6,757 matches
-
mergea ca o prințesă, crea distanță, avea rasă, nu prea știu de unde, că nu era de neam mare, contesă, în nici un caz, a fost cea mai caldă femeie pe care am cunoscut-o, lumina acolo unde apărea, se aprindea o strălucire în jurul ei, o frumusețe pură care te întrista, parcă ar fi ieșit din dorințele mele, era ca și cum ar fi făcut-o o rusoaică și un tătar, blondă și cu ochii în sus, ca la japoneze, subțire și foarte înaltă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mi singurătatea până la cer, dar cerul nu vede, cerul nu vede și atunci nu judecă, nu mă judecă pentru că m-am întors. Am fost în casa asta atât de fericită și atât de nefericită. Atâta bucurie mi-ai dat, atâta strălucire se întindea pe epiderma mea când îmi șopteai la ureche: „am să intru în tine ca piciorul în nea!!!”. Vedeam că ești atât de îndrăgostit, doar că acum ai dispărut, acum, acum de ce nu mă cauți, de ce nu dai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
minte cumpătată este de fapt dezorientată și că tânjește după o proptea solidă, cum este biserica, de care să se ancoreze. Primul prânz luat Împreună a fost unul dintre evenimentele notabile ale tinereții lui Amory. Era radios și radia o strălucire și un șarm deosebite. Prin Întrebări și sugestii, Monsignor a extras din Amory cele mai bune gânduri, iar Amory a vorbit cu strălucirea ingenioasă a unui milion de impulsuri și dorințe și repulsii și credințe și temeri. El și Monsignor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
luat Împreună a fost unul dintre evenimentele notabile ale tinereții lui Amory. Era radios și radia o strălucire și un șarm deosebite. Prin Întrebări și sugestii, Monsignor a extras din Amory cele mai bune gânduri, iar Amory a vorbit cu strălucirea ingenioasă a unui milion de impulsuri și dorințe și repulsii și credințe și temeri. El și Monsignor au ocupat permanent centrul scenei, iar musafirul mai vârstnic, cu mentalitatea sa mai puțin receptivă, mai puțin deschisă, dar În nici un caz mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
instalat confortabil În odaia sa, a ronțăit biscuiți Nabisco, și a terminat de citit În tovărășia albilor. INCIDENTUL CU FATA MINUNATĂ În februarie steaua sa a strălucit puternic. New York-ul s-a năpustit pe el de Ziua lui Washington cu strălucirea unui eveniment Îndelung anticipat. Ceea ce văzuse În fugă din metropolă - o pată albă, vie, pe albastrul adânc al boltei - Îi gravase În minte un tablou de o splendoare ce rivaliza cu orașele de vis din O mie și una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
despre realizările absolvenților. 5. Părul lins. 5. Fără păr lins. Amory luase hotărârea definitivă să meargă la Princeton, deși era unicul absolvent de la St. Regis, care avea să se Înscrie la universitatea respectivă. Yale Își câștigase o aură și o strălucire romantică din poveștile care circulau la Minneapolis și de la băieții de la St. Regis’ care fuseseră „selectați pentru frăția « Craniul și oasele»“, dar pe Amory Princeton Îl atrăgea cel mai mult, cu atmosfera sa de lumini și culori strălucitoare și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În jurul mesei răsunau râsete cristaline, produse de Încurcătura așezării mesenilor, după care mulți ochi curioși s-au Întors spre ea, așezată aproape de capul mesei. Lui Isabelle Îi plăcea enorm ceea ce se petrecea, iar Froggy Parker era atât de absorbit de strălucirea suplimentară a Îmbujorării ei, Încât a uitat să tragă scaunul pentru Sally și a rămas paralizat de jenă. Amory se așezase de cealaltă parte, sigur pe el și mândru, și o privea cu neascunsă admirație. I s-a adresat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
găsea el. Tot ce, dorea era să se lase În voia curentului, să viseze și să se bucure de o duzină de noi prietenii În după-amiezile de aprilie. Într-o dimineață, Alec Connage a venit să-l trezească În plină strălucire a soarelui și cu măreția specială a lui Campbell Hall oglindită În fereastră. — Scularea, Păcat Originar. Adună-te. Să fii În față la Renwick’ Într-o jumătate de oră. Cineva are mașină. A scos Învelitoarea de pe birou și a depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lăsa dominat de sentimentul lipsei de valoare proprie; deseori În viață vei funcționa defectuos exact când te consideri În cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești. La cincisprezece ani posedai strălucirea soarelui de dimineață, la douăzeci vei Începe să ai strălucirea melancolică a lunii, iar la vârsta mea vei iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei adresa scrisori, vezi să fie firești. Ultima, dizertația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
viață vei funcționa defectuos exact când te consideri În cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești. La cincisprezece ani posedai strălucirea soarelui de dimineață, la douăzeci vei Începe să ai strălucirea melancolică a lunii, iar la vârsta mea vei iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei adresa scrisori, vezi să fie firești. Ultima, dizertația aia despre arhitectură, a fost absolut groaznică: atât de „elitistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
putea ca nenorocul să facă din mine un om foarte rău, a rostit el, numai pentru sine. ÎN ORELE DE VEȘTEJIRE În timp ce continua să burnițeze, Amory și-a Îndreptat privirea pe furiș spre trecut, la cursul vieții sale, la toate strălucirile și ochiurile de apă murdară ale acesteia. În primul rând, continua să se teamă - nu teamă fizică de data asta - de oameni, prejudecăți, nefericire și monotonie. Dar În adâncul inimii sale pline de amărăciune se Întreba dacă de fapt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
