11,425 matches
-
vorbit destul de mult preotul cu prilejul vizitei noastre, numai că, În timp, nemaiîntîlnin du-i numele prin cărți, Îl uitasem. Mi l-a readus În atenție o Întîmplare de după anul 2000 cînd, În curtea bisericii, i-a fost ridicată o statuie. Inscripția de pe o placă comemora tivă explică În ungurește cînd a trăit Erdődi Bakócz Tamás (1442-1521) și că a ajuns arhiepiscop de Esztergom. Dar episcopatul romano-catolic de Sătmar a preferat să lase in scripția netradusă, iar consiliul local și primăria
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pică În vizită un lider UDMR de la centru, iar consilierii locali Îl conduc să vadă sculptura. Omul face ochii mari, sloboade o Înjurătură pre limba lui, după care o ia la vale În vorbirea oficială: — De ce i-ați ridicat, mă, statuie la ticălosul ăsta? SÎnteți crazy, voi știți ce a făcut nenorocitul? — Păi, ca om al bisericii, nu putea să facă decît, statuia episcopului și stafia prințesei — Ăsta?! N-a făcut decît porcării, crime și nenorociri! Un nemernic! Care primat, care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înjurătură pre limba lui, după care o ia la vale În vorbirea oficială: — De ce i-ați ridicat, mă, statuie la ticălosul ăsta? SÎnteți crazy, voi știți ce a făcut nenorocitul? — Păi, ca om al bisericii, nu putea să facă decît, statuia episcopului și stafia prințesei — Ăsta?! N-a făcut decît porcării, crime și nenorociri! Un nemernic! Care primat, care Strigonium, ce papă, ce credință-n Dumnezeu? O bestie! El a fost cu ideea tronului de fier Încins pentru tortura lui Gheorghe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nemții rămăseseră șocați. Alături de Francisc Rákóczi și de soția poetului Petőfi, era cea mai Însemnată personalitate cu rădăcini În Ardud și prima În ordine cronologică. — Credeți că, dacă era s-ajungă papă..., Îndrăzni un localnic. — Dărîmați-o, arătă nervos udemeristul către statuie, dați-o jos mîine. Baszom!... Numai că pe trotuar trecea și tanti Luci, În plasă cu două pîini, o litără de pălincă, o tablă de slană și o sticluță cu mir luat de la altă biserică. Nu se putu abține să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tanti Luci, du-te cu Dumnezeu! interveni un con silier. — Ba nu las nimic! Să nu creadă domnu’ că, dacă-i de la București, poate sudui unde și cînd Îi vine lui, Înțelesu-m-ați? Degeaba i-a explicat udemeristul că statuia Îl osîndise pe Gheorghe Doja, eroul poporului, ba Îl și omorîse În chinuri. Lucica declară că ea n-a trăit pe vremurile alea ca să vadă cu ochii ei cum a fost cu Doja, om bun, fără Îndoială, dar, În ziua
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
omorîse În chinuri. Lucica declară că ea n-a trăit pe vremurile alea ca să vadă cu ochii ei cum a fost cu Doja, om bun, fără Îndoială, dar, În ziua de azi, nu numai orașele mari au dreptul să ridice statui, ci și cele mici, iar ei să facă bine și să-l lase acolo pe omul ăla sfînt, că, dacă-i În curtea bisericii, a lucrat cu Dum nezeu, nu ca toți bucureștenii, cu politica. Zadarnic a căutat oaspetele să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că nu-i aur! Da’-i bine că are o sabie-n mînă, mintenaș l-a Învia Dumnezeu cu ea cu tăt de v-a tăia urechile și limbile și la unu’, și la altu’! Dacă tanti Luci credea că statuia episcopului poate Învia Într-o bună zi, oare ce o fi gîndit despre cel mai faimos personaj al Ardudului, tot o muiere, dar una ce bîntuia pe sub pămînt, așteptînd de secole o minune care s-o aducă la viață?... Și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la Fiume tot atîta apă fusese că fusese numa’ apă, se Îmbarcă pe vaporul Caronia, drept care, a doua oară În viață, văzu cum sclipește, la capătul mării și la Începutul Americii, Femeia. Inima ei nu se Împăca defel cu uriașa statuie, cu ea ca semn În toată zarea. Bine măcar că nu era vie, căci dintre vii cei dintîi ce i-au ieșit În cale pe pămînt nou au fost bărbații de la vamă. Nu s-a mai oprit la New York, ci a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
