2,072 matches
-
care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându-l să tresară cuprins de panică : "Salvarea ! Vor să o ducă pe Dora..." Un trecător grăbit se lovește de el după care rostește un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari, îngroșate, fosforescente, ce se stingeau de îndată ce se apropia de unul dintre ele. În cele din urmă, cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de pământ din fața blocului. De obicei îi povestea cu lux de amănunte motivul nemulțumirii sale, îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau. O liniștea cu vorbe domoale, uneori era tandru, ea îl asculta atentă, îl aproba, chiar așa, îi zicea luminată, de ce să mă enervez eu pentru un fleac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă cândva, cu încuietoare nichelată. Privea plină de interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi erau plini de ruj. Dintr-odată se desprinse de lângă stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aș vrea să le stric casa. Sidonia privea spre fereastră, printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea, micuța care a vrut să deschidă baierele cunoașterii cu popoul? O vedea pe Nina săltând de satisfacție pe canapea, bătând din aripi și croncănind strident, ha, ha, ha, cu popoul, vocea ei plină de rezonanță, ce stupid! Se comportase ca o tâmpită. Acum îi fusese așa de comod, să se simtă normal, femeie, femeie cu adevărat și să nu fie jenată de realitatea aceasta. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imagine a Elenei fusese de-a dreptul imposibilă, își tăiase părul și-l făcuse permanent, se rotunjise căpătând forme obraznice, de-a dreptul vulgare, carnea de pe ea creștea ca aluatul, văzând cu ochii, vocea îi era puternică, avea o tonalitate stridentă, degetele groase, aspre, și muncite, cu unghiile neîngrijite. Venise împreună cu Ștefan, ședeau de vorbă cu părinții, așezați cu toții în jurul unui taburet pe care se afla tava cu păhărele de vin. Tatăl și Ștefan purtau ciorapi de aceeași culoare, discutau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hai, s-a răcit și mămăliga și brânza asta a fost realizarea zilei, că le-am mâncat pe toate reci... Viorel Angelescu își scoase batista, o duse la nas. Când suflă simți o înțepătură alarmantă în inimă, un semnal scurt, strident, care-l făcu să se strângă de teamă, se congestionă, simțea că-i ies pe urechi aburi. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat îngrijorată Monica. Inima, îi spuse și duse brațul către piept, apoi văzând mimica alertată a musafirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
joace teatru, ce avea de aflat, aflase: Carmina nu va depune plângere la Poliție. Carmina se răsuci pe cearceaf. Soarele dogorea cu putere, deși se simțea și suflul răcoros al mării. Tot atunci, noaptea, puțin mai târziu, sună telefonul lung, strident. Ea rămăsese cu gesturile suspendate, așteptând ca apelurile să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
filmul, ca un lanț dat bine cu ulei. Am făcut un semn cu capul spre colega mea, care dădu din nou drumul la curent. Cinematograful amuți. O femeie râse, ceea ce Îl determină pe Otto să cânte pe un ton mai strident. Filmul putea să Înceapă. — Ceai cu gheață? Ajunsă lângă chiuvetă, Else Oloaga făcea echilibristică cu paharele și ceștile de porțelan. Cu ceva timp În urmă Stegemann instala frigidere În foaier. (În timp ce colega mea stă cu spatele la mine, mă grăbesc să adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lumină gălbuie: un bărbat de vârstă medie, cu capul dat pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea doar mărul glazurat din gură) și o femeie mai tânără fardată prea strident, care stătea lângă el și tocmai se Întorcea spre geam cu o grimasă musculară. Zărindu-și propria reflexie, Îsi astupă căscatul cu o mână surprinzător de dibace. Mai sus pe stradă tramvaiul o luă spre stânga unde a fost Întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tăcerea. Încercam să-i prind imaginea În oglindă, dar, din unghiul În care mă aflam, vedeam doar mănușile ei pe jos, mate și ondulate ca pielea lepădată de un șarpe - și, desigur, pe fetița drăgălașă cu fundița roșie atât de stridentă. Stând cu picioarele Îndoite și depărtate, mi-am pus mâinile pe genunchi. Fiind o poziție solicitantă chiar și pentru o femeie, m-am străduit din răsputeri să respir calm și cât de cât demn. Trecu ceva timp până când am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În sinea mea, mi-am dat seama că am la fel de multe fațete, ca un curcubeu. În funcție de lumină, de atmosferă, sau, pur și simplu, de cadru, apare mereu o persoană diferită. De ce să nu mă limitez la a mărturisi câteva intimități stridente? Latura mea practică e mult mai variată decât are să devină vreodată sinele meu teoretic, plictisitor. — De asemenea, mă Întreb dacă dorințele unui om rămân aceleași pe tot parcursul vieții. Într-o zi, s-ar putea ca violetul murdar să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