comice sau dramatice, doar că teatrul înseamnă, fir-ar să fie, și altceva, acel ceva inefabil care face ca totul să treacă rampa și să vrăjească spectatorul care stă ca în fața unui prestidigitator extrem de abil sau totul să rămână fără strălucire, deși este corect, corect până în cele mai mici amănunte. ― Copii, ne striga Beligan, haideți, că nenea Costică are să ne spună ceva. Ce ai, Costică, dragule, parcă nu ți-ar fi toți boii acasă. Ia spune... ― Maestre, începe nenea Costică, maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
poate doar greșelile dumneavoastră personale, în caietul dumneavoastră personal. Mai mult ca sigur, aveți câte un eșec pe săptămână. Vă miroase gura, aveți un ten urât, cenușiu și glezne prea groase, doamnă profesoară. (Anna). Stifter trage binevoitor cu ochiul la strălucirea văzduhului luminos, la minunații norișori de aprilie pătrunși de privirile soarelui și la frumoasele brazde verzi rămase de la semănatul de toamnă. Ăstuia i‑ar fi prins mai bine o frumoasă sculă verde, spune Rainer, o privește pe Sophie dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
face niciodată. Când materialul se ridică, Sophiei i se văd picioarele subțiri îmbrăcate în ciorapi foarte fini, care sunt cu atât mai scumpi cât te gândești cât de ușor se deteriorează. Dar să te gândești la trăinicia lor când vezi strălucirea asta mată e pură perversiune, iar Rainer se străduiește din răsputeri să nu se gândească la asta, mai ales că e destul de preocupat să mediteze la efemeritatea propriei poezii. Nu e o chestiune prea îmbucurătoare, fiindcă aceste poezii vor trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
căruia mai multe obiecte au fost făcute țăndări. Hans vorbește prea tare, toată lumea îl aude, nimeni nu‑l înțelege, dar ceea ce nu este înțeles e tolerat, iar unde această toleranță lipsește, este promovată prin discuții. În locul ăsta oamenii au o strălucire în ochi chiar și atunci când se despart, fiindcă se gândesc la revederea care îi așteaptă cu siguranță în curând, adieu, Chou‑Chou, un VW broscuță de culoare gri se târăște de‑a bușilea până la colț și dispare, dar lasă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un păcat să-ți trăiești viața fără a te bucura de ea, așa aveți obiceiul să spuneți mereu. Eu n-am mai băut alcool de multă vreme, nici n-am mai făcut sex cu cineva, dar simt că am găsit strălucirea care lipsea din viața mea. Într-o zi, dacă vom avea prilejul de a ne Întâlni, probabil că voi roși până În vârful urechilor În fața dumneavoastră. Mie era o mamă muncitoare, care se străduia din răsputeri să-și crească de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lanterna în buzunarul hainei. Un om care ține o lanternă aprinsă noaptea nu trebuie decât să-și deseneze câteva cercuri colorate pe piept ca să facă din el însuși o țintă mai bună. Și, oricum, prin ceea ce mai rămăsese din acoperiș strălucirea lunii lumina mai mult decât suficient ca să văd pe unde calc. Totuși, când am pășit în vestibulul nordic, în ceea ce fusese cândva sala de așteptare, am tras zgomotos de cocoșul Mauserului, pentru a da de știre oricui m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar Și toată înflorirea reflexelor fluide. Iar când, târziu, prin trude-ndelungi și fir cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu fir Au strâns în năvi de gheață un fabulos Ofir, Pornesc, pline de spornica lor muncă, Pornesc să-și întrunească ascunsele comori, Și peste mări de umbră și liniște, aruncă Efluviile unor neprihănite zori. PENTRU MARILE ELEUSINII Când calda strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai Și searbădă a zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spiritul acestor locuri a fost numit: înnoptata arătare a precupeței Pena, ridicată prin arsele vămi ale pătimirii și nebuniei aproape de Sfintele Trepte - ce flamură vreți mai vrednică de orașul vostru creștin. Niciodată piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită să se petreacă în virtual și interior. Neputând clădi în afară (e și prea târziu și prea zadarnic pentru aceasta), în inimile noastre se cade să întemeiem: turnuri vibrătoare, speranței; aurite bolți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
va rămâne legat, din acest moment, Hilbert, până la sfârșitul vieții. În ciuda tuturor propunerilor de a-l părăsi, pentru universități mai luxoase, ca Lipsca, Heidelberg - propuneri culminând cu o chemare în 1902 la Berlin (ca succesor al lui Fuchs) - Hilbert preferă strălucirea mai secretă a orașului lui Gauss și Riemann, din care va căuta, prin aducerea lui Minkowsky și a lui Runge, să facă un mediu de concentrare matematică. Chiar în anii inflației, când se trăia așa de greu în Germania, el
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o emoție de ordin științific cât mai ales o emoție exprimată prin elemente cosmice. Aspirația, tendința ascensiunii, de pildă, se traduc prin o serie de transpuneri de ordin cosmic ă...îsau prin dorința munților de a se înfrăți cu "vasta strălucire" ă...îsau prin spasmul copacului de a sorbi opalul de sus ă...î. Departe de a presupune insensibilitatea, parnasianismul formal al acestui poet cuprinde chiar un simțământ frenetic al vieții multiple, împins până la "isteria vitală". O astfel de concepție se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]