10,586 matches
-
mai mult sau mai puțin adevărate de pe mare, devenea dintr-odată foarte interesat. Chipul i se ilumina și devenea afabil, plăcut, vorbăreț, la fel ca în ziua în care priveau jocul delfinilor pe valuri. De-atunci, în fiecare zi, Santiago strecura câte un bilețel în pumnul ei deschis, ce atârna în jos, complice, gata să-l primească, pe puntea înțesată de oameni, într-un moment în care ea era singură, neînsoțită. Mototolea biletul în pumn ca o fetiță surprinsă făcând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de leii de mare. Este surprinzător acest contrast între nisipul neobișnuit de alb și roca poroasă vulcanică ce formează pereții și gura plajelor. Leii de mare erau atât de mulți, încât trebuia să-ți potrivești fiecare pas să te poți strecura printre ei. Se răsfățau în soare pe nisipul fierbinte sau pe stâncile labirintice de lavă și o purtau cu gândul la descrierile din "Bătrânul și Marea" și de-acolo la Santiago al ei, bărbatul cu umerii puternici și rotunzi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce aparțin mai ales înțelepților și sfinților, el se poate termina în moarte. Eu cred că doar Narcis și-a văzut în vis chipul, și asta pentru că în absența iubirii nu putea exista în nici un plan. Cumva el și-a strecurat propria imagine în tărâmul viselor, ca să se poată visa numai pe el, într-o perpetuă uimire, admirație și fericire, și totuși fără să se recunoască. Pentru A. Breton, scopurile visului sunt de-a ilumina locurile ascunse. Astăzi cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
crezi tu de cuviință sau cum vezi la ceilalți. E alegerea ta. Și rolul e numai al tău. Apus de soare în Abadiania. Semnele anotimpului De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" poți urmări miracolul apusului. Printre straturile de nori, soarele strecoară arteziene de lumină. La limita orizontului, lumina devine roșiatică; soarele cade lent ca un balon. De sub vălul subțire de nori i se reliefează globul perfect, ca o eclipsă. Pare că se ridică lent deasupra lui, luminând dintr-o dată zarea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al umbrelor. Mama le privea cu nesaț din spatele ușii zăvorâte dincolo de care Mioara Alimentară aplica pe dos scriptura familiei. Un șuvoi subțire de timp se strecura pe sub ușă, atât cât Mama să nu simtă trecerea. Un fals sentiment de veșnicie înnobilat de universul cărților și al muzicii. Cu Mama bine ferecată, Mioara gusta din plin libertatea. Primul vizitator care a stârnit râsul materiei a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să aduni tot, tot, toată viața! Da, Mitică, dar viața pare atât de lungă, încât tot aduni și nu mai termini! Ce să-ți mai culeg, peste trei sferturi din singurătatea mea o păstrez împachetată cu grijă, printre ele am strecurat câteva parfumuri care-ți plac ție, despre oameni și locuri, o, sigur, esența, dar am să mă străduiesc să strâng cât mai multe, le voi închide în perlele mele, în cristalele de cuarț de pe lada mea cu amintiri, de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
energie. Pot să-l pipăi și să urlu: ESTE! Timpul, acest balaur nevăzut, spiralează pe undeva pe afară. Pot să-ți spun că îl vedeam. Se străduia, sărmanul, să pătrundă la mine! Zidurile îl opreau. Ar fi putut să se strecoare, odată cu apa prin colțul din dreapta al tavanului, deasupra servantei. Apa de ploaie aducea rămășițele timpurilor trecute ale orașului. Ar fi putut intra odată cu muzica retro din camera Mamei, prin vizetă sau odată cu pisica. Era prea puțin spațiu. Timpul, bătrânul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu, băiatul fără bicicletă, ieșeam cu coltucul de pâine în mână la joacă, tramvaiele mă ocoleau când alergam după minge, aceasta era copilăria mea, prietene, aproape de Dunărea cucerită zilnic împreună cu Grasu, Fane, Titel, Laurențiu și Virgil Țărână, în timp ce tu te strecurai pe sub sârma ghimpată din Zagna, ca să vii seara în Brăila la cinematograf, unde rula filmul Scaramouche, pe care-l vedeai de 10-20 de ori, gratis, împreună cu ceilalți fugari: Gagu, Fați, Dădârlad, Niftode, Mutu, Cuprian și Tomaida, cu toții în clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te așteptai