11,293 matches
-
încă o zi, pentru a-mi recupera timpul pierdut. Pentru mâine am un plan încărcat care, pe lângă puținele fapte făcute azi, prevede și o notă de 10 care o va mulțumi pe doamna învățătoare, dar și pe părinți. Mă voi strădui de asemenea să fiu cuminte și ascultătoare, să-mi ajut mereu părinții în treburile casnice, să muncesc și să respect pe cei din jurul meu. Da, aceste fapte îmi vor împăca deplin conștiința mea cea revoltată. Și, zicând aceste vorbe, adorm
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ești mic, să nu ieși niciodată din vorba mea, că poți să pățești și mai rău”. Deși mama n-avea ce-și reproșa, căci a făcut tot ce trebuia ca să crească sănătos și să-l apere de primejdii, s-a străduit să-și ascundă durerea, pentru ca să nu-l deznădăjduiască. La întrebarea plină de îndoieli și însetată de încurajări a puiului: ,,Mamă, nu-i așa că o să mă fac bine? Nu-i așa că o să merg și eu să-mi arăți cetăți mari și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în planul cel mai îndepărtat. Începutul dat al compoziției va fi gândit în așa fel încât elevul să deducă singur semnificația relatării și să fie nevoit să participe direct la cele ce se vor întâmpla. El va trebui să se străduiască să capteze în continuare atenția cititorului, fără a se pierde în amănunte și descrieri neesențiale. Pentru ca elementele narative să se constituie într-un tot organizat, coerent, elevul va trebui să păstreze același ton în cursul relatării și să construiască un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mele. Țărmul mării îmi picura în suflet poezia. Îmi suna în urechi zgomotul neîntrerupt al valurilor ce se frământau puternic cântându-mi parcă durerile și necazurile lor. Mă simțeam aproape de ea, de inima ei ascunsă undeva în adâncuri negre, mă străduiam să-i înțeleg povestea ce și-o cânta dintotdeauna. Mă consideram unicul muritor care a reușit să treacă pragul dintre moarte și viață. Eu reprezentam trecerea, iar ea, eterna, nemărginita eră, simbolul nemuririi. Aliată cu cerul, părea să-mi spună
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
le mulțumi părinților. Numai așa pot copiii să mulțumească părinților pentru grija pe care le-o poartă. Ea este mereu voioasă și are ochii mari și albaștri ca cerul senin. Eu sunt elevă în clasa a V-a și mă străduiesc să învăț cât mai bine ca să pot menține zâmbetul pe fața părinților și bucuria în sufletul lor. Îmi place să stau alături de familia mea, căci lângă părinți mă simt iubită, mă simt în siguranță, mă simt bine. Câinele caută și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei au lăsat coșulețele cu ciuperci jos și au fugit într-un suflet în sat pentru a anunța oamenii despre cele întâmplate. Aceștia au venit cu mic cu mare, pregătiți cu găleți cu apă să ajute pădurarul care, singur, se străduia să stingă focul ce cuprinsese, deocamdată, numai bucătăria de vară, dar amenința, din moment în moment, casa construită din lemn, grajdul vitelor și, cel mult căpițele de fân pentru care muncise toată vara. Oamenii din sat au dat dovadă, însă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cum se zice, cap de linie. Aici locuiesc mai ales oameni bătrâni și singuri, fără copii sau cu copii plecați aiurea, pensionari. Curățenia din curți, florile din fața casei și piticii din gips risipiți prin grădini, toate la un loc, se străduiau din răsputeri să ascundă tristețea și spaima de moarte din ochii blajini ai proprietarilor. Cine trece zilnic pe aici, Îmbătrânește mai repede. Ar trebui să ceară un spor de toxicitate ca muncitorii de la UPSA și Gerovital gratuit. De câte ori nu șia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plouă. Lângă pește, pipăindu-și cucuiele de pe frunte și urechile Încă și mai blege parcă de când mulțimea tăbărâse pe el, călcându-l metodic În picioare În drum spre casă și spre grijile lăsate pentru o vreme În afara pieței, Grațian se străduia din răsputeri să Înțeleagă sensul mereu schimbător al durerii care Îi bântuia trupul, precum și plânsul fără motiv al lui Flavius-Tiberius Moduna. Capul lui Flavius-Tiberius nu cântarea nici atunci mai mult decât sulul de afișe pe care, o dată pe săptămână, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
