6,493 matches
-
au rămas nici luna , nici norii cei pufoși Nu a rămas nimic în ochii tăi frumoși ! Nu a rămas iertare , nu a rămas lumină E doar o agonie pierdută în derivă ! E o durere-n suflet haină și meschina Un strigăt animalic și-un plânset deopotrivă! Și au murit speranța , iubirea și pasiunea Și crezul în etern care în noi domnea Nu am ramas nici noi în "noi" și asta doare Totul e mort și rece lipsit de-orice culoare ! Referință
NU A RAMAS NIMIC! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368643_a_369972]
-
sfâșie-o gazelă, Din trupul meu de lut, vegheat de-o imortelă. Și am pornit la drum, urcată-n Carul Mare Dorind s-ajung la stele, să îmi găsesc scăpare Din brațele-nghețate dar dulci ale-amintirii, Din bocet nerostit, din strigătul iubirii. Am dat în drumul meu întâi peste luceafăr Și m-am topit de dragu-i văzând că încă-i teafăr Și-mi murmură cu jale și cu un zâmbet trist Că va mai sta pe-acolo, cât și eu mai
CĂLĂTOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368660_a_369989]
-
negru și negrul devine alb. Penalii defilează în fete mari, cu șiroaie de plasmă după ei. Se dau victime ale violului politic și ale justiției. Justiție care nu are cum să-și oprească mersul firesc, și așa greoi, doar la strigătele veritabililor pușcariabili, pe care boborul de mult timp îi așteaptă în locurile de odihnă ale renumitelor stațiuni Jilava, Poarta Albă și care vor mai fi. Oricum, se dovedesc a fi puține. Multe fără servicii SPA! Mulți analiști dantonieni vorbesc de
TABLETA DE WEEKEND (175): CU MASCĂ ŞI FĂRĂ MASCĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368694_a_370023]
-
Autorului SPERANȚE ȘI GÂNDURI Speranțele mele se duc în curând, Când nori sângerii pe cer se frământă, Se-agită, mai plâng sau cântecu-și cântă, Căzând spre apusuri de toamnă, pe rând. Le chem câteodată, dar par că nu vor De strigătul meu, de glasu-mi s-asculte, Și-o temere am: de gânduri, prea multe, Speranțele-ngheață-ntr-o clipă și mor. Tăcere se-așterne spre seară, târziu, Și iarna-i pe cale să vină. E-un semn Că trebuie-n grabă să-mi iau un
SPERANȚE ȘI GÂNDURI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368754_a_370083]
-
au rămas nici luna , nici norii cei pufoși Nu a rămas nimic în ochii tăi frumoși ! Nu a rămas iertare , nu a rămas lumină E doar o agonie pierdută în derivă ! E o durere-n suflet haină și meschina Un strigăt animalic și-un plânset deopotrivă! Și au murit speranța , iubirea și pasiunea Și crezul în etern care în noi domnea Nu am ramas nici noi în "noi" și asta doare Totul e mort și rece lipsit de-orice culoare ! Citește
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
cel care produce realitatea în care trăim. El este puterea de a visa și a acționa, de a iubi și a urî, de a nega și a transforma; el este distrugere și creativitate, el este nevoie și acțiune. Dorul, ca strigăt al iubirii universale, este singura putere a vieții și numai el ne poate orienta către scopuri cu adevărat umane. De aceea, singura exigență căreia ar trebui să ne supunem este aceea de a fi atenți la semnificația dorului nostru pentru ca
PROFILURI LITERARE ÎNTR-O POSIBILĂ ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363632_a_364961]
-
care l-au găsit fără viață...; alături de el era o scrisoare în care el descria cu lux de amănunt prin ce dureri și stări depresive a trebuit să trăiască zi de zi... fără ca cineva să-l înțeleagă..., să-i bănuiască ”strigătul interior”. Ceea ce este foarte trist, este faptul, că în ultimul timp din ce în ce mai mulți tineri se plâng de prea mult stres. Acești tineri simt apăsarea pe care o efectuează societatea asupra ființei lor... Grija pentru un loc de muncă după terminarea
CÂND STRESUL... OMOARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363688_a_365017]
-
