2,056 matches
-
dimineață fusese altfel. S-a dat jos din pat fără să mai amâne alarma, cu grijă să nu-l trezească pe Russell, și din momentul acela trupul ei a trecut prin pregătiri minuțioase de parcă era pe pilot automat. Și-a stors creierii gândindu-se cu ce să se îmbrace la prima ei întâlnire oficială cu Jesse. El avea un aer absolut neformal, asta era clar, dar Leigh vroia ca ea să arate ca o profesionistă. Tatăl ei nu uita niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lumea, dar deasupra Încheieturii mîinii drepte era o ulcerație de mărimea unui bănuț, plină de puroi. Doctorul Ransome mută tava cu ceară topită de pe lampa cu lumînare. Puse să fiarbă o lingură de apă Într-un vas de metal, apoi stoarse și curăță ulcerația cu o bucățică de vată. Jim se supuse fără să protesteze. Își formase singura lui legătură strînsă la Lunghua cu doctorul Ransome, deși știa că, În multe privințe, doctorul nu-l aproba. Era nemulțumit de Jim pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cu lădița În mînă, Jim se Întoarse după el. — Aproape am ajuns, domnule Maxted. Simt mirosul docurilor. — Nu te Îngrijora, Jim, sînt cu ochii pe noi. — Rațiile noastre... Domnul Maxted Întinse mîna și Îl apucă pe Jim de Încheietura mîinii. Stors de malarie și malnutriție, trupul aproape că i se unea cu vehiculul distrus din spatele lui. Cele trei camioane trecură mai departe, cauciucurile lor sfărîmÎnd sticla spartă care acoperea pămîntul. Pacienții spitalului zăceau unii peste alții ca niște covoare rulate. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu fusese decât un biet mitralior de bord pe un bombardier care nu bombardase niciodată nimic. De aia zbura acum, ca să se defuleze. Se Întâmpla uneori să-l ia și pe el. Era vară. Căldura mare usca dudele care se storceau pe asfalt și el plecă singur spre ștrandul Obor. Urcă pasarelele peste calea ferată și privește către ștrand, e lume multă și toți fac baie și ar intra și el, dar nu are bani și, pentru că i se face frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
altceva decât rușine, se scurge Încet, Încet, În afara cadrului și scurgerea asta e lentă, moale, ca scurgerea apei pe coatele unei femei care Întinde rufe la uscat; scurgerea asta e infernal de lungă, parcă trec ani, și femeia aceea care stoarce rufe e chiar mama lui, singurul lucru pe care Îl are pe lumea asta, și uiți și de Iliescu și de crainicul acela lingău și libidinos. Te Întorci Într-o copilărie uitată, neștiută, copilăria lui, și vezi un copil ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de milion În lire sterline? —Buddy! Își certă Irene soțul. Ruby e o străină. Cum poți s-o interoghezi așa? Buddy ridică din umeri: — Întrebam și eu. Gata, am ajuns, anunță Sam. Ruby era cât se poate de recunoscătoare. Își storsese creierii Încercând să găsească un mod de a para cu tact Întrebările indiscrete ale lui Buddy. —Deja am ajuns Înapoi la hotel? Întrebă Irene incredulă. Ruby se Întoarse și observă că rumega ca atunci când o Întâlnise prima dată. —A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Închipui cum e să pierzi niște oameni dragi În asemenea Împrejurări. Cred că ești de-a dreptul furios. Am fost, se crispă el. Dar e greu să fii furios multă vreme. Încetul cu Încetul durerea și mânia nu te mai storc de puteri și te Înveți să conviețuiești cu ele. Înțeleg, spuse ea. — Ia zi, făcu el oprind la un stop, ți-e foame? — Acuma că mi-ai adus aminte, simt că am o foame de lup. Se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plic greșit după ce-o ascultase deunăzi. Simți că Încremenește. Sam Își ridică capul de pe sânul ei. Corectează-mă dacă greșesc, spuse el cu o mutră uluită, dar chestia asta nu prea sună a Ray Charles. Ruby Înghiți În sec, storcându-și creierii să găsească o explicație plauzibilă. —E un CD dintr-alea tâmpite, de le primești gratis la ziarele de duminică, se repezi ea. L-am ascultat alaltăieri, n-aveam altceva mai bun de făcut, dar numai din curiozitate. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