mai puțin, gata, aici se termină, e prea adânc și pentru vulcani, ele se ramificau într-o pânză de rădăcini tinere și suple, o țesătură mai deasă decât pânza cămășilor de in ale ghiaurilor, pe unde să te strecori, tunelurile le ocoleau și pe cât de neașteptate erau locurile răspândirii lor, pe atât de neprevăzute erau curbele, când ziceai că urci, coborai, nordul era la vest, în loc de bazalt găseam izvoare, noi și chipurile șobolanii; spun chipurile, pentru că se prindeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zicea el, zornăind boabele de tăciune că pe niște zaruri de os, eu cred că e limba gerurilor, de-aia vorbesc scurt ca să nu răcească. Se auzea bocănitul cizmelor rusești în foișoarele acoperite cu zăpadă din trecut, în timp ce noi ne strecuram în șir indian prin noaptea de vară a grânelor noastre frumos foșnitoare. Dar nu vântul vălurea grâul și izbea știuleții, era Căpcăunu, zburând pe deasupra imensei câmpii, urmărind cu ochii de vultur pe repetenții lui dragi ce trebuiau să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dărnicie individul acela. Este de presupus că, fără el, aș fi chemat de-ndată salvarea, fără vreo umbră de ezitare. Vorbele acestui monden mă opriseră, mă făcuseră să reflectez iar pe parcursul acestor minute de conciliabul intim în mintea mea se strecurase gândul nebun al unui schimb de identitate. Și dacă cineva complotase pentru ca eu să zămislesc acest plan? Apelul telefonic al pivnicerului făcea oare parte din acest scenariu? Nu era imposibil: mă făcuse să par foarte străin de acest Baptiste Bordave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nici măcar n-a îndrăznit să viseze c-ar putea poseda. Suedezii și înalta fidelitate, e un lucru cunoscut. M-am gândit că eram aici de o zi și două nopți și încă nu auzisem niciun fel de muzică. Ultimul care strecurase un CD în aparat trebuie să fi fost răposatul Olaf. Dacă era la fel ca mine, atunci nu scosese discul după ce l-a ascultat. Am făcut experiența aprinzând și apoi apăsând pe butonul Play. Inima îmi bătea de să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
aceasta de la Versailles, descopeream somnul drepților. Nu exista totuși nici un motiv pentru a crede că eram unul dintre ei. Rămăsei în pat ca să savurez voluptatea de necrezut a unui trup odihnit în profunzime. Dușul elimină miasmele unei astfel de nopți. Strecurându-mă în halat, începui să bănuiesc că aceasta va fi uniforma mea pentru multă vreme. În bucătărie mă aștepta o pungă de brioșe cu stafide. Am izbucnit în râs ca un puștan căruia i se satisface cel mai mic capriciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
spectacol. Eram amândoi într-o dispoziție excelentă. -Ații fost vreodată încercuiți, Olaf și dumneata, în vilă? -Încercuiți? -De ticăloși care vă spionau și vă împiedicau să ieșiți? -Vai, nu. -Și dacă ne-am preface că suntem? -De ce? -Trebuie să strecori ficțiuni în viață. Așa cum fac copiii. Asta duce la consecințe interesante. -La Palatul Tokyo, există planuri de acest fel. -Iată. O să purcedem la experiențe, după modelul Palatului Tokyo. E un happening. Vom evita să fim vizibili din stradă. -Condamnăm salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fim vizibili din stradă. -Condamnăm salonul. -Să condamnăm, să condamnăm. Să urcăm în camera dumitale. Ca să o împiedic să reflecteze, îi pusei în mâini cele două cupe, apucai frapiera și mă năpustii pe scări. Deschizând ușa apartamentului ei, m-am strecurat înăuntru cu un aer de conspirator. -Ești sigur că toate astea nu sunt doar un pretext ca să intri în camera mea? -Ei haide, Sigrid, dac-aș fi vrut să intru la dumneata în cameră, ți-aș fi cerut acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și ai grijă să nu se stingă, marfă a-ntîia, direct din fabrică, nenorociții au devastat totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și pădurea era bîntuită, al dracului pădurea Băneasa, dom’ Roja, zice Tîrnăcop, zgomote ciudate noaptea, lumini, OZN-uri și toate alea. Schimbaseră gărzile, nu erau de-ai noștri, eram panicat, dar trebuia să găsesc neapărat o cale de-a mă strecura afară. Imediat am început să-mi încropesc un plan de bătaie, n-am mai trecut nici pe la popotă, am