Pămînt și meteor și-i răsucise nervii într-o comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
numeam Surorile Anisete, mereu atinse de o pudoare și de o Înfățișare feciorelnică, patrulînd prin jurul Clarei cu un liturghier În mînă și cu o privire polițienească prin care arătau pe șleau că eu eram În plus, că prezența mea o stînjenea pe Clara și pe toată lumea Întreagă. Totuși, cel mai rău dintre toți era maestrul Neri, a cărui nefastă simfonie era tot neterminată. Era un ins ferchezuit, un filfizon din San Gervasio care, cu toate că Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poate el pătrunsese în viața ei reală, acolo, da, era mereu severă, cum ar fi putut altfel să hrănească atâtea guri, să pună la punct o casă, să conducă o filarmonică unde fiecare se crede un geniu. Dar ce o stânjenise cel mai tare fusese gestul lui, acel gest de mângâiere, de căutare a ridurilor, a puținelor depuneri, a împuținării "masei musculare". Încercase să se țină cu firea, dar își jurase în sinea ei că nu va mai veni la nicio
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a amintit și mai mult de Louis Jouvet. — V-aș ruga, dacă se poate, să vă uitați puțin pe lista pasagerilor. Caut un Gaston Bonaparte. — Aspetta, signorina. — Tante grazie. Întors de la toaletă, Takamori cerceta cu privirea o pictură murală, aparent stânjenit de îndrăzneala surorii lui. I-a luat destul de mult funcționarului să verifice lista. Apoi a închis cu zgomot registrul și, cu un zâmbet ușor sarcastic, a ridicat patru degete. — Quarta classe. Pentru că nu călătoriseră niciodată cu un vapor străin, Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul. Nu-i nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai cei slabi se simt prea jenați ca să vină aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și insultarea cotletelor lui, apoi inspectorul sanitar șef și concediul lui. Și acum problema cu maimuțele se va agrava, va izbucni un scandal, tatăl lui va auzi despre asta și va fi stânjenit... Oh, era o treabă îngrozitoare. Mai bine s-ar fi apucat de computere, viața sa ar fi fost mai frumoasă și mai liniștită... După o vreme se urniră din nou. Dar: — N-o luați pe-acolo, domnule, îl sfătui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fi putut să îl prind pe omul ăsta și dacă aș fi purtat un costum de scafandru. Becker oftă și clătină din cap: — O, Doamne! Îmi pare rău, domnule, zise el. Nu am vrut decât să îl opresc. Se uită stânjenit la pistol, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că arma putuse să omoare un om. — Doar să îl oprești? Ce ținteai, lobul urechii? Ascultă, Becker, când încerci doar să oprești un om, cu excepția cazului în care ești Buffalo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mea erotică nu m-ar fi crezut. M-am gândit la unele scene de sex văzute la cinema, imagini osé care, în întunericul sălii, se prăvăleau de pe ecran în trupurile noastre. Ea amuțea, înceta să mai respire. Eu mă agitam stânjenit pe scaun. N-o fi chiar așa de proastă să creadă că se poate cu adevărat face sex în felul ăsta ? Dar atunci când ieșeam din sală, ea era absentă, ca o figură de ceară. Îmi scuipă în față puțină apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încet, mișcându-mă în jurul ei calm, cu mâini atente, ca și cum aș fi pregătit un corp pentru autopsie. Ea, supusă, mă lăsa. Când a rămas complet goală, m-am îndepărtat s-o privesc. Italia schiță un zâmbet cât se poate de stânjenit. Își acoperi pubisul cu mâinile. — Sunt prea urâtă, te rog... I-am prins mâinile și i le-am ridicat deasupra capului, deasupra părului împrăștiat pe cuvertura de pluș. — Nu te mișca. Mi-am plimbat încet privirea pe corpul ei, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acum pare pur și simplu mortificată. Dă la iveală o parte a ei pe care o ținea bine ascunsă, poate a înțeles că m-a pierdut. Păcat, putea să se gândească mai devreme. Acum este târziu, aceste atenții neașteptate mă stânjenesc, mă deranjează. Nu e de ajuns un vin franțuzesc și o lumânare să ne facă să ne întoarcem înapoi. Sau are o surpriză pentru mine sub puloverul de cașmir de culoarea fildeșului? Poate că vrea să mă lase ea. