1,751 matches
-
recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului său. Vinul tonic pentru trupul ce ducea de atâta vreme duritatea regimului negru... Și o biblie. S-a aprins de jur împrejur tămâia... Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase și Fane Georgescu E ora 11.30. S-au adus cearceafuri mari pe cari vor fi scoși martirii. Cearceafuri mari, albe ca sufletele celor răpuși. Primul martir e așezat pe cearceaf. Scos din groapă, e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
echipelor studențești în satul Dodești în anii 1935 -1937 echipelor studențești” (1938), privitor la activitatea desfășurată în satul Dodești, „Satul lui Moș Ion, satul D-lui Victor Ion Popa”, reliefează realizarea unor obiective, cum ar fi: Căminul Cultural, în fața căruia străjuia bustul regelui Carol al II-lea (1930-1940), Dispensarul, Primăria, remiza de mașini și unelte agricole pe locul unde „crește cucuta înaltă de 2 metri, iar noi copii ne jucam pe acolo de-a ascunselea”. Unul dintre clopotele bisericii din sat
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
cu amintiri din perioada interbelică, legate de prietenia cu V. I. Popa. Despărțirea mea de familia Ionescu s-a consumat într-o după amiază de vară tîrzie când Doamna și Domnul Ionescu m-au condus până la poartă, printre copacii ce străjuiau cărarea. Domnul Ionescu schiopătând (a fost rănit pe front) mi-a spus zâmbind că ar dori să-l vadă pe V. I. Popa sculptat în piatra. Nutresc speranța, că familia Ionescu și nu numai ei, să vadă de acolo din
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
de care suferă bucureștenii în această vară a anului 1985 decât pustiul acesta, vidul acesta tulburător, deșertul din inima țării. Și totuși, tăcute, închise, străine parcă de clădirile din jur, pe care stăpânirea și le-a atribuit, micile, vechile biserici străjuiesc parcă singure, pline de o viață tăinuită. Biserica Albă o văzusem de câteva ori mai devreme foind de lume, revărsată chiar și în stradă, neîncăpând în lăcașul luminos. Era o nuntă, singura sărbătoare a familiei, binecuvântată de Biserică, ce le-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de câteva ori mai devreme foind de lume, revărsată chiar și în stradă, neîncăpând în lăcașul luminos. Era o nuntă, singura sărbătoare a familiei, binecuvântată de Biserică, ce le-a mai rămas românilor. Dar acum, spre seară, în Biserica Albă străjuiește doar o candelă aprinsă. Dincolo, în colțul ei de lângă Palat, Biserica Crețulescu este și ea scufundată în tăcere. Mi-e drag acest lăcaș de o grație fragilă. Cu ani în urmă am trăit emoția (din fericire trecătoare) a unei amenințări
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mutată astfel încât blocurile de la colțul nou, al Căii Moșilor cu Bulevardul Republicii, să o ascundă bine privirilor. Soarele apusese când urcam dealul Patriarhiei. De sus se putea vedea întinderea dezolantă a demolărilor în vederea noului Centru civic. În lumina care mai străjuia peste oraș se întrezărea colina golașă de pe care au fost rase zidurile de bătrână mânăstire ale Arhivelor Statului. Bucureștiul comunismului și-a îngropat adânc vechile clopotnițe. Unde e Biserica Antim? Dar turlele care se înălțau spre miazăzi ale mânăstirii Văcărești
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru jandarmi prin sacrificiul lui Dumitriu trebuie folosit. începe o fugă disperată în acest apus de soare. Citate din „Sfârșitul unei domnii sângeroase” a lui Horia Sima: „Petrașcu a luat în direcția bună, spre nord-est, unde se vedea un deal străjuit de o pădure, în timp ce eu m-am îndreptat spre sud-est apucând spre calea ferată. Văzând că nu-l urmez, Nicolae Petrașcu a făcut un efort disperat să mă ajungă din urmă și m-a târât după el... A fost o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
spre noi și ne-au somat să plecăm, să ne întoarcem la gară și acasă. Ne-am răsfirat cu toții, urmăriți îndeaproape de ostași. Într-un moment de neatenție al acestora, eu am părăsit drumul și am intrat în pădurea ce străjuiește o latură a fortului. Am ascuns geamantanele într-o tufă și m-am întors înapoi printre copaci, până la marginea pădurii, fără să fiu văzută. Ceva îmi spunea că poate fi adus Căpitanul. Așadar mi-am scos pantofii și mam cățărat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