sărit și peste jocul de șeptică de dinainte de culcare. M-am băgat în pat îmbrăcat așa cum mă vedeți, dar n-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de soldat, trebuie să mă schimb, găsiți-mi ceva, se rezolvă dom’ Roja, zice Gulie cu un aer de ilegalist, ceva să vă vină bine și să vă țină cald, zice scurt și dispare pe ușă ca o nălucă. Mă strecor printre oameni și baraje, ceva nu era în regulă, Armata se retrage, din ordinul cui? încep să mă întreb pentru că Piticul tocmai dăduse cu totul alte ordine. Cu TAB-urile pe post de taximetre și flori în țevi, plecau și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ieșit mai bine, norocosule, e ca și cum dintr-un singur foc ai împușca doi iepuri, se gîndește. în scaunul său cu rotile Bătrînul întoarce pe toate fețele bucata din România liberă, Scînteia, Adevărul, Viitorul, Drumul nou, pe care Poștașul i-o strecoară pe sub ușă, și simte că e din nou în pragul unei crize de nervi care o să-i dea palpitații. După cîte servicii mi-ai făcut, nu mă poți refuza chiar acum, îi spune trăgînd zăvorul, deschizînd larg ușa, poftindu l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
luptă permanentă, bate Regizorașul în retragere, simțind că scapă totul printre degete, n-o să mă las chiar dacă mi-ar întoarce toată lumea spatele. De-asta ați reușit în viață, i se pare lui Santinelă, altfel n-ați fi ajuns celebru, își strecoară pachetul de Kent în buzunarul de la piept, o să le savurez mai încolo, vrea să-i mulțumească. Spune-mi de ce crezi c-ar trebui să fiu cu ochii în patru, se neliniștește Regizorașul. Pentru că o unitate militară e un teritoriu al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-și găsească o poziție care să-l avantajeze în efortul pe care-l avea de făcut. Cu spatele sprijinit în zid și împingînd înspre înainte cu forța picioarelor, izbuti pînă la urmă să-și facă loc și să se strecoare mai departe fără a fi nevoit să se expună în cîmp deschis. După ce se puse din nou în mișcare, fără să-și dea seama ce face, își răsuci pentru o clipă gîtul îndărăt. Privirea îi îngheță asupra chipurilor celor doi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Roja, zice Dendé, și-a făcut adăpost dedesubt, refugiul său cînd vrea să scpe de mizeria de afară, nu e deloc o glumă, Curistule. Numai tu puteai să fii, se gîndește Roja, să vedem pe unde o să te mai strecori acuma de frica hingherilor, asta da urmărire, hăituială, mai ceva ca în noaptea de 21 spre 22. Atunci te-au pasat băieții ca pe o minge dinr-o parte în alta ca pe ultimul om, pînă ai cedat nervos, militărelule. Bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mîini capul Curistului ca s-o poată apuca, e foarte bună, desfă-i maxilarele, îi strigă lui Gulie, care se pune pe treabă și începe să muncească sîrguincios la gura leșinatului, îi dezvelește dantura, găsește o fisură între incisivi, își strecoară unghiile în ea și o lărgește. Tîrnăcop privește scena simțind frisoane pe șira spinării, se aude un pîrîit, mai cu grijă, zice Dendé care se apucă să îndoaie în sus și în jos un dinte al furculiței, e prea tîrziu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Tîrnăcop să se apropie, să taie o bucată de sfoară cu dinții, o să fie greu să nimerească găurile, asta las-o în grija mea, nu-ți mai bate capul degeaba, și dînd dovadă de o excelentă dexteritate reușește să strecoare firul dintr-o parte în alta a rănii zgîndărindu-l cu vîrful cuiului înainte și înapoi. Ține degetul aici, îi zice, ca să pot face nodul, calculează distanța rămasă, o împarte ochiometric, încă trei o să-i ajungă, adaugă, Dendé îl aprobă dînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de frig în fața unei cabine telefonice, își scotocește fiecare buzunarele după ceva mărunțiș, ar fi culmea să o dăm în bară chiar acum din cauza cîtorva lei, se impacientează Petrică, stai că am găsit, îl liniștește Monte Cristo, uite aici, îi strecoară în palmă cîteva monede reci de un leu, vezi dacă funcționează. Pe unde-mi umblați? întreabă domnul Președinte, aha, păi sînteți la doi pași de obiectiv, eu zic să mai pierdeți puțin vremea prin zonă, intrați într-o cafenea, beți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]