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și cu privirea o caut pe aceea a Elsei care este lângă mine, dar s-a distras o clipă. — Iată-l, spun. Mă blochez. Mă întorc puțin îndărăt, într-un punct aflat între mine și trafic, unde privirea-mi călătoare, stânjenită de potop, a capturat ceva: o umbră care alunecase în câmpul meu vizual pentru o fracțiune de secundă. De fapt, n-am văzut nimic, nu este decât un abur în apă. Dar sunt imediat sigur. Și simt că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
intrare, a ridicat receptorul și a format numărul părinților ei. — Mamă, noi mergem. Să nu veniți imediat, mai este timp. Dar a fost puțin timp. În mașină i s-a rupt apa. Șuvoiul acela de căldură neașteptată o sperie, o stânjenește. Nu-i place deloc să ajungă cu rochia udă în clinică. Noroc că are pardesiul, îl ține pe umeri atunci când intrăm în holul de marmură închisă la culoare. Eu, în spatele ei, ducând cu sacoșa. Urcăm imediat. Bianca, ginecologa, ne așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
făcând un gest cu mâna în aer. Înțelegem. Și-apoi nimeni nu mai are nevoie de părinți pentru astfel de lucruri, nu-i așa? Numărul doi. Și în timp record. Russell tuși să-și dreagă glasul și păru atât de stânjenit încât îi stârni lui Leigh un sentiment de compasiune. Decise să-l salveze. — Mamă, ce-ai zice de un pahar de vin? E la frigider? Doamna Eisner arătă spre barul de mahon din colț. — Ar trebui să fie câteva sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vedeți cât e de greu. Ce părere ai avea de "somptuoasă" ? zise Tarrou. Grand îl privi. Reflecta: \ Da, zise el, da ! Si, treptat, un zâmbet se așternea pe chipul său. Câtva timp după aceea, a mărturisit că adjectivul "înflorite" îl stânjenea. Cum nu văzuse niciodată decât Oranul și Montelimarul, le cerea uneori prietenilor săi indicații asupra modului în care înfloreau aleile din Bois de Boulogne. Lui Rieux și lui Tarrou aceste alei nu le făcuseră, la drept vorbind, niciodată impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chirii, arenzi etc. Starețul în funcție primise dispoziții de la Mitropolie să-l împiedice să încaseze orice sumă de bani cuvenită mănăstirii”<footnote Ibidem, f. 97 footnote>. În octombrie 1863 conducerile mănăstirilor închinate depuneau la Casa Fiscului veniturile, fără însă a stânjeni funcționarea lor. Li se punea la dispoziție din partea statului bani pentru cheltuielile de reparații și administrație. După votarea legii secularizării bunurilor mănăstirești din 13 decembrie 1863, noilor egumeni li s-a cerut să se îngrijească să păstreze cu grijă tot
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
că așa e ea când se plictisește de moarte în compania cuiva și când crede că oamenii o plac doar pentru că e bogată și nu pentru spiritul ei strălucitor. Toți bărbații se rușinară vinovați, așa că i-am liniștit: — Nu fiți stânjeniți. Cu excepția mea, toată lumea o place pe Julie pentru banii ei. E obișnuită cu asta. Până și prietenii ei de la grădiniță se jucau cu ea fiindcă părinții le spuneau că e bogată. Cred că am reușit să detensionez atmosfera al naibii de stânjenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să fie asemeni lui Iisus, oare nu iubești nespus ceea ce vrei să fii? Era oare mai bun molâul de Petru, cel care nici măcar o noapte nu putuse veghea? Așa că l-a chemat pe Iuda și s-au sfătuit, până în zori, stânjeniți din când în când doar de sforăiturile zgomotoase ale lui Petru. Spre dimineață, planul era gata. Ziua a trecut lungă și obositoare. Iuda s-a închis într-o odaie, în partea dinspre mare a orașului, uitându-se mut la zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]