1,841 matches
-
devoțiune nu i-a stat alături", cu ultimele cuvinte, părintele Calciu ne trimite dragostea sa uriașă și nu uită să pomenească de slăbiciunile sale personale. Dorește chiar să ia cu sine un dar al PF Teoctist: "...să mă îmbrace cu straiele preoțești și pe piept să-mi pună icoana Maicii Domnului, cea sculptată în os și fixată într-un cadru de lemn, pe care mi-a dăruit-o în spital Prea Fericitul Patriarh Teoctist al României, care mi-a dat și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în baza relatării autentice a martorilor, le-a aprobat, s-a pornit, la sfatul fraților cardinali, spre Assisi (de la Perugia, unde se afla). Aici, în ziua de 4 octombrie a celui de-al doilea an al pontificatului său, îmbrăcat în straie prețioase și însoțit de onoratul colegiu al venerabililor cardinali și prelați, în mijlocul unei mulțimi provenind din toate colțurile lumii, cu ramuri de palmier și lumânări, a ținut un discurs profund, plecând tocmai de la aceste cuvinte: „Ca luceafărul de dimineață în mijlocul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
calea spre ea nu află drumul înapoi; Cel care-n casă a pătruns mereu rămîne-n întuneric. Se ospătează cu țărînă și glodul este hrana sa; Acolo nu mai e lumină și toți sălășluiesc în beznă; Ca păsările se-nveșmîntă, avînd, în loc de straie, aripi Și huzurește pe zăvoare și pe canatul ușii, colbul.... Zeița Iștar, orgolioasă și neînfricată, ca orice divinitate stăpînitoare care vine „de sus”, amenință că distruge porțile dacă nu i se deschide. Conflictul între zei (plan manifest „vizibil”), tărîmuri și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a mai venit spre-asină; Pe uliță nici omul n-a mai oprit femeia; Dormea bărbatul singur în odaie; Dormea soția singură în cotlonul ei (...) Vizir, de zei slăviți, Papsukkal își înclinase chipul său,/ Iar fața îi era posomorîtă. Purta cernite straie și păr lung. Plîngînd s-a dus Papsukkal la Sin, al său părinte, Vărsă lacrimi și-n fața lui Eà, regele: - Iștar, plecată-n Lumea-de-apoi, n-a mai venit. De cînd a coborît Iștar în Țara-fără-cale-ntoarsă, Pe junci n-a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
păstorului carpatic, devenite fluier și botă). Ca și în cazul lui Orfeu, accesul în lumea subpămînteană era permis celor vii cu condiția respectării unor convenții. Ghilgameș îl sfătuiește pe prietenul său să se supună următoarelor „porunci”: „Nu cumva să îmbraci straie curate, căci (răposații) îți vor striga cuvinte dușmănoase, de parcă ai fi străin de ei. Nu cumva să te ungi cu oloi bun dintr-un vas, căci mireasma lui îi va strînge-n jurul tău. Nu cumva să-ți lași arcul jos
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mintea-și ascuțea Și-obrajii îi simțea cum i s-aprind. Domol, pe urmă, își întinse mîna, Și, mîngîindu-și lîna trupului, Ca oamenii și-o unse cu ulei, Tînjind și el ca să le fie asemeni. Iar cînd, apoi, se-nvesmîntă în straie, Se-nfățișă la chip ca un bărbat. Era un semn de trecere de la viața de pădure la aceea de plugar și de orășean. La romani, laptele deja nu mai avea căutare, iar untul „era disprețuit ca o hrană pentru barbari
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
păgubit”, se realizează credibil doar sub semnul convenției poetice. Omul și-a găsit sfîrșitul într-o păpastie fioroasă, în desăvîrșită părăsire, sfîșiat de vietăți ale pădurii. Priveliște dezolantă: „Avînd buna încredințare de ce putea fi acolo, Vitoria își adună cu palmele straiul în poala din față și-și dădu drumul alunecuș pe urmele băiatului. Cu tîmplele vîjîind răzbi în frîntura de mal, în lătratul ascuțit și întărîtat al cîinelui. Gheorghiță svîcnea în plîns cu ochii acoperiți de cotul drept înălțat la frunte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un oraș arab oarecare din împărăția otomanilor. În timp ce privea cum cărăușii adăpau catârii pe care-i închiriase la Ierusalim, spătarul Mihai simți o atingere ușoară pe umărul stâng. Un arab înalt și deșirat, îmbrăcat din cap și până în picioare în straie albe murdare, îi făcu semn că are de transmis un mesaj. Spătarul scoase de la