2,768 matches
-
a oferit să-i ia cu el, pe Cassian și Gherman, spre Panephysis. În drum, ei au vizitat pe toți marii anahoreți care trăiau în regiune. Aproape de Panephysis, Cassian și Gherman s-au reîntâlnit cu vechiul lor prieten, Avva Pinufius, starețul fugar, devenindu-le astfel gazdă. Călătoria lor a continuat la centrul monahal Diolcos, unde au avut posibilitatea să întâlnească un anahoret renumit în regiune pentru detașarea sa de posesia oricărui bun material, pe Archebius. Deoarece Cassian și-a manifestat dorința
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ocupa de primirea oaspeților și a străinilor (cap. 3 - 6). Partea sublimă a Cărții a IV-a se află în capitolele 33-43 care arată ce este în realitate monahismul și este cunoscută în toată lumea creștină. Ea este redată ca aparținând starețului Pinufius, și fiind rostită la primirea în mănăstire a unui frate, ea se încheie cu o interesantă schemă (scară) a desăvârșirii. ,, Ascultă, deci, în câteva cuvinte ordinea prin care te poți ridica la cea mai înaltă treaptă de desăvârșire, fără
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
obține cu prisosință toți, dacă-și păstrează întotdeauna sănătos și întreg gândul către Dumnezeu, prin meditație la acest verset”. Al doilea ciclu sau a doua serie de ,,Convorbiri duhovnicești“a lui Cassian, incluzând Convorbirile XI-XVII începe cu o Prefață dedicată starețului Honoratus, întemeietorul și întâiul stareț al mănăstirii din Lerin, devenit mai târziu episcop de Arles, mort în 428, și călugărului Eucherius, care a devenit în 435 episcopul Lyonului. Seria a fost terminată și publicată în 427. Scopul scrierii acestor Convorbiri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-și păstrează întotdeauna sănătos și întreg gândul către Dumnezeu, prin meditație la acest verset”. Al doilea ciclu sau a doua serie de ,,Convorbiri duhovnicești“a lui Cassian, incluzând Convorbirile XI-XVII începe cu o Prefață dedicată starețului Honoratus, întemeietorul și întâiul stareț al mănăstirii din Lerin, devenit mai târziu episcop de Arles, mort în 428, și călugărului Eucherius, care a devenit în 435 episcopul Lyonului. Seria a fost terminată și publicată în 427. Scopul scrierii acestor Convorbiri a fost, după spusele lui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
curent de operele Sfântului Cassian, pentru care a manifestat un adevărat cult. De-a lungul veacurilor Mănăstirea Sfântul Victor, ctitoria Sfântului Cassian, a devenit una dintre cele mai importante și bogate în Franța catolică, la rezidirea cetății Marsilia. În 1362, starețul ei devine papa Urban al V-lea. El n-a uitat mănăstirea lui și pe marele ei întemeietor, la mormântul căruia, zidit pe patru pilaștri, ardea continuu o lumină. El a poruncit să-i fie împodobit capul cu o chivără
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
învățăturii sale, fără ca aceasta să poată umbri autoritatea sa duhovnicească în Biserică. Astfel, din cauza acuzațiilor lui Prosper, imediat după moartea Sfântului Cassian, un admirator al lui i-a revizuit opera și a publicat-o într-o formă prescurtată. Faustus, făcut starețul mănăstirii de la Lerini după moartea lui, a devenit marele apologet al operei Sfântului Cassian și dușmanul până la moarte al predestinaționismului augustinian, mai ales după ce a devenit episcop de Riez. În schimb, episcopul african Victor va publica o ediție epurată, iar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
latinește a Tomosului către armeni a Episcopului Proclu al Constantinopolului; Prefață la traducerea Istorisirii aflării capului fericitului Ioan Botezătorul scrisă de arhimandritul Marcel; Prefață la traducerea în latinește a Pocăinței Sfintei Thaisia; Prefață la traducerea în latinește a Vieții Sfântului Stareț Pahomie. Epistola către Eugipiu însoțește traducerea operei Despre crearea omului a Sfântului Grigorie al Nyssei. În ea, învățatul monah se roagă de iertare, în ceea ce privește eleganța și claritatea lucrării sale. Cauza neîndeplinirii maxime a sarcinii pe care și-a asumat-o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
criză și de mare durere sufletească din preajma anului 524, anul morții filosofului Boețiu. De altfel, transpunerea în latinește a scrierii anonime era cerută și garantată de un șir întreg de rude și de prieteni din aristocrație, de la Cassiodorus până la starețul Eugipiu. În anul 404, prin traducerea pravilei monahale pahomiene, Fericitul Ieronim sensibilizase societatea nobiliară din Roma față de Orientul creștin, oferindu-i satisfacțiile inedite ale ascetismului de acolo. Destinată unei respectate doamne, cum reiese din folosirea unor termeni reverențioși de adresare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
această scrisoare de consolare a fost adresată Gallei, fiica senatorului-patrician Symmachus și cumnata marelui Boețiu. În realitate, ea este dedicată surorii acesteia, Proba. Trăind în feciorie consacrată Domnului, această aristocrată și-a alcătuit o bogată bibliotecă teologică. Cu ajutorul lui Eugipiu, starețul mănăstirii Sfântul Severin, fondul ei se mărise cu operele Fericitului Augustin. Poseda și unele scrieri ale episcopului Fulgențiu de Ruspe, anume dedicate ei, fiind în legătură epistolară pe teme de viață spirituală. O interesa îndeosebi experiența monahală din Egipt. Setea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înger. Astăzi s-a dovedit că această imagine provine din Istoria lausiacă a lui Paladie. De la părintele vieții monahale de obște, gândul lui Dionisie Exiguul s-a îndreptat către patriarhul monahilor. La cererea unei comunități de călugări, în frunte cu starețul Gaudențiu, el transpune din grecește lucrarea arhimandritului Marcel, Istoria aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul. În precuvântarea lucrării se arată cinstea de care se bucură Înaintemergătorul, ca cel mai mare dintre prooroci și, totodată, ca o pildă unică de trăire monahală
