2,070 matches
-
la conducere, îi spuse încrezătoare. —Cum merge cu pregătirile de nuntă? întrebă el răsfoind niște hârtii de pe măsuța din colțul încăperii. —Invitații au confirmat în proporție de optzeci și opt la sută, îl informă ea. —O să fie grozav. Sper, se strâmbă ea. Organizatoarea știe ce face, sau cel puțin așa pare, dar sunt atâtea amănunte încât ceva tot n-o să meargă bine. Știu, zâmbi Murphy. Dar ăsta e tot farmecul. Glumești, spuse ea. Știi că eu nu suport s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey. —Un muncitor, explică Anna. Știi că făceau săpături în fața clădirii chiar acum? Au dat de niște fire electrice și au lăsat jumătate de cartier în beznă. Hei, Darcey, ești în regulă? Darcey recunoscu glasul lui Neil Lomond și se strâmbă. — Da, sunt bine, răspunse ea. —Brigada de pompieri o să ajungă în scurt timp, o anunță el. Or să te scoată ei de acolo. Fir-ar să fie, se gândi Darcey. De ce trebuie să fie și el pe-aici să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
într-o cofetărie. Privirile îi fură atrase de o pereche de pantofi violet-închis cu o fundiță roz în vârf și cu tocuri foarte înalte. O poșetă de piele moale cu un detaliu aplicat era așezată lângă ei. În Dublin, Darcey strâmbase din nas în fața unei perechi mult mai discrete de Marc Jacobs violeți. Iar tocurile acestora erau mult mai înalte decât era ea obișnuită să poarte. Însă ceva o făcu să se întoarcă să se uite la ei chiar și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aidan coborând din mașină. Priveliștile sunt extraordinare. Și arată magnific pe o vreme așa frumoasă. În fiecare zi avem vreme frumoasă în Palo Alto, remarcă Nieve. Aidan râse. — Așa că e excepțional că avem parte de ea și aici. Nieve se strâmbă la el, iar el îi zâmbi. Apoi o sărută tandru pe frunte. Haideți, îi chemă Gail. Voi o să stați în dormitorul cu lucarnă. Casa era foarte arătoasă. Spațioasă și elegant decorată, era cu mult deasupra celei de lângă familia McGonigle. Nieve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era plină de lucruri frumoase. Așa că trebuia să se stăpânească, să intre în restaurant și să scrie și ultimul act al piesei, așa cum își dădea seama că voia până la urmă. Mai luă o înghițitură din vinul deja cald și se strâmbă. Spera ca Nieve să exagereze într-adevăr cu luxul și să servească măcar niște șampanie mai acătării! Nieve o văzu intrând în restaurant și simți un gol în stomac. Darcey arăta splendid și, deși costumul într-o culoare neutră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Sunt sigură că putem folosi telefonul de la castel, îl asigură Darcey. Se ridică și îl conduse înăuntru. Pe una dintre mese se afla un telefon. Ridică receptorul și formă numărul. Căsuța vocală interveni spunându-i să lase un mesaj. Se strâmbă, clătină din cap spre Aidan și închise. Nieve auzise soneria insistentă a Motorolei, dar la început nu își dădu seama de unde venea. Deschise geanta și scoase celularul, care deja nu mai suna. Îi luă un minut-două până să își aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
banii nu aduc fericirea. Nu l-am putut cumpăra pe Aidan cu ei. Iar el e cel mai important lucru din viața mea. Anna culese spuma din cană cu lingurița. Deci sunteți din nou prietene? —Vino-ți în fire! se strâmbă Darcey. Vaca aia mi-a furat iubitul. Dar după tot ce s-a... Acum Darcey râse. — Am vorbit serios când am spus că probabil a avut dreptate să mi-l fure. Oricum ne-am fi despărțit în final. —Crezi? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu. Dar merită să i se întâmple ceva rău. Sunt de acord cu tine. Când îi aud pe oamenii de afaceri vorbind despre cum a construit el compania și cât de grozav a fost și așa mai departe... Murphy se strâmbă. Pe spinarea noastră s-a îmbogățit și ar fi făcut-o în continuare. Nu mai era nevoie și de escrocherie. Mă întreb oare când ar fi aflat oamenii despre conturile secrete. — Odată și-odată tot s-ar fi știut, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la scena de groază din fața mea, intrigat de ce anume ar fi putut să cauzeze starea diferită În care se afla capul comparativ cu restul corpului. — Dumnezeule mare, bombăni doctorul, Bernhard Gunther. Mai trăiești? M-am apropiat de masă și am strâmbat din nas: — Isuse, ultima dată când am Întâlnit o astfel de duhoare, pe fața mea stătea un cal. — Tipul e o adevărată priveliște, nu-i așa? — Mie-mi spui? Da’ ce-a făcut, s-a sărutat franțuzește cu un urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