protesteze sau cel puțin să vadă ce se Întâmplă. Unii se gândeau să renunțe la drum, citind ei În această ultimă zdruncinătură un avertisment. Cei mai curajoși au sărit să dea o mână de ajutor șefului de gară care se străduia să repună În oarecare ordine lucrurile din valiza zburătoare. Avea de gând să o Înmâneze personal doamnei de la clasa I Împreună cu un proces-verbal de contravenție. După ce se asigură că pe peron nu mai rămăsese nici o sticluță În afară de cea cu parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai rămăsese nici o sticluță În afară de cea cu parfum care se făcuse zob și răspândise În jur un miros necunoscut dar foarte plăcut, se Îndreptă hotărât spre compartimentul În cauză, urmat la doi pași de un controlor. Mărunțel și el, se străduia din răsputeri să lase impresia că abia ținea pasul cu mersul avântat al șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o voce sacadată din pricina efortului și a emoțiilor, din acest compartiment a survolat un geamantan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tânăr cu scaun la cap n-o să-ți calce pragul. În afară de tine... Da... Și de Flavius-Tiberius... Poate... Dar nu l-am invitat, se grăbi el să precizeze. Roși. Dacă vrea, de ce nu. Poate veni cu tine, la urma urmei... Se străduia să-și ascundă nemulțumirea. Îl vei convinge să nu plece cu mâna goală, presupun... O agrafă de păr, un sutien... Ziceai că vinzi tablouri... Pe nesimțite, se apropiară de garsoniera Iolandei. Blocul semăna cu o cazarmă trecută În rezervă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
34. Gheretă pierduse odată cinci partide de șah la rând În fața lui Grațian și de atunci evita să le mai calce pragul. Chiar pensia le era Înmânată la poartă. Doamna Moduna regreta firea ranchiunoasă a poștașului, dar nici nu se străduia să i-o schimbe. Era oricum prea târziu și, pe deasupra, nu avea o simpatie specială pentru doamna Gheretă. Dacă pensiile le veneau o dată pe lună la dată fixă, Programul Radio-TV Îl primeau săptămânal. Cu toate acestea, doamna Moduna verifica zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei de Îndată și a luat-o În brațe, spunând mereu ceva Într-o limbă pe care doar doamna Alieta o Înțelegea și cei care au plecat demult din Feldiu și nu s-au mai Întors niciodată. Domnul Húsvágó se străduia să o țină În brațe fără să strivească lanul de margarete care Înflorise pe pântecele ei, până mai ieri neted și tare ca o piatră de râu, rotund acum ca o lună Înflorită În care dormea o vietate ciudată asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să se lase admirată și dorită. Se dezbrăca cu ușurința cu care respira, ca și cum ar fi fost mereu singură, mulțumită, În propria ei singurătate cu care nici un bărbat nu s-a putut Împăca. Toți Îi socoteau zâmbetul provocator și se străduiau din răsputeri să i-l șteargă de pe față sau să Îl schimbe Într-un spasm dureros. O răsplată binemeritată pentru o târfă ca ea. Nimeni nu știa unde Începe și unde se sfârșește neobișnuita ei conviețuire cu sine Însăși. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie În autobuz să amesteci mirosul de lături cu ăla de benzină, la ore fixe, pe orice vreme. Toamna târziu era mai greu. Și când venea iarna. Ne străduiam să nu-i lipsească nimic, căci oricum zilele Îi erau numărate. Și nici pe noi nu ne dădeau banii afară din casă... Anul ăsta n-am avut noroc de măcelar. Húsvágó bácsi taie numai la cunoștințe. Am zis că o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unii bărbați pot să pară fără nici un efort. Însă când spun eu „țâțe“ par un ziarist libidinos de la un tabloid. Am încercat și-am tot încercat, dar n-am cum să evit asta. Obișnuiam să spun „balcoane“, deși acum mă străduiesc să mă abțin, pentru că Clio râde și spune că sună și mai prost, că par un obsedat sexual care trece printr-o fază de negare. Recent, am apelat la dureros