cingătoare o pungă și-i dădu omului o monedă. Arabul o privi atent, apoi cu un zâmbet larg, fericit, arată spre un fel de ușă apărată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă aprobă ușor din cap, semn că a înțeles, zâmbi distrat, îl mai măsură din priviri pe Ștefan și comunică amuzat: — Ștefane, astăzi este denie mare. Domnia ta nu mă poți însoți la Mitropolie așa gătit cum ești. Pune-ți peste straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că ne întâlnim la caleașcă. Tânărul sărută din nou mâna tatălui, se uită cu ciudă la postelnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treacă pe la domniile voastre. Ștefan o să le spună că primul care intră la noi este domnia ta și după aceea ceilalți... Să nu intri până când n-om da noi semn că ne-am trezit. L-a trezit lumina zilei. Turcul dormise în straie de ienicer, dar se simțea odihnit. Pe jilțul alăturat sofalei erau rânduite frumos hainele sale de ceremonie. Se îmbrăcă îngrijit, se spălă turnându-și singur apă în ligheanul de porțelan de pe lavoarul din lemn de nuc cu tăblia de deasupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din zidul viu care sprijinea pereții sălii și se repeziră la Constantin bei să-l ajute să înainteze spre stăpânul lor. Ajuns în fața lui Rami Pașa, schiță doar un gest vag, se strâmbă a mare durere. Auzea în spate foșnetul straielor și respirația celor din suita lui, făcând temenele și începu să adreseze celor de față salutul său într-o limbă turcă elegantă. — Mă plec cu tot respectul cuvenit celor mai mari dregători, spunea el, ținându-și capul în sus și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ba pe unii îi mai și opresc zălog și așteaptă aur de răscumpărare de pe la neamuri. Așa că dacă s-ar răspândi vorba că zac la pat de o boală care se ia, să spunem brâncă sau altceva, m-aș încumeta în straie de negustor strâmtorat să pornesc la drum. În aceeași seară, fiind senin și lună plină, fostul mare spătar Mihai Cantacuzino, cu toată pielea brațului și mâinii stângi umflată chipurile, văitându-se cât îl ținea gura, înfofolit sub trei macaturi îmblănite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nemți sau la ruși. Mâine în zori pleci cernit la Târgoviște, după ce ai grijă să afle tot târgul că te duci să vezi cum îi ține sfinția sa sărindarul Bălașei, Dumnezeu s-o ierte. De la Târgoviște, seara iei drumul Hurezilor în straie de călugăr, domnia ta călare pe un cal și cu un măgar încărcat cu desagi cu cărți bisericești, iar printre ele hârtiile. La Hurezi pui meșterii să toarne piatră de mormânt pentru mine și sub piatră... Cred că turcul nu face
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grecească cu care se obișnuise, citea psalmul lui David: „Fericit bărbatul carele n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut...” Din strana din stânga un bătrân, negustor judecând după straie, îi ținea isonul cu un glas foarte acut și înălțându-se și mai mult la începerea fiecărui verset nou. — „Și va fi ca un pom răsădit lângă izvorul apelor, care rodul său va da la vremea sa și frunza lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi ucideau. Toma și Nestor au călătorit bine până la o pădure din miazănoaptea Transilvaniei, aproape de satul Vad. Aici i-au înconjurat șase tâlhari. Și măcar că s-au bătut cu săbiile, tot au 47 fost biruiți.Tâlharii le-au luat caii, straiele, banii ce-i aveau la dânșii. Apoi i-au legat cu funia de câte un copac și au plecat. S-au oprit mai încolo la un izvor, să împartă prada. S-au certat mult pentru cai: ai cui să fie
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
din Berlin. Dar, în apropiere de Vad, ne au ieșit în cale niște oameni răi și ne-au prădat. Dascălul a zis: Am auzit și eu de Dimitrie Cantemir voievod. Luați cartea și urmați-vă calea. Sătenii le-au dăruit straie bune, ceva bani și doi cai. Pe drum s-au întovărășit cu niște negustori și împreună au ajuns la cărturarii din Berlin. Citind cartea, acei cărturari s-au bucurat mult și au făgăduit s-o tipărească și s-o răspândească
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
