7,274 matches
-
articolul-program se spune: „Nu urmărim deci fundarea nici unei școli, care să-și găsească realizarea în expresia monumentală și dinamică a vreunui curent literar, cultural și social, care să modifice fizionomia universului. Unicul nostru scop se limitează la coordonarea formală și statică a unor idei”. P. a beneficiat de colaborarea unor poeți precum George Nimigeanu, Artur Enășescu, E.Ar. Zaharia, Mircea Streinul, alături de care scriu și Vasile Dorneanu, Haralambie Mihăilescu, Ioan Vespremie, I. Manolache. O prezență foarte activă este George Demetru Pan
PETRODAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288798_a_290127]
-
există o structură dominantă. Există însă și structuri concurente care tind să se cristalizeze și să limiteze sau chiar să înlocuiască structura dominantă. Această proprietate decurge din însăși sursa structurii sistemelor sociale. Structura unui sistem social trebuie înțeleasă nu numai static, ca mod deorganizare, dar și dinamic, ca strategie de organizare promovată în cadrul sistemului de către membrii săi. Din cauza complexității sistemelor sociale, a pluralității de interese, într-un sistem social, diferitele subsisteme, grupuri, persoane tind să promoveze strategii diferite de structurare a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societăților moderne. Sunt societăți ce nu atribuie timpului și evenimentelor care le jalonează nici o semnificație specială, în timp ce altele le atribuie o importanță capitală, investindu-și în ele toate speranțele. În general, se pot distinge două tipuri mari de organizări sociale: statice și dinamice sau, după cum se exprima Lévi-Strauss, societăți „reci” și societăți „calde”. Societățile statice se caracterizează printr-o organizare socială care a reușitsărealizeze un echilibru interior și exterior, reproducându-se pe sine fără modificări.Societățile dinamice se caracterizează, dimpotrivă, prin
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
semnificație specială, în timp ce altele le atribuie o importanță capitală, investindu-și în ele toate speranțele. În general, se pot distinge două tipuri mari de organizări sociale: statice și dinamice sau, după cum se exprima Lévi-Strauss, societăți „reci” și societăți „calde”. Societățile statice se caracterizează printr-o organizare socială care a reușitsărealizeze un echilibru interior și exterior, reproducându-se pe sine fără modificări.Societățile dinamice se caracterizează, dimpotrivă, prin modificări continue în timp, prin transformarea neîncetată a formelor lor de organizare. Lévi-Strauss caracteriza
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ceea ce a variat este neinteresant pentru că a fost o perturbare exterioară la care colectivitatea a căutat să se adapteze în propria sa manieră. Evenimentul trecut nu modifică prin el însuși lanțul ulterior de evenimente. Este deci de înțeles de ce structurile statice tind să producă o mentalitate anistorică. Efectiv, istoria lor nu este interesantă. Făcând această afirmație am sentimentul că este necesară o precizare. Pentru omul modelat de societatea modernă, foarte dinamică, cu un simț ascuțit al istoriei, mentalitatea anistorică tinde să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
erau capabile să țină socoteala anilor, ci pentru că nu aveau nici un motiv să o facă. Perceperea temporalității în societățile dinamice. Conceptul de societate dinamică este în sine destul de vag. El trebuie înțeles doar prin opoziție strictă cu cel de societate statică. O societate dinamică este deci acea societate care se modifică semnificativ în timp. Trecutul este diferit de prezent și viitorul va fi diferit de ambele. Starea sistemului variază deci în timp. Schimbarea socială face timpul interesant nu numai dintr-un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tradiții însă a constituit un punct pozitiv, stimulativ pentru dezvoltarea ulterioară. O asemenea înțelegere este de natură să deschidă perspective noi nu numai asupra genezei sistemelor, ci și a evoluției lor. Structuralismul a fost în general legat de o perspectivă statică. El nu a luat în considerare nu numai geneza și schimbarea structurilor, dar nici creșterea, dezvoltarea lor. Sistemele sociale sunt caracterizate printr-un proces, foarte frecvent, de creștere, dezvoltare. Capitalismul nu este o structură statică. El are dinamica sa proprie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
general legat de o perspectivă statică. El nu a luat în considerare nu numai geneza și schimbarea structurilor, dar nici creșterea, dezvoltarea lor. Sistemele sociale sunt caracterizate printr-un proces, foarte frecvent, de creștere, dezvoltare. Capitalismul nu este o structură statică. El are dinamica sa proprie. Capitalismul din faza acumulării primitive a capitalului este diferit de capitalismul matur, dezvoltat caracteristic momentului actual. Procese importante de schimbare au avut loc în interiorul său, fără a-i altera neapărat profilul general. Mișcarea muncitorească nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
