4,378 matches
-
apară o oră și să zâmbească alături de cei din distribuție. Manechinele fac asta tot timpul. Și pentru că Adam arată atât de bine, era o ocazie bună de făcut poze. Se leagă totul acum, mă gândesc fericită în timp ce intru în Jervis Street Centre ca să cumpăr niște cosmetice drăguțe de la Boots. Ce multe poate schimba un mesaj! Capitolul 14tc " Capitolul 14" Când eram foarte mică, de-abia așteptam să merg la școală. După un timp, de-abia așteptam să plec. Când eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
înapoi în geantă. — Sper că zborul nu o să aibă întârziere la întoarcere. O să-i spun lui Mike să-i bage viteză. Să-i spună lui Mike? O auziți? Obrăznicătura! Mă întreb dacă se dau cumva mai multe episoade din Coronation Street în seara asta. Altfel de ce ar fi Lydia așa grăbită să ajungă acasă? — Am o întâlnire. Nu mai poate de mândrie. —Chiar așa? — Aha. Se strecoară lângă mine pe scaunul echipajului și își închide centura de siguranță pentru aterizare. Dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cercel ? Unde ? A, OK, uite-l. Ce-o mai fi făcând Jack ? Mă Întorc și-l găsesc privind fascinat programul de fitness pe care mi l-am atârnat pe perete În ianuarie, după ce mi-am petrecut tot Crăciunul mâncând Quality Street. — „Luni, ora 7 dimineața“, citește cu voce tare. „Jogging În pas alert În jurul blocului. Patruzeci de genuflexiuni. Prânz : oră de yoga. Seara: caseta cu gimnastică aerobică. Șaizeci de genuflexiuni.“ Ia o gură de whisky. Foarte impresionant. Faci toate astea ? — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mult mai bine să te lași pur și simplu purtat de val și să vezi ce se Întâmplă. — Ai dreptate, Îmi zâmbește Jack. Păi, ce să zic, abia aștept să mă las purtat de val. În timp ce taxiul vâjâie pe Upper Street, mă simt destul de mândră de mine. Se vede de le o poștă că sunt o londoneză sadea. Pot foarte bine să-mi duc prietenii În zone neștiute de nimeni. Pot să găsesc locuri care nici măcar nu există pe hartă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rezidențial. Antonio’s e o excepție. În exterior sunt cât se poate de calmă. Dar În interior simt că Încep să intru În panică. Unde să mergem ? Ce să facem, să Încercăm să o luăm pe jos spre Clapham High Street ? Dar sunt câțiva kilometri până acolo. Mă uit la ceas și tresar șocată În clipa În care văd că e 9.15 . A trecut peste o oră de când ne vânturăm Încoace și-ncolo, și n-am băut nici măcar un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
problemă! Are dreptate, firește. O să fie destul timp pentru cumpărături. Berechet. Așa. O să mă concentrez la tur. — Deci, Rebecca, spune Cristoph vioi, în clipa în care mă alătur iar grupului, tocmai le spuneam celorlați că acum mergem pe East 57th Street, spre Fifth Avenue, cel mai faimos bulevard din New York. — Super! zic. Sună foarte bine! — Fifth Avenue este linia care separă „East Side“ de „West Side“, continuă Cristoph. Cei care sunt pasionați de istorie vor fi interesați să afle că... Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe bune să mă cunoască - dacă s‑ar dovedi că pot citi gândurile sau ceva de genul - șansele mele de a obține o slujbă aici s‑ar dovedi complet nule. Îmi petrec toată dimineața în cameră, încercând să citesc Wall Street Journal și uitându‑mă la CNN - dar asta nu face decât să mă panicheze și mai tare. Pe bune, prezentatorii ăștia de la televiziunea americană sunt atât de puși la patru ace și de... imaculați. Nu dau nici o bâlbă, nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Absolut... fenomenală. Pân‑aici a fost bine. Dacă o s‑o ținem tot așa, spunându‑ne unii altora la nesfârșit ce mare plăcere ne face, cred că mă descurc. Îmi las cu grijă geanta pe jos, împreună cu FT și Wall Street Journal. M‑am gândit să‑mi iau și South China Morning Post, dar m‑am hotărât că poate e prea mult. — Doriți să beți ceva? zice un chelner, care apare lângă mine. — O, da! zic și arunc o privire nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Chiar aici, în fața noastră. Traversează, și Kent spune ceva însuflețită, iar Judd dă din cap aprobator. O, Doamne. O, Doamne. Repede, să mă ascund. Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în scaun și încerc să mă ascund după Wall Street Journal. Dar e prea târziu. Kent m‑a văzut deja. Îi cade falca de uimire și vine repede la mașină. Ciocănește în geam, bolborosind ceva și gesticulând insistent. — Rebecca! Ai greșit direcția! strigă, în clipa în care las geamul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