jachetă albă produsă de găinațul păsărilor. Mîinile sale, împreunate într-o postură de repaus perfect, luminate de soare. Jan Wolkers, The Kiss d) Apoi, trebuie întîi să descriem paradisul, desigur. După aceea, sutele de rînduri de îngeri sînt înfășurați în straie glorioase de un alb strălucitor. Fiecare dintre ei are părul lung, blond, ușor cîrlionțat și ochi albaștri. Nu există bărbați aici. Ce ciudat că toți îngerii sînt femei". Nu există îngeri obsceni, cu chiloței seducători, jartiere și ciorapi, nemaivorbind de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sarea care-i năpădește până-n vârful unghiilor, sarea amăruie care le scrâșnește între dinți în timp ce dorm, cufundați în somnul polar al nopților, sarea pe care o beau o dată cu apa singurului izvor, aflat în adâncul unei crestături strălucitoare, lasă uneori pe straiele lor întunecate lungi dâre, ca urmele melcilor după ploaie. O, Dumnezeule, îndură-te și dă o ploaie, o ploaie adevărată, o ploaie care să nu se mai sfârșească, o ploaie cu bășici, o ploaie binecuvântată! Ros de puhoaie, orașul cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
murdară, și să rămân gol în mijlocul furtunii? Crezi că n-am încercat să mă înșel că sunt îmbrăcat, chiar după ce am simțit frigul și ploaia biciuindu-mă?... Acuma nimeni în lume nu mă va mai putea îndupleca să-mi arunc straiele noi și călduroase și să zgribulesc iarăși în zdrențele lepădate... Așa!... Te rog...! Și... poate că mâine noapte va începe schimbul de trupe; vasăzică nu mai e timp de pierdut. Aș risca să fiu silit a te însoți în Ardeal
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gând O cântare veche. Parcă-mi țiue-aiurind Dulce în ureche: Lume, lume și iar lume! {EminescuOpIV 77} AVEAM O MUZĂ Aveam o muză, ea era frumoasă, Cum numa-n vis odată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă, În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperia, Un straiu de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperia, Un straiu de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, Sâni dulci și albi ca neaua cea curată, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai, Astfel adesea mă găsea veghind - Nori străbătea o umbră de argint
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de pai, Astfel adesea mă găsea veghind - Nori străbătea o umbră de argint. Crinul luminei strălucea în mână Reflectând dulce mândrul ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz; Părul lucea ca auru-n lumină, Straiul cădea de pe-umeri de atlaz, Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur Și fruntea-i albă-ntunecată-n laur! {EminescuOpIV 78} Odată-n viața-i muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu... fericit c-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ș-o coloră Cu-a lor sânge care-n râuri ude, roșii, de-auroră, Împle-a norilor spărture cu mari lacuri de rubin. Norii fug și se desfășur - bolta limpede se-ndoaie. În zenit stau zeii Romei în auritele lor straie, Lăncile și-ncrucișează privind armia din văi; A lor chipuri luminoase strălucesc frumoase-n soare, Ei și-ntorc caii cei falnici și-auritele lor care Spre apus - iar roșul soare îi urmează-ncet pe ei. Zeii Daci ajung la marea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ar avea moarte o vecinicie De-amor, de viață și de nebunie, Ei nu s-ar veseli atât de tare Precum o fac în astă moarte vie. Ici vezi femeia plină și bălaie 130Ce lasă-ncet să cadă a ei straie; Zâmbind rămîne-n mijlocul mulțimei Precum ar fi ieșit din caldă baie. Ici una oacheșă se-ntinde-a lene În brațu-unui bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la trecători, dar nime Nu se uita la dânsul; cum lumea se trecu Nepăsătoare... atuncia pierdut de-amărăciune A vrut să se denunțe, să strige cine fu. Pe strada pustiită un om trecu atuncea Un om bătrân și dulce, cu straiul vechiu și ros. Văzu chipul de jale mai mort de oboseală Il ridică în brațu-i, ducîndu-l așa rufos, Cum el era la sine în casă fără grijă Și făr să se rușine de un așa amic. În mica-i zăhăstrie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]