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a făcut ca în apropiere să se afle doi monahi. Cu voia lui Dumnezeu, ei au salvat rămășițele acestor sfinte moaște. În timp ele au ajuns prin bisericile de pe Muntele Măslinilor, Fenicia și, chiar Italia. Capul a fost încredințat starețului Filip de la Ierusalim pentru ca, mai târziu, să fie trimis și depus într-o biserică din Alexandria. În anul 391, împăratul Valens aduce capul la Constantinopol. Historia tripartita a lui Cassiodorus cuprinde o poveste despre un fapt minunat care s-a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ajungându-se, astfel, la "Ospiciul de nebuni dela Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vindeca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni de parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind, și neavând unde-și pleca capul... dela trapeza
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
documentele nepublicate până în prezent, amintind doar pentru a realiza o imagine omogenă datele aparținând altor autori. * Istoricul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea Neamțului, în linii generale, este cunoscut. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții soartei "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați căci
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a fost doctorul Flaișer, menționat uneori Flaisler, medicul spitalului din Târgu Neamț, începând de la 1851. La capitolul referitor la mănăstirile Agapia și Văratec, am arătat că atribuțiile acestui medic erau prea extinse pentru a le putea face față. La propunerea starețului din 1851, Neonil, medicii din Târgu Neamț au devenit subordonați direct Comitetului Sănătății, nemaidepinzând de fizicul și de autoritățile medicale de la Piatra Neamț. Deși Mihail Kogălniceanu, care era vechil al mănăstirilor Neamț și Secu, a revenit asupra acestei decizii, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Moldovei, Veniamin Costachi, prin hrisovul domnesc dat de Alexandru Moruzzi, la 5 septembrie, călugărițele de aici au fost mutate la Mănăstirea Agapia, județul Neamț, în care viețuiseră până atunci părinți călugări, iar aceștia au fost aduși la Mănăstirea Socola, împreună cu starețul lor, Sofronie Arhimandritul. Aici au reorganizat spațiul existent, întemeind astfel vestitul Seminar Teologic "Seminaria Veniamina", recunoscut prin erudiția excepțională a vestiților săi dascăli teologi, care apoi i-au conferit și cunoscutul renume de "Sorbona Moldovei". Între aceștia, au strălucit personalități
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Neamul Moldovenilor, op. cit (Predoslovie). 46 Idem. 47 Op. cit., p. 309. 48 Istoria ieroglifică, pp. 24 și 14. 49 N. A. Bogdan, Orașul Iași, Iași, 1913, p. 199. 50 P. Zosin, Mișcarea și asistența alienaților din Ospiciul Neamț. 51 Din viața starețului Paisie, 1722-1794, Tip. M-rii Neamțu, 1836. 52 A.S.I., Secretariatul de Stat. 53 A.S.I., Inv. Mitropoliei Mold. 6.A/1847, fila 2. 54 Ibidem, fila 4. 55 Ibidem, fila 28. 56 A.S.I. În Mitr. Dos. 1853, p. 4
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care se pot petrece diferite fenomene ce interesează organele noastre, mai ales că sosesc și multe elemente cu antecedente politice sau penale. De asemenea, aici există și două elemente foste condamnate politic, dintre care A.B., zis C., este chiar starețul Mânăstirii, semnalat cu preocupări suspecte și relații din rândul unor elemente care au activat în organizația legionară și, din lipsă de rețea corespunzătoare, nu cunoaștem aspectele ce ne interesează și de natură a leza interesele statului nostru. Garanția că va
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
momentului un caracter de mare fast, a fost propus un sobor de preoți format din A.T. - episcop, G.R. - vicar patriarhal, diacon V.F. [...], A.R [...], B.I. [...] și F.G. - spiritual la Seminarul Teologic București. Din sobor va mai face parte și starețul M. de la [...]. N.O. „Din sobor fac parte trei surse ale unității noastre [SMBn.n.], o sursă a UM 0544 și o sursă a J Ilfov. În vederea acțiunii, sursele noastre vor fi instruite diferențiat, cu sarcini specifice.” Raport cu propuneri
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
mănăstirii are o suprafață de 800 m2, iar restul de 44 ha aparține GAS-ului. [...] Mănăstirea poate adăposti cca 220 persoane. În urmă cu 60 de ani, mănăstirea a fost întrebuințată ca închisoare pentru infractorii de drept comun.” „Susnumitul A.G. [- stareț], în anii din urmă, după 1944, avea permanent legătură cu numitul H., fost inspector al vechii siguranțe din regimul burghezo-moșieresc și secretar particular al lui Gh. Tătărăscu. Locul pe care este mănăstirea a fost moșia fostului secretar și inspector H.
