2,376 matches
-
perimată a gândirii istorice este înso ită de recunoa terea constituirii și evoluției limbii române ca limbă vie cu identitate proprie sub toate aspectele (fonetic, gramatical și lexical), limbă în care atât latina cât și traca și-au pierdut identitatea. Strădania științei tradiționale de a prezenta limba română ca pe o continuitate a latinei afectate în evul mediu de năvala populațiilor barbare se cere a fi înlocuită cu evoluția romanității orientale în interferență cu celelalte fenomene etnolingvistice care compun peisajul actual
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fost alcătuit pe o schemă franțuzească (brânzeturile apar înainte de desert, deși acest plasament nu este tocmai potrivit pentru telemea ori burduf, care s-ar potrivi mai bine la începutul mesei, conform obiceiului românesc) și în această listă se poate citi strădania de a civiliza, de a franțuzi (mai ales prin nume) bucate altminteri destul de fruste pentru papilele gustative occidentale. Uneori acest efort naște preparate culinare cu denumiri amuzante, cum ar fi „epure de Sighișoara à la Bucureșteanca“ (nu vom condamna intenția
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
uman, fiindu-i „credincios“, stare de spirituală continuă, potențată de reușitele profesionale. La fericire și la căile de ajungere la ea, au gândit toți filosofii, școlile și curentele filosofice elene. La fericire, gândește toată lumea chiar când nu-i corespunde cu strădania. Dar și cei care se îndoiesc de ea, trebuie să știe că fericirea există și că această stare de înseninare, de bucurie supremă este treaptă spre sfințenie, spre raiul armoniei din care omul a căzut și a cărui nostalgie o
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
superba rochie de mireasă Vera Wang de pe umeraș. Aidan era în picioare sprijinit de cadrul ușii. — De ce nu poate pur și simplu să se întoarcă și să meargă până la capăt cu nunta? Doar nu a făcut nimic rău. Acum toată strădania și toate cheltuielile se duc pe apa sâmbetei. — Știu, zise Aidan. — Ar putea fi oriunde... ce n-aș da să mă sune. Aidan nu voia să-i spună lui Gail că, probabil, era ultimul om pe care Nieve l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Alăturarea acestor două tehnici de expresie plastică este mai mult întâmplătoare singura explicație fiind afinitatea, desigur subiectivă, a autorului pentru ele. Ambele mi au oferit satisfacții similare cu cele ale pescarului sau ale vânătorului care, destul de rar și în urma unor strădanii, nimerește ținta. Mi-ar părea bine dacă privitorii vor gândi că, măcar unele pagini, au meritat aceste strădanii. De altfel, demersul artistic nu este decât încercarea de apropiere de această himeră numită artă, pe care nimeni nu a reușit s-
De la pasteluri la imagini digitale by Cezar Duca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/780_a_1746]
-
autorului pentru ele. Ambele mi au oferit satisfacții similare cu cele ale pescarului sau ale vânătorului care, destul de rar și în urma unor strădanii, nimerește ținta. Mi-ar părea bine dacă privitorii vor gândi că, măcar unele pagini, au meritat aceste strădanii. De altfel, demersul artistic nu este decât încercarea de apropiere de această himeră numită artă, pe care nimeni nu a reușit s-o definească. Cineva spunea că răspunsul la întrebarea: ce este arta? depinde de interesul persoanei care răspunde. Arta
De la pasteluri la imagini digitale by Cezar Duca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/780_a_1746]
-
ca să nu mai iasă decât o dată pe an, în noaptea Sfântului Andrii. La Curtea din Hîrlău Era prin anul 1625. Domnul Moldovei, Radu Mihnea Vodă își adusese curtea la Hîrlău, la fostele case ale mamei lui Petru Mușat, refăcute prin strădania vrednicilor urmași, printre care se afla și Ștefan cel Mare. Nu plecase de bunăvoie din Iași, ci din pricina focului cel mare, care, o dată pornit, pârjolise întreg târgul, ba ajunsese și la megieșii târgoveților. Domnitorul Radu Mihnea întărise curțile domnești de pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cineva mi-a spus că fata asta mai încercase de vreo două ori să se sinucidă și tot la petreceri de acest fel, tot de la al cinsprezecelea etaj, niciodată singură fiind n-a manifestat o astfel de dorință, și oricâtă strădanie mi-aș da să-mi amintesc tot nu-mi dau seama dacă fata asta e totuna cu cea prăvălită la pieptul meu, în timp ce soarele uriaș scapă din strânsoarea orizontului, dar franțuzoaica lui Boris unde e? Și mă simt acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu înțeleg strategia bine pusă la punct a majorității feminine care, știindu-mă disponibil, vrea să mă însoare, aleasa, una, albă, grasă și frumoasă, suplinește biologia, zoologia, botanica, picată consecutiv la Medicină de nu știu câte ori, cred că deține recordul absolut, strădania tuturor de a ne lăsa singuri, ea roșie tot timpul, nu-mi dau seama dacă de timiditate sau asta-i culoarea ei naturală, părul drept lăsat pe spate, mândră de podoaba ei capilară, s-a oferit să mă ajute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