borurile unei pălării mexicane. Cel care-l Însoțea era genul de arhetip rasial, cu trăsături faciale pronunțate - bărbia și pomeții - pe care le copiase dintr-un poster electoral prusac. Amândoi aveau ochi reci, calmi, ca niște midii În saramură, și strâmbau din nas de parcă ar fi tras cineva un vânt sau ar fi debitat vreun banc prost. Dacă știam, mă duceam să văd vreo două filme, le-am spus, făcându-l pe cel cu legitimația și cu frizura să mă fixeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Café Kranzler, pe colț pe Friedrichstrasse, era cunoscută și apreciată de turiști și, prin urmare, prețurile erau ridicate, așa că nu era genul de loc pe care m-aș fi așteptat să-l aleagă Neumann pentru o Întâlnire. L-am găsit strâmbându-se nervos deasupra unei cești de cafea și a unei farfurioare pe care stătea, uitată, o prăjitură. — Care-i baiul? l-am Întrebat așezându-mă. Ți-ai pierdut pofta de mâncare? Neumann fornăi către farfurie: — Exact ca și guvernul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spune ei. — Bine, bine. Da’ asta valorează sigur ceva, nu? Mi-am scos potofelul și i-am dat o bancnotă de douăzeci. Mi-am notat apoi adresa pe care mi-a spus-o . — Ai face și un gândac să se strâmbe de scârbă. Și acum, ce știi de spărgătorul ăla? l-am Întrebat. El se Încruntă exasperat la mine: — V-am zis doar că nu știu nimic. — Ești un mincinos. Pe cuvânt, Herr Gunther, nu știu nimic. Dacă știam, vă spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mieros, și de asemenea al capriciilor mele. Era deopotrivă agentul meu intermediar la cumpărare, ca și cel care-mi făcea rost de fonduri. — Vreți să spuneți că era un artist În a obține prin intimidare bunuri de lux. Goering se strâmbă și zâmbi În același timp: — Herr Gunther, toată stima pentru că ești atât de onest și de obiectiv, dar Încearcă să nu faci din asta un comportament compulsiv. Eu Însumi sunt un tip foarte direct, dar nu-mi fac o virtute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din sală și, de data asta, măcar, o să apuc să văd spectacolul. — Și Întâmplător are În rândul personalului câțiva soldați prietenoși care să te Îndrume la locul tău, nu-i așa? N-o să-ți placă. — Dacă o să Încep să mă strâmb de nemulțumire, o să mă doară, bine? Mi-am aprins o țigară. Am dat cu banul În gând și am pierdut. Urma să-i spun fără ocolișuri: Îți mai aduci aminte de bărbatul mort din liftul de serviciu? — Ca și cum tocmai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
câteva clipe, am auzit un alt schimb de focuri și un zgomot care semăna cu cel al unui burghiu perforând la pupa bărcii. Am tras puternic Înainte de maneta de accelerație și am cârmit din volan ca să mă Îndepărtez de debarcader. Strâmbându-mă de durere, mi-am aruncat o privire În jos spre mână, Închipuindu-mi că fusesem atins de un glonț, dar am descoperit În schimb că din palmă mi se ițea În afară o așchie enormă de lemn din debarcader
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pistei de săritură în lungime, împreună cu Angeru, șters și rânjit, Papa cânta acum "Sus, muncitori și-nainte/ Pe drumul marii biruinți", cu un refren improvizat care suna obsesiv: "Inți, inți, ia-o-n dinți", la care cei din jur se strâmbau de râs. Buzdugan, căruia-i creștea o barbă verzuie încă din clasa a noua, răsfoia, rezemat de bara panoului, o revista de rock avangardistă, plină de fotografii cu AC/DC în concert. în jurul lui se adunaseră șapte-opt colegi indignați că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