de sfioasa formulare „Arăți minunat fără sutien“, care-mi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zgomotul, zise fata, Jane. Vreme de-o lună am crezut că nu mai suportăm, dar apoi ne-a trecut pur și simplu. Acum parcă nici n-ar fi. — În primele două nopți petrecute în cort, spuse tipul, Paul, ne-am străduit din răsputeri să adormim. Chiar dacă acasă nu mai auzim avioanele, n-am putut dormi fără ele. Nu-i așa că-i ciudat? Căzu pe gânduri preț de o secundă. — Parcă era o gaură în perdeaua de tăcere. — Mișto, am zis. Antisunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ce nume le-ați pus? Eu am rânjit în sinea mea. — Gavin și Ian, zise Clio. Fe’ele deschise și prietenoase ale lui Jane și Paul șovăiră, își pierdură puțin din stăpânire. Era o răsplată binemeritată; eu și Clio ne străduiserăm mult să găsim niște nume care să stârnească acea reacție. Nume neobișnuite pentru niște pisici și nepotrivite într-un mod fundamental, însă totuși deconcertant de fezabile. — Ooo, făcu Jane din nou, puțin cam târziu. — E obositor să nu cunoști pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cunoști pe nimeni, nu? zise Clio mai târziu. — Nu-ți pune în valoarea capacitățile de comunicare, m-am arătat de acord. Băuserăm cocteiluri Zombi aproape toată noaptea. Mă uimea faptul că nu eram mai nervoși. Mâine, hotărâsem, trebuia să ne străduim mai tare să ne enervăm. O vreme, am hoinărit spre cort în tăcere. — Știi ce cred? Că nu ne-am îmbătat îndeajuns? — Mmm, am mormăit. Întotdeauna știi ce vreau să spun? — Da. — Întotdeauna? — Mda. — Oau, am exclamat. Ghici la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aerului și toate undele sonore deveniră de-o precizie tăioasă, totul nemilos focalizat. Ochii mei larg deschiși, sărind de la una la alta, descoperiră paharul de votcă din poală. Am încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era acolo și-am șovăit. Doamne, rostiră buzele mele. Cuvântul se născu mort și minuscul și fu măturat de-un val al furtunii. Sperasem ca poarta să aparțină unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dispar fericit. Râul acela monstruos putea să mă ia pe apele sale, să mă deznoade și să mă întindă cum voia și cum îi plăcea, pentru că, sincer, la urma urmei, mă simțeam prea obosit după nesfârșitele ore în care mă străduisem din răsputeri să țin laolaltă părțile componente care făceau din mine o ființă umană. Voiam să mă depun și să alunec precum nămolul, să mă-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit de aluviuni negânditoare și cote ridicate. Trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
față. — Ascultă, am spus, nu prea pricep ce se întâmplă. E ca și când... viața pe care am avut-o nu era așa. Nu sunt... Aproape că am spus Nu sunt Eric Sanderson. Nu sunt un aventurier, asta încerc să spun. Mă străduiesc să recuperez totul. Nu eram sigur de ce simțeam imperioasa nevoie de-a spune lucrurile astea. Te-am sunat, ți-amintești? zise ea încet, pe tonul acela pe care oamenii îl folosesc când explică ceva unui prieten care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
direcțiile deodată. — Tot ce vreau să știu acum e dacă tu l-ai trimis pe domnul Nimeni după mine, Scout. Ești una dintre ei? Lumina focului sclipi la lacrimile care-i izvorau din ochi, strângându-se pe marginea pleoapelor. Se strădui din greu să nu lase nici o picătură să cadă. Nu, sigur că nu l-am trimis. Aș fi folosit bomba aia de litere afurisită asupra lui, dar rechinul tău a ajuns înaintea mea. Nu-i rechinul meu. Îți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zise. Acolo sunt, în mare parte, deja dispărută. — Păi, eu știu că încă exiști. Dacă asta contează în vreun fel. Ea nu răspunse. Surprins, mi-am dat seama că aproape plângea. Ochii i se încețoșaseră de lacrimi pe care se străduia să nu le lase să curgă. — Mie chiar îmi pasă de tine, să știi. — Hei, e-n ordine. Te cred. Cu fața în sus, se hazardă să-mi arunce o privire fugară. — Iisuse. — O să fie bine, am spus. Haide, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]