1,936 matches
-
care, undeva pe la sfârșit, etalează o erată; dar se găsesc destui cititori care n’o bagă În seamă... Așa vorbind, aș spune că Îndreptarea nu repară niciodată Întrutotul o greșeală, ceva de genul că tencuiala nu poate Îndrepta un zid strâmb asigurându-i trăinicia, ci doar o promite aceluia care-l plătește... Dacă stau să mă gândesc bine, asta, tencuiala, e o invenție turcească, desigur În relație - una limitativă desigur - cu „turcu’ plătește“, precum deunăzi la ultimul cutremur... Motivul În virtutea căruia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
miazănoapte... Și-au domnit așa-n unire multe sute de văleaturi, Până când, de la o vreme, ale Patriei lor vaduri Începur-a fi pândite, rând pe rând, cu gând de moarte, De barbarii asiatici, ce curgeau puhoi de hoarde. Crăcănați, cu gambe strâmbe, cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul, ca și norii de lăcuste, Ei cuprinseră-mprejurul ca-ntr un cerc de foc și sânge Și hotarele străbune începuser-a se frânge... Mai întâi, spre Soare-apune astfel de ordii pribege Le
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
săi. Ce l-a determinat să adere la un partid destul de tânăr, C. Folea nu ne explică, dar dacă dăm crezare povestirilor despre peregrinările lui de dinainte de a se uni cu Elisafta lui Scorobeț, putem deduce că văzuse multe lucruri strâmbe în lumea aceasta, numai faptul că oamenii satului își lăsau de izbeliște agoniseala adunată de generații înaintea lor și-și luau lumea în cap, căutând mijloace de existență pe alte meleaguri atât de îndepărtate, ar fi îndeajuns să ne explicăm
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
I.E. Torouțiu, Studii și documente literare, vol. IV, București, Institutul de Arte Grafice Bucovina, 1933, p. 140. 93 Manuscrisul 2287, f. 75, Biblioteca Academiei Române, București; fotocopie în Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 349. 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... și destinul ei Casa de la Ipotești a intrat și ea în legendă, ca aproape tot ce a atins Eminescu. Pentru ca labirintica ei poveste să poată fi istorisită, este necesară o incursiune care să releve date și fapte, în directă legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mister: Văzduhul scânteiază, câmpia are un luciu văl, iar lumea stă îmbrăcată în promoroacă 80. Crucile sunt unse cu var și pare că vin din alte vremuri, din pustii, lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar, iar țintirimul singur (s.n.) cu strâmbe cruci veghiază 81. Interiorul îi declanșează poetului meditații existențiale; pornind de la realitatea concretă Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas,/ [...] Abia conture triste și umbre-au mai rămas 82 -, trecând prin meditația de o adâncime rar întâlnită Credința zugrăvește icoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plafoanele de aur a salelor mari, toate pline de un aer răcoros și mirositor; numai o poartă închisă n-am putut-o trece neciodată. Deasupra ei, în triunghi, era un ochi de foc, și deasupra ochiului un proverb în literile strâmbe ale întunecatei Arabii. Era doma lui Dumnezeu proverbul: o enigmă chiar pentru îngeri 112. Grație structurii preponderent romantice a copilului, Eminescu nu a depus eforturi spre a părăsi incinta casei, cu toate misterele ei domestice, pentru a pătrunde în misterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminovici) Aforisme cu autograf Mihai Eminescu (Fondul documentar al Memorialului Ipotești) Panoramă Ipotești CUPRINS Cuvânt înainte 5 Preambul 7 I. FEȚELE REALITĂȚII 13 1. De când eram copii [...] Și ne spuneau moșnegii povești 15 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... Și destinul ei 43 3. Capela noastră, cu vârfurile aurite 85 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... 116 II. IPOSTAZE ALE SUBLIMĂRII 139 1. Omul real, omul poetic 141 2. Topoi esențiali 188 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de Laur, și numaidecât Îl ia În primire Andrei cu să trăiești, moș Victore, cum a fost la nuntă? La care el făcu semn din mână c-a fost așa și-așa. Contemplă dus pe gânduri S-urile și romburile strâmbe de pe masă și grămada de țevi de sub masă, și mi-e că nici d-ăsta n-are chef. — Niște rom, vrei? Îl Îmbie Andrei. Nu, nu vroia. Atuncea o bere, bre, mai am o sticlă de-aseară, am păstrat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bătrânilor castani, cu un foșnet blând... abia șoptit. Castanii, care ne-au ocrotit copilăria și adolescența la umbra lor deasă, împovărați de ani.. păreau niște moșnegi frânți de șale, istoviți și lipsiți de vlagă. Desfrunziți, cu trunchiul noduros