păcat! și părintele Ioan îl absolvea la spovedanie de acest greu păcat ce-i apăsa sufletul rugându-l și pe bunul Dumnezeu, la care părintele avea trecere, să-l ierte și El în mărinimia-I divină, zâmbesc în sinea mea, strâmbând din nas și încercând să-mi țin respirația până mă îndepărtez de fetidul miros, mulțumesc pentru masă, frate Rafael! Dumnezeu să primească! și ies în aerul îmbălsămat al nopții cu gândul să ajung la izvor și să-mi spăl picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și cu picioarele la gură, așa-i frământa pe dinlăuntru răul, înnegriți ca smoala, eu recunosc tulburat simptomele pe care mi le atribuia și mie mama înainte de a mă duce la, Mai făceau și spume la gură ori li se strâmbau mâinile, picioarele li se încrucișeau și se schimonoseau la față, dacă nu-s duși la timp la descântat pot rămâne pe viață sluți sau mor, Cu un băț de lemn cu care zgândăre focul femeia face semne hieroglifice lângă vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ted. —Merge. Ted ridică din umeri. Sau e mai bine cu asta? Ashling scoase o jachetă care lui Ted i se păru identică cu prima. Merge, repetă el. —Care dintre ele? Oricare. — Care dintre ele îmi face talie? Ted se strâmbă. — Nu începe iar cu asta. Ești obsedată de talia ta. — Dacă aș avea talie, aș avea și de ce să fiu obsedată. Dar eu nu am. —De ce nu te poți plânge și tu de dimensiunile fundului, ca orice altă femeie normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vin alb pe dulapul din bucătăria lui Ashling. Ashling se pregătea sufletește. Nu era deloc dezamăgită. —Phil Collins, spuse Joy cu o sclipire în ochi, Michael Bolton și Michael Jackson, și trebuie să te culci cu unul dintre ei. Ashling strâmbă din nas. — Păi, în mod sigur nu cu Phil Collins, evident că nu cu Michael Jackson și clar că nu cu Michael Bolton. Trebuie să alegi pe unul dintre ei, spuse Joy, luptându-se cu dopul sticlei. —Iisuse! spuse Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fără să îți dai seama, te trezești dintr-odată că ceea ce vrei de la un material este să ascundă cât mai bine petele de vomă... Uită-te cum sunt îmbrăcată, spuse ea, arătând către bluza neagră și jacheta de blugi. Ashling strâmbă gânditoare din buze. Poate că nu era Clodagh expertă în ale modei, dar tot ar fi dat orice să arate ca ea - picioarele ei scurte și cu forme, talia mică, subliniată de jacheta cambrată, părul lung și des, strâns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Joyce? —James Joyce viu sau în descompunere? — În descompunere. Ashling se gândea la dificila ei alegere, în timp ce Clodagh părea complet pe dinafară. —James Joyce, se decise Ashling într-un final. Bun, vaco. Gerry Adams, Tony Blair sau prințul Charles? Joy strâmbă din buze. —Ooooh! Păi, evident nu Tony Blair. Și nici prințul Charles. Va trebui să fie numărul unu. Ashling se întoarse către Clodagh. —Rândul tău. —Ce fac? —Alegi trei bărbați oribili și noi trebuie să alegem cu care dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de frică? întrebă el, chiar și mai dulce. Ei i se părea chiar că se apropie de ea. De nimic, scârțâi ea mai rău ca frânele unui autobuz. El o analiza, cu brațele încrucișate. Felul în care gura lui se strâmba la colțuri o făcea să se simtă ca o puștoaică prostuță, de care se face mișto. Apoi, dintr-odată, se pare că el și-a pierdut interesul. — Haide, oftă el, trecând înapoi în spatele biroului său. Du-te... Dar nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Sau că ar putea lovi copiii. Să fiu sincer, și eu îmi fac griji câteodată. —Iisuse, se tot inventează prostii noi pentru care oamenii să își facă griji. Atunci aduceți pe cineva în care aveți încredere. Mama ta? — A, nu! strâmbă Dylan violent din buze. Asta ar fi o idee foarte proastă. Ashling dădu din cap. Avea dreptate. Singurele momente în care tânăra doamnă Kelly și bătrâna doamnă Kelly cădeau de acord erau acelea în care erau implicate într-o ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de noi la telefon. Nu stăm mult. Stați mult, imploră Ashling. Clodagh îi trase pe Molly și pe Craig, îi îmbrățișă cu îndârjire și le spuse - fără prea multă convingere: —Să o ascultați pe Ashling. —Și pe Ted, adăugă Ted, strâmbând din buze spre Clodagh într-o manieră care lui i se părea a fi suavă. — Și Ted, mormăi Clodagh. Înainte să plece, pentru a le ura distracție plăcută, Molly puse mâna plină cu gem de afine pe fundul lui Clodagh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]