semnificația măștii, și-a pierdut orice semnificație, ascunde chipul adevărat al omului și totodată arată chipul său adevărat, altul trei, jocul măștilor de Anul Nou mi-a dat dovada prețioasă a modului în care se degradează involuntar tradițiile, cu toată strădania baciului Neculai, asta se va vedea în colorit, staniolul, patru, tablourile vor fi de dimensiuni mari, am nevoie de spațiu ca să le pictez și singurul loc ce-l am la dispoziție e biserica de la mănăstire, aștept primăvara 17 februarie, venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am făcut fiecăruia portretul în creion și i-am câștigat definitiv, cu Radu și ceilalți abia de mă mai văd, toată ziua stau la scutere și la sfârșitul zilei primesc recompensa, minutele de viteză pe deasupra mării, când demonul meu triumfă, strădaniile lui Radu de a mă reintegra în grup eșuează, nu mă mai interesează nici măcar discuțiile despre pictură, ei s-au hotărât să plece cu toții undeva lângă Vama Veche, un loc sălbatic, să picteze acolo și să facă plajă, goi, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză neliniștitoare, el declară însă: — Cu toate că dorința testamentară a lui Tiberius, în urma acelei ultime boli crude, nu este valabilă din punct de vedere legal, bine știuta lui afecțiune față pretorieni, recunoașterea îndelungatelor lor strădanii, nu, nu poate fi ștearsă. Și, spre surprinderea tuturor, declară că îndeplinea acea dorință, ba chiar dubla suma. Vru să lase o mărturie a uluitorului discurs printr-o monedă în valoare chiar de cinci sute de denarii, care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu microunde și un frigider cât un dormitor, iar proprietarul — după penibil de multe insistențe și rugăminți — îi cumpărase și o plită nouă. În primii ani s-a luptat vitejește să inventeze mâncăruri folosind mijloacele limitate de care dispunea, dar strădania ei de a face ceva mai mult decât să le reîncălzească a epuizat-o. Acum, așa cum fac majoritatea newyorkezilor, fosta elevă la școala de artă culinară se mulțumea să comande acasă sau să iasă să mănânce în oraș. Renunță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nemuritor și dacă nici sufletele celorlalți oameni și chiar ale tuturor lucrurilor nu sunt, și încă nemuritoare exact în sensul în care credeau catolicii naivi din Evul Mediu, atunci, dacă nu așa stau lucrurile, nimic n-are valoare și nicio strădanie nu merită osteneala. Și de aici doctrina plictisului a lui Leopardi după ce i-a pierit amăgirea supremă, ch’io eterno mi credei, aceea de a se crede etern. Și așa se explică și împrejurarea că trei dintre autorii cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o cochetă nerușinată, ci o femeie veselă, cu un suflet mare, care făcea babka împletită cu dragoste și oferea bijuterii prețioase. Voiam să le spun să nu se mai certe despre adevăratele gânduri ale Annei, care nu erau altceva decât strădaniile ei de a crește, și să fie atenți la lucrurile pe care le-au făcut părinții mei, care spuneau cine erau ei cu adevărat. M-am ridicat în picioare. Mă uitam fix la judecător, dar am simțit cum fețele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pretindă că ar fi simțit la fel cu W., ale cărui priviri deveneau cuvinte și, pe nepregătite, putea fi cuprins de o euforie copilărească. Lui Hans Saner îi rămânea de fiecare dată în minte doar o amintire vagă și o strădanie; până și la gigot și la vinurile grele nu putea să treacă mai departe de exclamația lui fără cuvinte. W., în schimb, era capabil să se abandoneze sentimentelor și a trebuit să-și tempereze vizibil expansivitatea, încât Hans Saner nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de 250 de lire pe care Balestier Îl negociase pentru Henry. Acest mod de comunicare, deși fără discuție convenabil, Îl obliga Întotdeauna să aleagă Între considerentele ținând de economie, pe de o parte, și eleganța literară pe de alta. În strădania de a Împăca aceste două deziderate, producea mesaje telegrafice care aveau uneori ceva din sonoritatea unui haiku japonez, ca de pildă: „SOSESC PRECIPITAT LA 5,38 CU 1,50 DELIBERAT. HENRY JAMES“. Când era vorba de chestiuni profesionale, gândul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