și crengile strâmbe, sucite într-o coroană împuținată, păreau niște ființe fantastice încremenite, cătând spre cer. Era mult prea întristător, să-i revezi astfel.. Poate că.. ne așteptau!”, mă bătu un gând. Martori, veniți din alte vremi, îndepărtate, cu istoria și taina lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sistemului în care numirea instalează lucrul îl aruncă într-un anumit mod de prezentare ce-i va fi definitoriu pe toată existența sistemului. (Un sistem care este o lume sau o mentalitate.) * Într-o lume atât de plină de oameni strâmbi este chiar simplu să ieși în evidență prin intermediul demnității. Păcat însă că nu e atât de ușor să fii corect când toți ceilalți înșeală. * Semnele succesive ale modei în ultimul deceniu: fusta scurtă, buricul gol și sânii dezveliți. Sunt curios
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
1. Ion Barbu este văzut aici ca „un virtuoz al versului, poet din proprie voință, printr-o prinsoare, cum declara el însuși prietenilor, de un eclectism poate cam incoerent (parnasian la început, pitoresc-balcanic apoi, baladist fantastic prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie.” 2 Vladimir Streinu n-a ieșit, se pare, niciodată din cadrele unor atari judecăți rezervat - paradoxale, scriind în același studiu că Ion Barbu „este fără îndoială un versificator totdeauna sigur, autor de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cetățean german, născut la 4 august 1964 în localitatea Pauca, județul Sibiu, România, fiul lui Georg și Ecaterina, cu domiciliul actual în Germania, 88260 Argenbuhl, Stephanusstr. 2. 112. Halftermayer Josif, cetățean german, născut la 28 noiembrie 1943 în localitatea Valea Strâmba, județul Harghita, România, fiul lui Arpad și Maria, cu domiciliul actual în Germania, 35447 Reiskirchen, Gartenweg 1. 113. Thieme Lidia, cetățean german, născută la 13 august 1950 în localitatea Mintiu, județul Bistrița-Năsăud, România, fiica lui Steopan Iacob și Dochia, cu
HOTĂRÂRE nr. 279 din 8 aprilie 1999 privind acordarea cetateniei române unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123963_a_125292]
-
ideea că a fost pângărit ceva din ce este sfânt, adică patria. Ăsta este cel mai simplu mijloc, care se cunoaște de multă vreme (psalmul lui David). Sigur că naționalismul, Într-o țară mulținațională, atrage În mod automat o căutătură strâmbă spre celelalte națiuni sau naționalități. - Care a fost statutul militar al evreilor? - În România este foarte simplu: făceau armata ca oricine. Până la apariția legilor rasiale. Evreii În loc de armată făceau muncă. Vreau să spun că și În România, și În Ungaria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să-și vadă locurile copilăriei, că îi face bine aerul de Carpați. S-a dovedit că Mihăiță are gânduri mult mai prozaice și mai lumești: confiscarea unei însemnate părți din România. Omul se bazează pe tupeu, pe niște legi postdecembriste strâmbe pentru imensa majoritate și drepte pentru câțiva, pe ambiguitatea unor înscrisuri vechi și pe nepăsarea, neștiința și incompetența politicienilor noștri. Acum, pe coarde dezacordate, acompaniat de o șleahtă de interesați, zdrăngăne cum că ar fi făcut el lovitura de stat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
spune că, dând năvală, oamenii au înscris, pe lângă dorințe de bun-simț, și idei trăsnite, determinate de zicerea „mare-i grădina lui Dumnezeu”. Totuși, dacă cineva ar ține seama de unele idei valoroase înscrise pe panouri, s-ar îndrepta multe lucruri strâmbe, deși unii politicieni, umblați prin lume, ar putea spune că Turnul din Pisa stă în picioare tocmai pentru că e strâmb. Analizând aceste înscrisuri, rămâi nedumerit și contrariat că între sute și mii de cerințe, dorințe, păreri, sugestii, nu găsești una
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
1918. Pe cele mai multe aberații, cum pe bună dreptate le numește poetul Nicolae Dabija, despre amestec în treburile interne, despre banii dați de România pentru a sprijini presa din republicuță etc. nu le mai luăm în considerare. Placa-i veche, sună strâmb și șui. Pentru cei nedumeriți, le voi spune ce este limba moldovenească. Limba moldovenească este limba română vorbită cu accent rusesc. 30 noiembrie 2007 De-al nostru, mânca-ți-aș ! (I) Motto: „Apoi, de, Toadere, de. Eu, româncă, și tu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
vorbele lăsate posterității de împăratul Nero: „Ce artist pierde Roma!” Acțiunea și ambiția ministrului nostru este cu atât mai meritorie cu cât trăim într-o societate strâmb constituită, din care s-ar trage concluzia că elementele care o alcătuiesc sunt strâmbe, dar, vezi că nu, între atâtea și atâtea strâmbe învățământul rămâne drept ca un catarg în furtună care se îndreaptă spre un far salvator. Deși reforma învățământului se face de vreo 20 de ani, încă nu-i gata, trebuie pusă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