naștere spaimei și apoi adorației prin frică. În opinia lui Lactanțiu, demonii au inventat astrologia, arta haruspiciilor, a prezicerilor, necromanția și magia în general. Tot ei sunt aceia care „i-au învățat pe oameni arta de a face imagini și statui”; cu alte cuvinte, au introdus, prin intermediul sculpturii, practica idolatriei. Prin viclenia lor perversă, ei deformează adevărul, reclamându-se într-un mod cu totul și cu totul nelegitim de la modelul divin și făcându-și prozeliți prin oracole mincinoase și prin false
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bătrân și nu mă înduram să plec. Mă ghemuisem lângă foc și mai așteptam ceva. Mă uitam pe furiș cum îi juca lumina focului pe chip: era aspru și blând, ars de vântul și soarele mării, părea că e o statuie de bronz, vechi de când lumea... privea nemișcat în zare... o fi așteptând să răsară luna, îmi spuneam... sau poate așteaptă pe cineva... dar cine putea să vină de dincolo de mare, când ai noștri se întorseseră deja acasă?! Nu vorbea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fiindcă amețisem de-atâtea pietre câte-mi trecuseră prin mâini, l-am văzut pe bătrân. Stătea, așa, lângă mine și se uita. Se uita , blând și bun, cu milă, la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de aur. Doar pletele-i jucau în briza dimineții lungi, crețe și negre cu luciri albăstrui de negre ce erau plete "ca zambila", ar fi spus cântărețul acela orb care povestise războiul Troiei. Ei, ce-ai rămas așa ? Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe toți și le vorbește... cine știe, poate te-o împăca și pe tine cineva... Cineva străin, că de ai tăi nu asculți... II Pădure. În mijlocul scenei, o stâncă (nu se vede vârful pare un platou de piatra, baza unei statui ; sus, aproape de locul unde începe să nu se mai vadă, sunt desenate flori de lotus ca la baza unei statui).Copilul, la fel îmbrăcat, stă jos cu capul în mâini. Apar 3 copii, unul mai mare. Băiatul sare în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tăi nu asculți... II Pădure. În mijlocul scenei, o stâncă (nu se vede vârful pare un platou de piatra, baza unei statui ; sus, aproape de locul unde începe să nu se mai vadă, sunt desenate flori de lotus ca la baza unei statui).Copilul, la fel îmbrăcat, stă jos cu capul în mâini. Apar 3 copii, unul mai mare. Băiatul sare în picioare și se repede la cel mai înalt. Băiatul : Vrei bătaie ?! Vino-ncoa și-ți arăt eu șie ! Nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unul singur în pădure ! Acuș cade noaptea! Ce faci aici, când maică-ta de două zile te caută înnebunită peste tot ?! Băiatul (mormăind): Păi, ea m-a trimis ! Celălalt copil (arată cu degetul spre postamentul de piatră) : Unde ? Singur, la statuia lui Vishnu ?! (întorcându-se spre el, râzând) Nu te cred ! Mă, tu vrei să fugi de-acasă ! Băiatul (hotărât, încruntat, cu pumnii strânși, repezindu-se la ei amenințător): Dacă vreți să știți, eu o să prind picioarele timpului, că așa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fim ca la început, ea soția, iar eu fiul Prințului ! Și n-o să mai moară nimeni, niciodată ! Nici tata și nici altcineva ! Auzi tu ?! Nimeni ! Cel mare : Și până acuma ce-ai făcut ? Băiatul : Am încercat să mă cațăr pe statuie, fiindcă pe acolo trece timpul, iar eu o să stau pe umerii lui Vishnu și, cum trece, cum îl prind ! Da' n-am ajuns. Mai bine ajutați-mă să mă urc până la picioarele lui și pe urmă mă descurc eu ! Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu mă crezi, mamă : sunt eu, fiul tău. Nu sunt o nălucă, nu sunt un zeu, ci doar fiul tău. Dar dacă tu vrei, uite, mănânc. ...Ți-aduci aminte, plecasem în pădure și am stat aproape două zile la picioarele statuii lui Vishnu, cu gândul că timpul trece pe acolo și o să-l prind și dacă-l prind, îl oblig să-l aducă pe tata înapoi și totul să fie bine, să nu mai fim "cei necurați". M-a adus înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu toții la tine, să te vadă și să ne bucurăm... Iar ție (desface ceva din sân) uite, ți-am adus roata timpului. Care s-a oprit. (scoate crucea caracteristică a Sf. Toma din Kerala) O vezi, are postamentul ca al statuii lui Vishnu. Dar sus, e crucea. Crucea pe care a fost răstignit El. Și care e, de fapt, roata timpului. Care