gata, zise ea, explicând că Saul se oferise să hrănească el copilul noaptea un timp, ca ea să poată dormi. Cum nici nu-i dădea prin cap să-i dea lui Connor altceva decât laptele ei, era nevoită să-l stoarcă Într-o sticlă. Ruby Îi zâmbi afectuos și o bătu pe umăr. Hai, că n-o să dureze veșnic. — Știu. Uite, nu mă lua În seamă, Încă mă cramponez de toate starurile alea care nu se Îngrașă În timpul sarcinii. Pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu un „Bravo, puiule!“, asigurându-l că vine Într-o clipită. Aleluia, e primul pe care-l face În veceu după două săptămâni. Își scoase conul de plastic de pe sân și examină conținutul biberonului. Dacă adun asta la ce am stors mai devreme, spuse Încheindu-se la cămașă, ar trebui să-mi ajungă de un alăptat. Duse biberonul la frigider și turnă laptele Într-o cană. Cred că am niște alune pe undeva, dacă vrei ceva să meargă cu vinul, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
stochează o mie de piese. O mie! Fredonând În continuare, o luă În primire pe Ronnie: Apropo, ți-ai luat tinctura de passiflora și de rădăcină de măcriș? Și vezi că a trecut o jumătate de ceas de când ți-am stors sucul de sfeclă. Ia uite, e neatins. Îți face foarte bine, dar tu nici nu l-ai gustat. —Hei, dom’ doctor Phil, ai băut vreodată suc de sfeclă? făcu Ronnie apucându-se să scoată tacâmurile dintr-un sertar. Ruby, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
creează se creează și cine se creează moare. Veți muri, don Miguel, veți muri și dumneavoastră, și toți cei ce mă vor gândi. Să murim, așadar! Acest suprem efort al pasiunii de a trăi, al dorinței de nemurire, îl lăsă stors pe sărmanul Augusto. Și l-am împins către ușă și a ieșit cu capul plecat. Apoi se pipăi, ca și cum s-ar fi și îndoit de propria-i existență. Eu mi-am șters o lacrimă furișă. XXXII În aceeași noapte Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
corp nu prea curată, păr negru și rar pe picioarele albe, prea subțiri În comparație cu burta, plete aproape cărunte, umeri lăsați, pieptul atârnând, alb ca brânza și sfârcurile Înconjurate de bubițe de grăsime, dintre care una era infectată. Începu să le stoarcă Între degetul mare și arătător, privindu-se În oglindă. Golirea lor și țâșnirea lichidului gălbui Îi trezea o plăcere vagă, impură și iritantă. Cincizeci de ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși să scoată câțiva stropi albi care Îi țâșniră pe pieptul lăsat. În adolescență avusese obrajii și fruntea pline de coșuri. Baruch Îi interzisese să le stoarcă. Odată Îi spusese lui Fima: Vor dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși să scoată câțiva stropi albi care Îi țâșniră pe pieptul lăsat. În adolescență avusese obrajii și fruntea pline de coșuri. Baruch Îi interzisese să le stoarcă. Odată Îi spusese lui Fima: Vor dispărea peste noapte În clipa În care vei avea o prietenă. Dacă până la ziua ta, la șaptesprezece ani, nu vei reuși să-ți găsești una, și există motive care mă Îndreptățesc să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În fața sa, pentru că se gândise să noteze ideea cu inima creștinismului, poate va ieși din ea vreun articol pentru ziarul de vineri. Dar era cu mintea În altă parte. Dormise mai puțin de trei ore noaptea trecută și dimineața Îl storseseră neobositele sale iubite. Ce vedeau de fapt la el? Un copil neajutorat care le trezea simțul matern, căruia să-i schimbe scutecele și pe care să-l alăpteze la sân? Un frate care să le șteargă lacrimile? Un poet a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lichidului care curgea Îi va aminti organului său care Îi era datoria. Dar fiindcă stratagema era veche și plictisitoare, acesta refuză să se mai lase impresionat. Parcă Îi spunea: A venit timpul să-mi oferi un joc nou. Reuși să stoarcă cu greu câteva picături mici, Întrerupte, de parcă Îi făcea lui Fima o favoare absolut facultativă. Vezica rămânea plină și presa. Fima scutură Întâi cu delicatețe, apoi cu furie, dar degeaba. Până la urmă trase din nou de mâner, dar bazinul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Biedermeier; sofaua, măsuța pentru fumat, fotoliile, dulapul de cărți și comoda