capătă o importanță în sine. El devine moment al acestei evoluții, având o importanță mai mare sau mai mică. În această perspectivă se poate înțelege una dintre limitele importante ale structuralismului în varianta sa franceză: el a considerat doar sistemele statice, care se reproduc în timp, și nu cele dinamice, evolutive. Într-un sistem static evident, evenimentul nu are nici o influență asupra structurii. Nu acesta este însă cazul sistemelor evolutive. Capitolul 15 EVOLUȚIE SAU PROGRES?tc "Capitolul 15 EVOLUȚIE SAU PROGRES
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai mare sau mai mică. În această perspectivă se poate înțelege una dintre limitele importante ale structuralismului în varianta sa franceză: el a considerat doar sistemele statice, care se reproduc în timp, și nu cele dinamice, evolutive. Într-un sistem static evident, evenimentul nu are nici o influență asupra structurii. Nu acesta este însă cazul sistemelor evolutive. Capitolul 15 EVOLUȚIE SAU PROGRES?tc "Capitolul 15 EVOLUȚIE SAU PROGRES?" Câteva precizări conceptualetc " Câteva precizări conceptuale" Există mai multe concepte care se referă la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și evoluție" Dacă ideea de istorie este mai veche, cea de progres și, în special, cea de evoluție sunt mult mai noi. Ideea de istorie a fost generată de perceperea variațiilor semnificative în timp a comunităților umane. Chiar comunitățile stabile (statice) au avut o origine. Din această cauză se pare că nu există comunitate umană care să nu aibă conștiința cel puțin a originii sale. Miturile originii, atât de frecvente în conștiința societăților arhaice, reprezintă prima formă a conștiinței istorice. Odată cu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
realitatea prezentă) și să spere că viitorul îi va aduce îmbunătățiri fundamentale pentru a formula ideea de progres. Este nevoie totodată să existe ideea unei procesualități. Atitudinile utopice sunt foarte vechi. Utopia nu este caracterizată printr-o viziune progresivă, ci statică asupra societății. Structura sa este complet atemporală. Pe de o parte, avem realitatea trecută și cea actuală care din foarte multe puncte de vedere sunt insatisfăcătoare. Pe de altă parte, avem un model ideal de organizare socială care este net
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bază. Omenirea în ansamblul ei devine unitate a istoriei. Ea a progresat treptat de la sălbăticie la civilizație. Instrumentul progresului său este rațiunea. Filosofia secolului al XVIII-lea avea chiar asupra rațiunii o viziune distinctivă. Imaginea antică asupra rațiunii era una statică. Modelul ei preferat era înțelepciunea morală. Omul poate fi rațional sau nu. A fi rațional înseamnă a gândi corect. Viziunea antică asupra cunoașterii era, în consecință, complet statică, de tipul totul-sau-nimic. Modelul rațiunii înfilosofia secolului al XVIII-lea devine știința
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
chiar asupra rațiunii o viziune distinctivă. Imaginea antică asupra rațiunii era una statică. Modelul ei preferat era înțelepciunea morală. Omul poate fi rațional sau nu. A fi rațional înseamnă a gândi corect. Viziunea antică asupra cunoașterii era, în consecință, complet statică, de tipul totul-sau-nimic. Modelul rațiunii înfilosofia secolului al XVIII-lea devine știința, cu caracteristica sa de cumulare treptată, în timp, evolutivă. Rațiunea umană nu este dată, ci ea sporește neîntrerupt, prin cumulări care cer timp. Științele naturii reprezentau un nou
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este atât de „simplu” ca cel în legătură cu o boală organică, pentru care se poate defini un început și un sfârșit. In tulburările psihologice există o serie de parametri care trebuie înțeleși, reperați și acceptați: - fluctuația intensității bolii (tulburările nu sunt statice); - progresele oscilante, mai ales la debut; - fenomenul normal al recăderilor, mai mult sau mai puțin importante; - perioade de stagnare a progreselor; - alte momente în care progresele se realizează ușor și rapid. Vindecarea ca urmare a unui tratament prin TCC înseamnă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
deținătorii puterii laice ar fi membrii noii clase industriale. Premisele noii „fiziologii sociale” inițiate de Saint-Simon sunt extinse de A. Comte în forma sociologiei: ca știință naturală („pozitivă”) a societății, capabilă să explice trecutul și să prezică viitorul, să analizeze statica și dinamica socială, respectiv evoluția și progresul social. Tranziției de la societatea tradițională la cea industrială i-ar corespunde astfel o nouă știință naturală a societății, care n-ar fi alta decât sociologia. Trecând de la „știința morală” la „știința omului” și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din Anglia epocii), sistemele sociologice iluministe sau de sorginte iluministă au fost în cel mai bun caz comparative și cel mai adesea istoriste. Explicația rezultată a fost una eminamente istorică. Societatea apare ca o totalitate integratoare ce dispune de o statică de tip conflictual și o dinamică rezolutivă de tip evolutiv. Fiecare sistem și-a elaborat propria „istorie”, rezultând variante de „istorii”. Probabil de aceea, J.-F. Lyotard a putut spune despre cunoașterea socială produsă în cadrul „proiectului iluminist” că a luat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ci construită, astfel încât să legitimeze afirmarea propriilor stiluri de viață, a aptitudinilor, preferințelor, intereselor, drepturilor și modurilor personale de a fi. 3.3. Revoluția identitară Reflectând asupra construcției existenței individuale, psihologii și sociologii au demonstrat că aceasta nu este nici statică și nici lineară, nici produs exclusiv al forțelor exterioare, dar nici rezultantă ultimă a opțiunilor subiective pentru un sens detașat de orice contingență socială. Mișcare mereu nestatornică, construcția individuală îmbină efectele induse de mecanismele sociale impersonale și transindividuale cu orientările