știu dacă ați auzit de el. E foarte... mic. — Ai face bine să‑ți schimbi coafeza, zice Elinor. E o nuanță foarte grosieră. Da! zic imediat. Negreșit. — Guinevere von Landlenburg l‑a decretat as în materie pe Julien de pe Bond Street. O știi pe Guinevere von Landlenburg? Rămân puțin pe gânduri, ca și cum aș trece rapid în revistă o agendă mentală. Ca și cum m‑aș gândi la toate Guineverele pe care le cunosc. — Îhm... nu, zic în cele din urmă. Nu cred c
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ești comentator politic, nu? — Ăă... nu chiar, zic jenată. Dau sfaturi financiare. Despre ipoteci, chestii de‑astea, știți cum e... — Aha. Greg încuviințează din cap. Sfaturi financiare. Să zicem... asta așa, ce‑mi vine acum, pe loc, în minte... Wall Street. Wall Street combinat cu Ab Fab combinat cu Oprah. Poți să faci asta, nu? — Îhm... da! Categoric! Habar n‑am despre ce vorbește, dar îi zâmbesc încrezătoare și mușc dintr‑un croissant. — Trebuie să plec, zice în clipa când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
politic, nu? — Ăă... nu chiar, zic jenată. Dau sfaturi financiare. Despre ipoteci, chestii de‑astea, știți cum e... — Aha. Greg încuviințează din cap. Sfaturi financiare. Să zicem... asta așa, ce‑mi vine acum, pe loc, în minte... Wall Street. Wall Street combinat cu Ab Fab combinat cu Oprah. Poți să faci asta, nu? — Îhm... da! Categoric! Habar n‑am despre ce vorbește, dar îi zâmbesc încrezătoare și mușc dintr‑un croissant. — Trebuie să plec, zice în clipa când își termină cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cât Luke e plecat. Dar chiar trebuie să‑i ia biroul? Zău, nu putea să folosească o cameră de ședințe? — Îmi cer scuze că a trebuit să ne întâlnim aici, o aud spunând. Firește, data viitoare vin eu în King Street 17. Continuă să vorbească până la lift, și mă rog să intre cu toții într‑unul și să dispară. Însă, în clipa în care ușile liftului se deschid cu un ping, nu intră decât tipul pe care îl știu, și un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vin în fire. Acum pe bune, unde naiba mă aflu? Încetinesc pasul, uitându‑mă spre ușile clădirilor de birouri, pentru a vedea cum se numește strada. Și tocmai vreau să întreb un agent de circulație, când văd o tăbliță. King Street. O clipă, rămân uitându‑mă la ea alb, întrebându‑mă de ce simt un vag semnal de alarmă. Apoi, cu o tresărire, îmi aduc aminte. King Street numărul 17. Alicia. Numărul gravat pe ușa de sticlă din apropierea mea este 23. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și tocmai vreau să întreb un agent de circulație, când văd o tăbliță. King Street. O clipă, rămân uitându‑mă la ea alb, întrebându‑mă de ce simt un vag semnal de alarmă. Apoi, cu o tresărire, îmi aduc aminte. King Street numărul 17. Alicia. Numărul gravat pe ușa de sticlă din apropierea mea este 23. Ceea ce înseamnă... că tocmai am trecut pe lângă 17. Acum mi s‑a stârnit de‑a binelea curiozitatea. Ce naiba se întâmplă la numărul 17 de pe King Street? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
King Street numărul 17. Alicia. Numărul gravat pe ușa de sticlă din apropierea mea este 23. Ceea ce înseamnă... că tocmai am trecut pe lângă 17. Acum mi s‑a stârnit de‑a binelea curiozitatea. Ce naiba se întâmplă la numărul 17 de pe King Street? De ce zicea Alicia să se întâlnească aici? E vreo sectă secretă sau așa ceva? Dumnezeule, n‑aș fi deloc surprisă să aflu că în timpul liber e vrăjitoare‑șefă. O iau înapoi, intrigată la maximum și ajung în fața unor uși duble modeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