NOUA PANDORĂ“, vestea mai departe al treilea și al patrulea. Mi-am mușcat pumnii. — Pe ăsta Îl știi? Deschizând la secțiunea despre călătorii, Dora Întoarse ziarul ca să-l văd și eu. „EXPLORAȚI CONTINENTUL SECRET AL SEXELOR - ÎN COPENHAGA!“, Îndemna titlul strident, imprimat cu litere semi-Îngroșate deasupra articolului principal de pe pagina respectivă, un material prolix despre noile zboruri Berlin-Moscova din sezonul de vară. Nu, Într-adevăr, am recunoscut, ăsta mi-a scăpat. Am Început să citesc textul, mai mult din lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În ideea de „toți“, cum se pare că făcea Koch, ci În fiecare „individualitate“ În parte. Acești fanatici ai goliciunii au impresia că dețin unicul acces la secretele lăuntrice ale vieții, mi-am spus Înverșunat. Printr-un gest atât de strident, cum ar fi lepădarea hainelor, străinii se vor elibera de toate atributele secundare, vor Încălca barierele și tabuurile, și se vor contopi Într-un colectiv pe cât de exaltat, pe atât de insultător, Îmbrăcați doar În numele lor. Pentru mine asta părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că stabilimentul acesta declanșase tragedia. Meditând la cele două „Kr“ pe care le-am scrijelit În partea superioară a ovalelor, am Încercat să-mi amintesc cum se numea mușchiul care ridica testiculele, despre care vorbise și Karp cu accentul lui strident de pomeranian. Apoi m-am luminat: der Kremaster, „mușchiul cremaster“... Asta a pus capac. Da, clar, asta era prea mult. Gata cu proiecțiile pentru d-l Knisch. Am făcut o bilă din foaia mea și am Încercat s-o arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
punctul de echilibru și simțul gravitației. În consecință, eram obligat să merg mai Încet decât de obicei, cu pași mici care temperau și tamponau postura provocatoare pe care am adoptat-o. În plus, poziția mea avea să devină și mai stridentă, dar și mai expusă, puternică și neajutorată În același timp. Scoțându-mi În evidență superioritatea, călcâiele Îmi subliniau totodată nevoia de un punct de sprijin. Câte nu facem de dragul artei, mă gândeam echitabil, ridicând bărbia În sus - și cât pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Armanoush a privit uimită acest spectacol de acrobație, admirând nenumăratele talente pe care istanbuliții le dobândiseră pentru a face față ritmului orașului. Un sfert de oră mai târziu, ușa șubredă de lemn de la Café Kundera se deschidea cu un scârțâit strident și Înăuntru pășeau Asya Kazanci, purtând o rochie hippie de culoare mov, Împreună cu musafira ei, Îmbrăcată Într-o pereche de blugi și pulover. Asya a găsit grupul obișnuit stând la locul obișnuit cu atitudinea sa obișnuită. — Bună tuturor! a ciripit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un țipăt ascuțit a sfâșiat aerul. Îl scosese o femeie cu obraji bucălați pe care n-o mai văzuse nimeni Înainte. Țipătul ei a atins acute impresionante, iar În clipa următoare s-a Învinețit la față, vocea i-a devenit stridentă și a Început să tremure din tot trupul. Starea ei era atât de jalnică, durerea ei atât de palpabilă, Încât ceilalți au privit-o cu uimire. Femeia era o bocitoare, plătită dinainte să vină și să plângă În casa mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au schimbat locurile cu nou-veniții. Asemeni păsărilor dintr-un stol, s-au cocoțat pe fotolii, pe canapea și pe pernele de pe podea, atât de Înghesuiți unii În alții, Încât umerii li se atingeau. Au salutat fără cuvinte și au plâns strident; toate femeile acelea care puteau fi atât de tăcute când erau singure, dar care erau atât de zgomotoase când boceau În grup. Armanoush descoperise deja până În momentul ăla câteva din regulile ritualului de priveghi: de pildă, În casă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și asta În afară de MSB-uri și FD-uri, firește. Norman auzea zgomotul de fond al comunicațiilor radio și frânturi de fraze pe care nu le putea Înțelege. Pe un ecran apăruse un scafandru, pășind pe fundul oceanului. În lumina artificială stridentă, Norman observă că scafandrul purta un costum de culoare albastră și o cască galbenă, turnată Într-o formă deosebită. — La ce adâncime se află? Întrebă el, arătând spre ecran. — Nu știu exact, probabil la trei-patru sute de metri. — Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înțeles, dom' căpitan, spuse Ted, dar vocea Îi era acum atât de ascuțită, Încât devenise aproape neinteligibilă și iarîl apucă rîsul, glasurile lor subțiri ca ale unor școlărițe reverberând În interiorul cilindrului metalic. Pe lângă faptul că le făcea vocile Înalte și stridente, heliul mai avea și alte efecte. Vă e frig, băieți? Îi Întrebă Barnes. Într-adevăr, Începuse să li se facă frig. Îl văzu pe Ted tremurând și-și simți pielea ca de găină pe picioare. De parcă ar fi stat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rădăcina nasului. Cred că În legătură cu asta nu Încape nici o Îndoială. Este vorba de ceva care mai Întâi a fost În sferă și care acum a scăpat și e liber să acționeze. lată despre ce anume este vorba. MONSTRUL ALARMA Țipătul strident al alarmei și fulgerele luminoase roșii Îl treziră pe Norman. Acesta alunecă din pat, Își trase Încălțările căptușite și jacheta Încălzită și alergă Înspre ușă, unde se ciocni cu Beth. Alarma răsuna În tot habitatul. — Ce se Întâmplă? strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și fulgerele luminoase roșii Îl treziră pe Norman. Acesta alunecă din pat, Își trase Încălțările căptușite și jacheta Încălzită și alergă Înspre ușă, unde se ciocni cu Beth. Alarma răsuna În tot habitatul. — Ce se Întâmplă? strigă el peste sunetul strident. — Nu știu! Beth avea fața palidă, Înfricoșată. Norman trecu pe lângă ea. În Cilindrul B, printre toate țevile și consolele, clipea un semnal strălucitor: AVARIE SISTEME VITALE. O căută cu privirea pe Teeny Fletcher, dar aceasta nu se afla acolo. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]