s-a oprit odată cu moartea și învierea Lui. Și suntem întotdeauna, cu toți cei pe care-i iubim, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Una frumoasă, ca pentru un cavaler! Te aștept. Până În Piața Unirii, Gruia aproape că a alergat. Când a ajuns, s-a oprit să privească asupra gloatei de birjari care la acel ceas nu prea erau căutați... Omule, privește colo, lângă statuia lui Cuza. Trăsura arată bine, dar cel mai frumos este calul. Un sur rotat și cu un harnașament de zile mari. Pe capră stă țeapăn birjarul, care pare un tip curățel” - l-a dădăcit gândul de veghe. „Fie după voia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Da’ de când vorbești tu ca din cronici, dragule? - l-a Întrebat Nicu. ― Vina o purtăm amândoi, fiindcă atunci când am terminat clasa a patra, am luat-o hai-hui prin Iași... Cred că Îți mai aduci aminte când ne-am oprit la statuia sculptată de prințesa Olga Sturza, și Închinată reîntregirii neamului. Statuie aflată la intrarea pe calea Copoului. Ei! Atunci, profesorul acela... ― Îmi aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat Nicu. ― Vina o purtăm amândoi, fiindcă atunci când am terminat clasa a patra, am luat-o hai-hui prin Iași... Cred că Îți mai aduci aminte când ne-am oprit la statuia sculptată de prințesa Olga Sturza, și Închinată reîntregirii neamului. Statuie aflată la intrarea pe calea Copoului. Ei! Atunci, profesorul acela... ― Îmi aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie și despre prințesa sculptor mi a sădit În suflet și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
statuia sculptată de prințesa Olga Sturza, și Închinată reîntregirii neamului. Statuie aflată la intrarea pe calea Copoului. Ei! Atunci, profesorul acela... ― Îmi aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie și despre prințesa sculptor mi a sădit În suflet și dragostea de istorie. Și cum cele mai la Îndemână au fost Letopisețele Țării Moldovei, scrise de Ion Neculce, de Grigore Ureche și de Miron Costin, le-am citit din scoarță
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui Virgil o nouă și destul de lungă epistolă, ca să-i relateze, cu amănunte, cum petrecuse la Herculane. Ba mai mult, în plic el îi puse și o poză făcută în stațiune, unde apărea într-un decor hibernal și montan, cu statuia unui Hercule înarmat cu măciucă în spate împreună cu un grup de pensionari, mai mult sau mai puțin întineriți și revigorați de tratament, ale căror nume și semnături autografe erau înscrise pe verso. Totul era în poză "ganz richtig", vorba neamțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mână, intrară în marele parc și o luară pe niște alei lăturalnice, căutând din ochi un colțișor retras și liniștit. În cele din urmă se așezară pe o bancă stingheră, între două sălcii plângătoare și sub privirile complice ale unei statui proletcultiste, de curând ridicate pe soclu. Dragă Einstein, îi dădu Felicia de veste cu un glas senin și foarte calm, ai să auzi acum ce n-am putut să-ți spun mai demult... Mă asculți? Sunt numai ochi și urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Noi, la arhitectură, chiar ne-am gândit să scriem câteva lozinci anticomuniste și să le prindem pe fațada dinspre bulevard... Așa, reveni Ianolide, și dimineața, la prima oră, când trebuie să înceapă cursurile, să ne adunam cu toții la universitate, la statui sau în fața balconului... Stai așa, tipule, ca e o chestie aici pe care n-am lămurit-o, se băgă din nou în vorbă Călin Moraru. Trebuie să ne evaluăm efectivele din facultate, să știm pe cine contăm... Să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mă gândesc la situația noastră... Dacă toți s-ar gândi numai la pielea lor, atunci, cu siguranță am suporta umilința încă patruzeci și cinci de ani. Dar treaba-i bine chibzuită, Vetucă! De mâine ne mutăm în Piața Unirii, la statuia lui Cuza, cu tot cu Papagal și cu cartonașele lui. Te pomenești că-l vor pune să țină și niște discursuri politice... Mai știi, Vetucă? Fantazia mulțimilor n-are bariere... Dar află de la mine că Papagalul pronunță doar trei-patru cuvinte: foame, frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]