din Cöln urmau să fie amplasate în camera de zi; apoi mai erau paturile și șifonierele. Mișca aceste hârtiuțe pe plan dintr-o parte în alta, căuta combinații noi, storcându-și creierul ore în șir, mânată de-o singură dorință: aceea de a aranja camerele cât mai asemănător cu cele din B. Și acolo, în locuința aceea pe care o îndrăgise atât, camera de zi și sufrageria se aflau vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a macaralelor. Și tot el a fost cel care făcuse rost cu o lună în urmă de licențele pentru fabricarea macaralelor Pingon. Da, pe alea mi le-ai procurat, dar pentru ele nu mai primești comisioane. În ultimul an ai stors de la mine exact un salariu dublu. Comisioanele sunt de obicei adaosuri la veniturile unui angajat, nu ale unui patron. Firește că așa fusese stabilit, un fel de compensație pentru finanțarea inițială. Dar există vreun contract? Cine se va putea îndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cazul să aștepți recunoștință de la nimeni. Iar tata se simți lăsat oarecum cu buza umflată în autocompătimirea sa. De aceea, simți impulsul să-i descrie prietenului starea în care se afla și mai disperată decât era de fapt ca să-i stoarcă o fărâmă de compasiune, fiind atât de preocupat de persoana lui, încât nici nu-i trecu prin minte să se întrebe pentru ce l-ar fi invidiat Hans Saner, ce reprezenta el pentru fostul lui coleg de școală, ce mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sau borcane pe care să scrie „instant“, ingrediente esențiale ale bucătăriei mele și a lui Mark. La desert, făcuse o minunată ruladă cu ciocolată - și nu cumpărase un pandișpan rulat pe care să-l fi desfăcut și umplut cu cremă stoarsă dintr-o cutie. Speram să nu fiu singura care făcea așa ceva. Calitatea mâncării a avut un efect tonic asupra noastră, a tuturor. Mai ales după cina întreruptă de la Tally de seara trecută, a fost un moment de voie bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cuminte și le-am probat pe toate. Fuste strâmte, pantaloni largi, rochii mulate, sacouri funky. Cu fiecare articol, se mai rupea o verigă din lanțurile care mă țineau legată de trecut. Când îmi sugeam burta ca să trag fermoarul unei fuste, storceam toată teama de schimbare din mine. Punându-mi pantalonii, mă dezbăram de groaza mea de regrete. În rochii, încetam să-mi mai țin mâinile încrucișate pe piept și mă lăsam să devin vizibilă. Iar în sacouri, mă simțeam pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care-i ascundea o bună parte a frunții drepte și netede. Doamna Pipersberg o angajase, impresionată de arătarea ei masivă și totuși mlădioasă. O primise după ce făcuse un calcul rece de femeie de afaceri, concediind pe loc două fete slăbănoage, stoarse de muncă. Ceva mai înaltă decât mine, Albertina mă privea de sus, cerceta banana ce i-o dăruiam în treacăt, și zicea cu gura plină „Ih dankă”. Era femeia-vacă, de douăzeci de ani, cu carnea coaptă și cu fiecare mădular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și stăpânită, În timp ce el era volatil, locvace, agitat. Ea stătea neclintită, Într-un repaus total, pe timpul pauzelor lungi În care, măsurând În lung și-n lat Camera Grădinii sau sprijinindu-se de cămin cu capul susținut În palme, el Își storcea mintea În căutarea unui mot juste, și niciodată, dar niciodată nu Îi sugera ea Însăși vreunul. Îi admira opera până la idolatrie, cu rezerve În ce privea stilul târziu, mai copt, fără a visa măcar să dea glas vreunei critici. Loialitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pretențiilor neclintite ale lui Alexander, dar fără a pierde elementele vitale ale substanței dramatice. Fiecare cuvânt care rămăsese supraviețuise câtorva rânduri de filtre fine, menite să identifice și să elimine orice redundanță, oricât de banală. Totul fusese lucrat, strecurat și stors de sânge, până nu mai rămăsese nici o silabă În plus. Pe scurt, toți participanții la montare făcuseră tot ce le stătea În puteri din punct de vedere profesional. Și atunci, de ce avea atâtea emoții? Pentru că, oricât ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]