degetele încrucișate. Dar am vrut să‑ți zic vreo două chestii. Cred că știu de unde vine zvonul ăla că Luke e pe cale să piardă Banca Londrei. Îi spun exact ce am auzit la birou, cum m‑am dus în King Street și ce am descoperit. — Înțeleg, zice Michael din când în când, nu tocmai fericit de ce aude. Înțeleg. Știi că există o clauză în contractul lor care intrezice angajaților să facă așa ceva? Dacă‑i fură un client, Luke îi poate da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am zis, am auzit că ești persoana cea mai pricepută la cumpărături din oraș. Mă privește misterios. M‑am gândit că poate mă ajuți să‑mi cumpăr un costum. Ăsta a cam obosit, săracul. Arată spre imaculatul său costum Jermyn Street, pe care, din întâmplare, știu că îl are de trei luni și încerc să‑mi ascund un zâmbet. Vrei un costum. — Vreau un costum. — Am înțeles. Trag de timp, punând rochia înapoi pe umeraș, întorcându‑mă și punându‑l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a făcut exact asta. Bărbați și femei. Femei și bărbați. N-o să meargă niciodatătc "Bărbați și femei. Femei și bărbați. N‑o să meargă niciodată" Natasha’s cafe era ascunsă pe o străduță laterală, la doar câțiva metri de aglomerata High Street, strada frecventată de întreaga lume și de soții... sau soții cu numărul doi. Acesta era unul din locurile preferate de adunare ale clubului, în principal pentru că mâncarea era preparată chiar acolo, deci bucătarul putea să satisfacă multe dintre variatele toane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ele ar fi murit În Împrejurări mai puțin bătătoare la ochi, aș fi pus acest fapt pe seama teoriei lui Darwin privind selecția naturală. * * * Era sâmbătă seara și, la ora Închiderii, Camden Town era tot atât de Înțesat de oameni precum e Oxford Street În miezul zilei. Bețivi care se legănau, grupuri de băieți care-și croiau drum cu coatele pe străzi, făcând mare tărăboi, adepți ai stilului Goth, cu fețe pictate În alb, cu buze purpurii și straturi de haine cu franjuri negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Electric Ballroom, bine? Tu ai fost cel care a ținut să vină. — Asta pentru că nu aveam nimic mai bun de făcut... Dădusem peste Tom ceva mai devreme, În localul lui preferat, Freedom Arms, aflat la câțiva pași pe Camden High Street. Mă abătusem pe acolo pentru o dușcă, două Înainte să merg la dans. Îl găsisem bând de unul singur și, cum părea oarecum deprimat, mă oferisem să-l iau cu mine. Tom e unul dintre cei mai vechi prieteni ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de situații. M-am gândit că, cel mai probabil, era Îngrijorat că ea va afla cu cine fusese În seara precedentă. * * * Cocoșul și Fazanul e un mic local foarte la modă, situat pe o alee ce dă În Camden High Street, zugrăvit În culoarea mentei, dotat cu oglinzi aurite și cu dușumele lustruite, semănând astfel periculos de mult cu un bar de vinuri. Se zice că e cel mai bun loc din nordul Londrei pentru a agăța desenatori tehnici. Totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
glasul. — E cineva amatoare să iasă la o ceașcă de ceai? am Întrebat eu. Rachel privi ceasul de pe perete. — Bine, răspunse. Mai am oră la dispoziție. Vii, Lesley? Sala se afla pe o străduță lăturalnică ce da din Camden High Street, fiind mai aproape de stația de metrou Chalk Farm decât de Camden. Astfel, dacă doreai să te bucuri de toate Înlesnirile oferite de Camden, cum ar fi piața cu același nume, o gamă largă de magazine de artizanat și restaurante vegetariene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
repetă ea, cu exprimarea elegantă ce o caracteriza. A căuta-o cu lumânarea. — Vorbești de Linda, nu? am zis eu cu Îndrăzneală. Dar mi s-a părut că eram destul de În siguranță, având În vedere că mergeam pe Camden High Street, Într-o sâmbătă după-masă, Îndreptându-ne către zona aglomerată, iar prin apropiere nu era nici o ganteră. Naomi a Înlemnit locului și se uită țintă la mine. — Eu n-am nici un amestec În asta, bine? Am auzit că v-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și alergară urlând către capătul mașinii, unde se azvârliră pe scaune. Picioarele li se bălăngăneau foarte drăgălaș peste margine, fără să atingă podeaua. — Până unde mergi? mă Întrebă Janice, arătându-i șoferului permisul ei și al lui Devon. — Până În Regent Street, am zis, rostind numele ultimei opriri de pe traseu. — Chiar așa? Și eu. Îl duc pe Devon la noul film Disney și-apoi la Planet Hollywood. Fac cinste În toată regula, de asta e așa de agitat. Janice părea a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]