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dispărut sau devin întâmplătoare întrucât de acum se produc doar solidarități pragmatice în condiții de coincidență a intereselor individuale. Inegalitățile clasice se accentuează Să insistăm mai mult asupra inegalităților clasice, mai ales asupra celor economice. În mod curent, o perspectivă statică de analiză vizează în secțiune transversală inegalitățile dintre venituri și inegalitățile ce rezultă din distribuția bogăției sociale, pe când analiza oportunităților și a șanselor vieții este una dinamică și individualizată. Mare parte din analiza sociologică și economică a inegalităților clasice a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în secțiune transversală inegalitățile dintre venituri și inegalitățile ce rezultă din distribuția bogăției sociale, pe când analiza oportunităților și a șanselor vieții este una dinamică și individualizată. Mare parte din analiza sociologică și economică a inegalităților clasice a fost de tip static. Măsurarea transversală a distribuției bogăției și a veniturilor era tipică. Analiza longitudinală a ciclurilor vieții individuale a început să pună în evidență jocurile oportunităților și riscurilor individuale ale bogăției și sărăciei. Persistența într-o stare sau alta de-a lungul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
moldo-muntene, accentele sunt predominant lirice, ca în descrierea ochilor tânărului cioban: „Ochișorii lui, / Mura câmpului, / Coaptă pe sub foi, / Ne-ajunsă de ploi, / Coaptă la răcoare, / Ne-ajunsă de soare, / Coaptă la pământ, / Ne-ajunsă de vânt”. În opoziție cu portretul static al ciobanului, imaginea mamei exprimă zbuciumul sufletesc al femeii care își caută zadarnic fiul: „Măicuță bătrână, / Cu brâul de lână, / Pe câmpi alergând, / Din ochi lăcrămând”. În baladă un loc deosebit îl are mioara, care este personificată, atribuindu-i-se
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
alcătuit din trei așezări distincte, una dintre ele având trăsături cât se poate de rurale. Similar, se pot invoca cele 17 localități incluse în orașul Urlați. Situația derivă în principal din două surse. Pe de o parte, comunitățile nu sunt statice, ele se schimbă, iar dezvoltarea lor nu este egală. Unele localități cresc, altele își pierd importanța. Procesul este uneori de durată, alteori durând foarte puțin, astfel încât etichete care își propun să simplifice lumea, precum „comună”, „oraș”, „municipiu” devin lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
tratarea comorilor tradiției ca piese de muzeu ascund o tristă aplecare spre comoditatea spirituală. Chiar dacă numeroase parabole evanghelice sunt construite prin pilduitoarea forță a excepției (samariteanul cel milostiv, sutașul, femeia desfrânată), mulți creștini răsăriteni preferă încă să aibă o imagine statică, monocromă și mai ales simplistă despre infinit de subtila lucrare a Proniei în lume. Tradiționaliștii trăiesc plăcerea irezistibilă de a reduce istoria la o imaginară condiție atemporală, într-o formulă dogmatică de proveniență mai curând monofizită. Foarte mulți știu extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
execuă la ora actuală elemente tehnice (acrobatice și artistice) cu o dificultate incredibilă. Echilibrul, capătă o dublă interpretare, pe de o parte el este o aptitudine fundamentală, componentă a motricității major implicate în realizarea întregului comportament motor, atât sub raport static - postular cât și în echilibrările dinamice, pe de o altă parte el exprimă un tip specific de acționare considerat grupa de elemente tehnice fundamentale în cadrul tehnicii. Aceasta presupune consolidarea echilibrului corpului în anumite poziții statice, pe o suprafață de sprijin
STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA ECHILIBRULUI PRIN EXERCIȚII SPECIFICE PE BÂRNĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gina Groza-Gogean, Emilia-Florina Grosu, Maria – Ramona Micu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_800]
-
comportament motor, atât sub raport static - postular cât și în echilibrările dinamice, pe de o altă parte el exprimă un tip specific de acționare considerat grupa de elemente tehnice fundamentale în cadrul tehnicii. Aceasta presupune consolidarea echilibrului corpului în anumite poziții statice, pe o suprafață de sprijin redusă. Simțul echilibrului este deosebit de complex și constă în linii mari, în aprecierea poziției corpului în spațiu și care se asigură prin colaborarea mai multor simțuri - simțul echilibrului și al orientării mișcării corpului în spațiu
STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA ECHILIBRULUI PRIN EXERCIȚII SPECIFICE PE BÂRNĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gina Groza-Gogean, Emilia-Florina Grosu, Maria – Ramona Micu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_800]