purta, pentru chestiuni minore, intrarea “benevolă” în mânăstire, iar pentru treburi însemnate politicești se aplica orbirea cu fierul încins, sau alte prea înfricoșătoare mutilări, ca să nu-ți mai treacă prin cap să aspiri la tronul basileilor; cei însemnați, mutilați, diformi, strâmbi, cocârjați, damblagii, chiar din ilustre familii, nu puteau ocupa tronul imperial. Nu voi înțelege nici în ruptul capului de ce președintele Băsescu își leagă de gât și duce în spate un guvern contestat și din interior, devenit inutil ca o damingeană
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
i-a ordonat gardianului. Sanitarul, un gardian lung, buzat și chel, salută cu chipiul în mână, plecat înainte ca și cum un jug îi stătea permanent pe grumaji. Purta un halat peticit pe la coate și cu un buzunar mare în față, cusut strâmb. Aduci douăzeci de deținuți din „secție” și cari cu ei baloții de păr în beciul atelierului de perii. Le dai la ăștia (arătând spre noi) cinci kilograme de gaz, două găleți cu var și două bidinele, două mături și cârpe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
investitură harică, este o mărturisire de credință stropită cu sângele vitejilor acestui pământ. Expresia lui Țuțea: „Istoria reprezintă pașii lui Dumnezeu pe pământ”, este frumoasă ca metaforă, ca figură de stil, dar numai ca metaforă! Dacă Dumnezeu calcă așa de strâmb și împleticit uneori, însemnează că Dumnezeu nu prea merge bine. Mai degrabă am putea spune că istoria reflectă consecințele atitudinii noastre față de planul transcendent. Orice binecuvântare și orice sancțiune divină este răspunsul la actele noastre de viață: gând, cuvânt și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
arestarea și anchetarea legionarilor, când pentru a comuniștilor. Unul era de la brigada de moravuri ușoare, Vasilatu, grec de origine. Între polițiștii din brigada pentru politici era un țigan, urât foc, bondoc, cu capul îndesat în gât, asimetric facial, cu gura strâmbă, Vlădescu - n-am mai văzut om așa urât ca el. Era acuzat că a lucrat pe două fronturi: și pentru poliția veche și pentru comuniști, trădându-i și pe unii și pe alții. Se apăra spunând că a lovit numai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
reprezentaseră nimic și care nici prin comportarea lor nu erau vrednici de amintire. Și erau destui îngâmfați care credeau că sunt cineva! Într-o zi și țiganul turnător și-a gravat numele, cu litere mari, tăind peste toate celelalte semnele strâmbe ale alfabetului cunoscut de el. L-am compătimit în sufletul meu, în fața posterității, dar nu m-am putut opri să nu-i dau o replică, lui și celor de teapa lui, în câteva rânduri stigmatizatoare: Mulți și-au scris pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Nu se putea servi de mâini, era aproape paralizat. Alături mă aștepta altul nu numai paralitic, dar și orb. În acest salon am avut pentru prima dată în viață imaginea cea mai autentică a Vitezdei: orbi, șchiopi, uscați, muți, surzi, strâmbi, cocoșați așteptând „mișcarea apei”. Mai sperau acești oameni? Și dacă sperau, ce sperau? O ușurare prin moarte a suferinței? O vindecare miraculoasă? Un Înger izbăvitor măcar de lanțul detenției? Atâtea vaiete, atâtea gemete, scrâșniri de durere, priviri disperate sau pierdute
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în lacrima de-aseară. Jnepii de Radu Gyr Suntem jnepii, mergem înainte la-nălțimi de foc deasupra stepii; ne zdrelim de cuie și de ținte și-ndârjiți, cu ghearele, cu țepii, ne-mbulzim pe lespedea fierbinte, mergem înainte, suntem jnepii. Strâmbi, chirciți, târâș pe brânci, pe coastă, trebuie să biruim genunea; Nu ne temem câte râpi ne-adastă, n-auzim cum mormăie furtuna, știm atât, că mergem sus pe creastă. Suntem jnepii și urcăm întruna. Râd de-mpleticita noastră turmă brazi trufași
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca o săgeată, ca un câine credincios. Ar fi trebuit s-o trag îndărăt și s-o țin în casă cu forța. Dar nu știu ce instinct stupid m-a îndemnat să mă opresc, ca să ridic lumânările căzute. Pe urmă, lăsându-le strâmbe în farfurioarele de ceai, am alergat afară, în întunecimea albăstrie, în pustietatea încremenită a falezei stâncoase. La început, cu ochii plini încă de flăcările lumânărilor, nu am putut desluși nimic, și mi-a trecut deodată prin minte gândul ciudat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]