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
avea permanent legătură cu numitul H., fost inspector al vechii siguranțe din regimul burghezo-moșieresc și secretar particular al lui Gh. Tătărăscu. Locul pe care este mănăstirea a fost moșia fostului secretar și inspector H., în prezent arestat. După exproprierea moșierilor, starețul a întreținut familia acestuia cu diferite alimente pe care i le trimitea la București până în anul 1950. Starețul A.G., fiind un element ostil regimului de democrație populară și neîmpăcându-se cu noua orânduire socială, recurge ca, în mod practic, să
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
lui Gh. Tătărăscu. Locul pe care este mănăstirea a fost moșia fostului secretar și inspector H., în prezent arestat. După exproprierea moșierilor, starețul a întreținut familia acestuia cu diferite alimente pe care i le trimitea la București până în anul 1950. Starețul A.G., fiind un element ostil regimului de democrație populară și neîmpăcându-se cu noua orânduire socială, recurge ca, în mod practic, să ajute și să sprijine acțiunile dușmănoase ale elementelor ostile regimului, prin aceea că susnumitul găzduiește în iarna anului
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
-se a fi unul dintre aceia care mijloceau conducătorilor acestei organizații. Întâlnirile cu diferiți membri ai organizației, la care și susnumitul lua parte și participa la discuțiile ce aveau loc cu privire la organizarea satelor, comunelor și la procurarea de armament. Personal, starețul A.G. recrutează membri în organizație, în satul B. din com. M. și în orașul P. și conduce pe conducătorul organizației la diferite întâlniri, pe care acesta le avea cu membrii organizației.” Sf. Sinod, 24.03.1949 „Domnule Ministru, Stareța mănăstirii
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
nu sunt străini nici următorii călugări și preoți: L. de la Patriarhie, duhovnicul preotului D.A., R.M. de la Patriarhie, P. și T. de la mănăstirea S., D.E. de la mănăstirea P., V.N. de la mănăstirea T., F.C., pictor, P.B. duhovnic la mănăstirea A., T.R. fost stareț la mănăstirea S., B.N. și D.Ț. de la mănăstirea C. De asemenea, nu sunt străini nici B.C., stareț la C., bun prieten al lui A.S. de la mănăstirea C., U.I. directorul școlii de cântăreți bisericești de la C., călugărul C.I. de la
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și T. de la mănăstirea S., D.E. de la mănăstirea P., V.N. de la mănăstirea T., F.C., pictor, P.B. duhovnic la mănăstirea A., T.R. fost stareț la mănăstirea S., B.N. și D.Ț. de la mănăstirea C. De asemenea, nu sunt străini nici B.C., stareț la C., bun prieten al lui A.S. de la mănăstirea C., U.I. directorul școlii de cântăreți bisericești de la C., călugărul C.I. de la mănăstirea S. și G. medic. De această organizație a mai avut cunoștință episcopul O.P., arhiereul A.D., călugărițele
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
MAI Autonomă Maghiară, 19.02.1958: „Vă facem cunoscut că elementele din conducerea stilistă continuă să-și intensifice activitatea, în scopul mistificării maselor de credincioși și sustragerea lor de la muncile constructive. Unul din instigatorii principali este și numitul R.R., fost stareț la mănăstirea R., din raza regiunii Cluj. Din informațiile ce le deținem, rezultă că acesta, fără să posede vreo calitate arhierească în mod legal, umblă îmbrăcat în uniformă de episcop prin diferite localități din țară, pe unde desfășoară o intensă
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]