până acolo, linia de metrou - invenție a civilizației și tehnologiei - ne scotea la suprafață. În felul acesta, scăpam definitiv de tărâmul Întunegrilor. Am mai înaintat un pic și drumul a cotit în unghi drept. Cred că deasupra noastră era bulevardul străjuit de ginkgo. Cum era doar început de toamnă, aceștia aveau cu siguranță frunzele încă verzi. Vedeam cu ochii minții lumina soarelui, simțeam mirosul ierbii și auzeam adierea vântului. Voiam să stau întins și să mă bucur cât mai mult de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui neostenit iubitor de frumuseți se adună vrăjitoria unirii culorilor cu apa
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui neostenit iubitor de frumuseți se adună vrăjitoria unirii culorilor cu apa
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
și de tragere de inimă - să îmi permiteți să vă aduc omagii sincere pentru opera ce ați întruchipat - rugând pe Dumnezeu să vă dea vigoare ca încă mulți ani, în calitate de unul din cei mai apreciați colaboratori ai tronului, să puteți străjui opera Dvs. Închei, rugându-vă să strigați împreună cu mine, să trăiască Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, consolidatorul României întregite. Să trăiți Domnule Profesor Gusti, să trăiască și toți colaboratorii Institutului Social din Basarabia în frunte cu Președintele său
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a simțurilor eliberate de constrângeri pentru a putea percepe naturalul, iar dialogul cu universul mic sau mare e mediat de tehnica în expansiune. Experiența cotidiană e pretext pentru a admira eternitatea lucrurilor. Tema esențială a volumului pare a fi timpul, străjuit de copilărie și de moarte. SCRIERI: Priveliștile, Timișoara, 1977; Orele orașului Arad (în colaborare), Arad, 1978; Nori luminați, București, 1979; Scara interioară, Timișoara, 1980; Arbore genealogic, București, 1981; Întâmplări crepusculare și alte poeme, București, 1984; Elegie în grădină, București, 1987
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
încercare de a se racorda la orientarea mai nouă a poeziei: peisaje autumnale cu arbori goi, frunze moarte și ploi neîntrerupte, câmpuri cu corbi, ca la J. Laforgue, orașul, stilizat în felul lui G. Rodenbach, ca o cetate moartă unde străjuiesc doar lebedele. Sunt cultivate, de asemenea, imagini nocturne, lunare, reci, se invocă sunete înfiorate, de flaut sau viori, căderea apei în bazine, muzicalitatea versului devenind, câteodată, plină. Lipsit de temperamentul unui simbolist autentic, C. participă discret numai la familiarizarea cu
CISMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
traduce inițial printr-un sentiment de neantizare, de anihilare totală, pentru ca, apoi, să se metabolizeze într-un binecuvântat sentiment de biruință, de îndată ce copilul este proiectat într-o lume nouă, scăldată de o lumină diafană, somptuoasă, cu irizații parcă celeste și străjuită de curcubee magnifice și de arabescuri minunate, asemenea cozilor imperiale de păun. Scena devine și mai fascinantă datorită unor apariții arhetipale benefice și proiectarea unor tărâmuri feerice. E o suită de emoții elixirante, care alungă toate tenebrele celui care își
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
săteni care purtau numiri diferite: de la vornicii sau vatamanul statului, deșugubinari, globași sau ulocari, la curteni, călărași, hânsari, darabani, plăieși, vânători etc., unii dintre ei constituiți în sate întregi, cum erau plăieșii de la Comănești care, în schimbul îndatoririlor prestate de a străjui granița, stăpâneau locurile lor de hrană și exploatau și pădurile situate pe hotarul domnesc, la margine de țară. Îndatoriri asemănătoare, de a străjui la graniță, aveau și oamenii din Borilești - Bacău și cei din Dărmănești - Neamț, în schimbul scutirii de biruri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dintre ei constituiți în sate întregi, cum erau plăieșii de la Comănești care, în schimbul îndatoririlor prestate de a străjui granița, stăpâneau locurile lor de hrană și exploatau și pădurile situate pe hotarul domnesc, la margine de țară. Îndatoriri asemănătoare, de a străjui la graniță, aveau și oamenii din Borilești - Bacău și cei din Dărmănești - Neamț, în schimbul scutirii de biruri, „afară de cisla scrisă în vistierie", în cazul celor de la Borilești (Hașdeu, Arhiva istorică, I, p. 120). Slujitor domnesc în satele domnești sau mânăstirești
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