idei, o Încurajă Henry. — Mă Îndoiesc. Ce-a mai rămas de spus? Toți marii scriitori au scrutat locul și l-au curățat de toate subiectele, inclusiv tu. Cel mult, poate reușea să mai scrie una sau două povestiri. Văd rezultatele strădaniilor mele cum se diluează, ducând spre tăcere, spuse ea, apoi adăugă cu un zâmbet: Doar dacă nu vrei să scriem piesa aceea Împreună. — Vai! oftă el. Nu am făcut nici un pas mai departe În Încercările mele dramatice față de unde eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai mult în căutarea mea, a eului meu dispărut din anii tinereții; dar nu am trecut de zgomotul și de mirosul ce au constituit fundalul primei și mult prea grăbitei mele încercări de a fi o singură carne, în doi; strădania asta se numește iubire. După asta lacune, tulburări de imagine. Nimic care să lase un gust ce poate fi savurat, ulterior, drept nouă cucerire sau care să se acutizeze într-o aventură. Dar, ca bătut în cuie, stăruie anotimpul: tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de două ore - iar pe ceilalți îi confrunta cu probleme de perspectivă. Se ocupa numai de doi sau trei dintre elevii ei, care, după părerea ei, aveau o fărâmă de talent. Așa se face că am ajuns să beneficiez de strădaniile ei. Mai mult chiar, m-a invitat să-i vizitez atelierul amenajat în grădina ei din Zoppot. Măritată cu un jurist mult mai bătrân, care își făcea serviciul în spatele frontului de răsărit ca ofițer de stat-major responsabil cu aprovizionarea, tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
infernală depravata mea dependență de fete tinere, femei mature, de femeia în sine și când am supralicitat ispitirile sfântului Anton cu desfrâul - comis cu animale și făpturi fabuloase din atelierul flamand al lui Hieronymus Bosch - pater Fulgentius a renunțat la strădaniile sale de a mă converti. „Ah, da, carnea“, a spus el și și-a ascuns mâinile în mânecile rasei; așa procedează întotdeauna călugării atunci când îi atacă diavolul. Totuși, câteva decenii mai târziu, la o producție continuă, succesul îmi devenise obișnuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru scurt timp în patru, cinci sau șapte minute - dar fericirea durează oare mai mult? -, dar această scenă, pe care nu o atestă nici o fotografie făcută la lumina blițului, o am încă în urechi și în fața ochilor. Ca recunoaștere a strădaniilor noastre de a distra lumea, ea vrea să depășească în importanță toate premiile ce mi-au fost decernate mai târziu, chiar și decât cel mai substanțial dintre ele, a cărui conferire, la vârsta biblică, mi-a procurat o bucurie ironic-detașată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiecare cuvânt. După asta, ceea ce citise el a fost lăudat din toate părțile. Cineva a vorbit despre o „abordare de animal de pradă“ și a îndrăznit o apreciere care a fost preluată și de alți critici și - ca urmare a strădaniilor de a produce noi comparații - variată. Se poate însă și ca cineva, poate acel Kaiser pe care-l chema pe numele mic Joachim, să fi avertizat publicul împotriva laudelor excesive. Deoarece însă până și bărbatul cu sprâncenele stufoase, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nimeni nu le cunoaște”. Ader În chip absolut la aceste afirmații. Stilul mi se pare nu mai important decît fondul, dar categoric indispensabil. Se scrie prea mult, observ, din toate unghiurile, fără discernămînt, pasiune, atenție, răbdare, talent, fără umilință, fără strădanie, fără nimic. Toți au cîte ceva de spus. Și-l și spun, pe nesfîrșite coli editoriale. Și se și cumpără. Sigur că la Început a fost cuvîntul, dar dacă și la sfîrșit va fi la fel, am sfeclit-o, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
schimb un loc În mausoleul literaturii indigene, lîngă ușa batantă, motiv pentru care-ar trebui să mă dau de-a dura, să mișc din flamură, să fiu vedetă cu sonerie ca orice scriitor american normal, nu mișc. Straniu. După atîtea strădanii. Asta-nseamnă probabil că sufletul sau vezica mi se comprimă. În legătură cu acest desigur inefabil suflet, ce iese prin vîrful capului, povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner, care era Îngrozitor de răcit, Kafka i se plîngea dezgustat că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]