copiii care-i întâlnea în cale". Și G.G. Ursu, autor al studiului de Istorie și geografie literară „Tecuciul literar", Bârlad, 1943, p. 8, 32-33, care ne vorbește despre „Cenacluri literare la Tecuci", unul în casa „în formă de vilă modernă", străjuită de „perdeaua plopilor drepți și înalți, unde Doamna Amelia Papadopol-Calimach, fiica Plitosoaiei și stăpâna casei făcea primirile, casă în care „lumea invitată asculta muzică, tineretul dansa", iar alții „ascultau clavirul mângâios al gazdei", explică ce a fost cu cumplita dramă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
grădinițe. În perioada 1974-1975, urmare a generalizării învățământului, în orașul Vaslui în unitățile școlare frecventau 5367 elevi. Pe locurile unde au umblat Ștefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu-Spătaru, Eminescu, Enescu, A.I. Cuza sau Sadoveanu, Constantin Tănase ori Ion Adam, străjuiesc importante locuri și monumente istorice, cunoscute vasluienilor: Podul Înalt (1475), Movila lui Burcel, Podul Crasnei (1450), Ctitoria lui Ștefan cel Mare (1490), Valea Docolinei, Monumentul eroilor cu amintirea lui Peneș Curcanul, Delenii cu luptele din 1944, toate aduc faimă localității
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
evrei, remarcându-se Îndeosebi numărul văduvelor și orfanilor de toate vârstele: „O lume imensă adunată la cimitir a fost cuprinsă de emoție, Încolonându-se În cortegiul ce a făcut Înconjurul zidurilor ce trebuiau să cadă sub loviturile târnăcoapelor, ziduri ce străjuiesc cavourile marilor rabini. Am văzut bătrâni, bărbați și femei, care stăteau la mormintele părinților despărțindu-se pentru totdeauna de rămășițele pământești, Înainte de dezhumare. În rugăciuni și În plânsete, a fost Înconjurat cimitirul, ridicându-se către Dumnezeu rugi pentru acei ce
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
punct de vedere, o carte precum aceasta poate deschide noi orizonturi. Este, oare, acesta, puțin lucru? Adrian Cioroianu Capitolul 1 În loc de introducere, întunericul și lumina Este ora șapte dimineața. Din cauza ceții, Parcul Central din New York seamănă cu un imens lac, străjuit de construcțiile înalte și tăcute ale orașului. Este primăvară devreme și lumina de afară nu are încă puterea de a face să se stingă becurile din toate apartamentele. Cei care au dormit azi-noapte sunt în plină oră a trezirii. Primele
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
face ceea ce fac milioane de români în acest moment. Andrei Gheorghe: O să plecăm. Bogdan Chirieac: Mi-e teamă că da. Andrei Gheorghe: Vezi că este interesant. Patriotismul este văzut ca o apologie, știi, ca o aplauză. Țara mea cea minunată, străjuită de râuri și flori, și indivizii care ies cu voci critice, în general, sunt sancționați: „Da’ cine ești mă, tu? Da’ de ce?”. Bogdan Chirieac: Cred că este o problemă aici, nici măcar nu mai sunt sancționați, nu mai sunt luați în
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
acestora, va huli pe poeți (...) Iar pădurile, dumbrăvile și chiar singurătatea hulite de Aper îmi aduc plăcere, încât le socotesc printre cele mai de seamă binefaceri ale poeziei, deoarce aceasta nu ia ființă în mijlocul zgomotului, cu împricinatul înaintea ușii sau străjuit de plânsul și de lacrimile acuzaților: ci sufletul se retrage în locuri curate și nevinovate și se împărtășește din bucuria unui adăpost sacru. Iată începutul literaturii, iată sanctuarul ei (...) Oracolele vorbeau în versuri. Căci folosirea acestei elocvențe lacome și stropite
Apărarea poeziei sau dilema câinelui by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12560_a_13885]
-
un coșmar colectiv și că nemuritorul Toma Caragiu își așteaptă Spectatorii, pe scena Teatrului Municipal din București... De la coperta luminată de ochii imenși, sfredelitori, plini de inteligență, cu privirea lor tainică, umbrită de tristețe și până la ultima filă a albumului, străjuită de chipul "Marelui singuratic", volumul te cucerește, te incită și ridică o mare și chinuitoare întrebare: de ce, în ciuda uriașului succes, de critică și de public, acest dăruit artist nu a primit în timpul vieții nici măcar un premiu, nici o distincție pentru arta
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
le-a reparat. Istoria și, mai ales, mentalul colectiv au legi mai implacabile și, poate, în unele cazuri, mai ne-drepte decît cele ale timpului. Dreptate, cîtă e, numai literatura poate face, uneori. Mai e și ceasul fără limbi ce străjuiește intrarea în Furtuna lui Ciulei. Ceasornic fără minutare, care nu trimite la romanul lui Carson McCullers sau care, dimpotrivă, poate că-l asimilează, adică îl înglobează, transformîndu-l, însă numai în acel sens foarte larg în care Shakespeare - și Ciulei, ca
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]