soare, sugând nectarul vieții mele sumbre, eu m-am pălit sub ele ca o floare! Strigat-au anii roși de câte-o piatră, să îi dezleg din roata înrobirii, dar lacrima și-a prins căderea-n roată, tocind sub suflet strigătul iubirii! Un vânt și-a așezat fioru-n teacă, sub mâinile-mi ce-a strâns doar depărtarea, la pieptu-mi ghemul lunii mi se-apleacă, simțind pământul îngropându-mi zarea! Referință Bibliografică: PREMONIȚIE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908
PREMONIȚIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363729_a_365058]
-
filei își ține capul în pumni așteaptă amurgul fiecare literă e tăiată de petala crizantemei umbra-i ajunge la pervaz aduceri aminte se scurg din sfeșnic împreunez mâinile nu las întrebările să scape zâmbetul naște o pară de foc prin strigăt atâta timp cât am putere prin cuvănt să limpezesc geamul. Referință Bibliografică: Pentru casa mea cumpăr iluzii / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile
PENTRU CASA MEA CUMPĂR ILUZII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364607_a_365936]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ACEASTĂ IDEE DE MINE ÎNSĂMI Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu încordarea gîndului smuls din ochiul inimii, aș vrea s-aud strigătul Spaniei din albumele de capricii egal cu timpanul de la Moissac sau cu acela de la Autun și să pot intra brusc în umbra din pînzele lui Chagall niciodată gratuit, ci din străfundul fricii, la fel ca Young deși în felul său
ACEASTĂ IDEE DE MINE ÎNSĂMI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364642_a_365971]
-
eu exacerbat în luciditate: “căutător de perle cum ești/te strecori în carnea mea/prin ochiuri de sârmă//nodurile îmi țin respirația/aproape de buze//e dureros să ai/conștiința percepției - îți spun//te simt atât de tulburător/când atingi epava strigătului/memoria de mireasă/și plexul solar/încât mi-e teamă/că vei descoperi întâmplător/iadul din mine” (“Conștiința percepției”, pag. 72). Adriana Mirela Bălan excelează în poeme ce trimit spre aforism. Iată un text antologabil sută la sută: “Dumnezeu a
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
1300 din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Lacrima inimii tale îmi mângâie dorința prea plină, prea goală, rug aprins al speranței tăvălește amintiri, fierbe iluzii și sânge, atinge cu sete gânduri înfrigurate, le conduce, vulcanic, prin vene firave cu strigăt de luptă. Unghii ascuțite de suferință se-nfig în clipe uzate, rup fâșii de timp, sculptează piatra unui suflet rătăcit pe valuri de aroganță, servește culori gri la micul dejun în tandem cu prejudecăți arse. Strâng totul într-un ghem
LACRIMA INIMII TALE ÎMI MÂNGÂIE DORINŢA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349469_a_350798]
-
ispite în lecția-nvățată cu Dascălul de sus asumă-ți înțelesul și du-te înainte sau dacă nu repetă un ideal dedus nu-i timp pentru vedenii clepsidra se-nvărtește galopul e prea aspru și timpu-i la apus plimbăm o libertate în strigăte ecvestre n-ai cum să mergi nainte dacă te lași răpus un suflet vine pleacă în ropotul din tine în lecția trădării nu e nimic de spus o învățăm și gata un fir de sus ne ține și ne ghidează
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
înseamnă să fii cuprinsă de fiorii incomensurabili ai unei trăiri sexuale făcută cu plăcere și din plăcere. Când amândoi s-au întâlnit într-o explozie de senzații, cel ce ar fi trecut pe lângă ei ar fi fost foarte alarmat la strigătele fără înțeles ale celor doi parteneri. Acesta a fost momentul când s-au simțit legați nu numai trupește, cât mai ales sufletește pentru totdeauna. Nimic nu-i mai putea despărți pe viitor. Aceste două destine care până în urmă cu două
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat glasuri de chemare, de ajutor pentru cei necăjiți: „Tristețe, mânca-te-ar corbii,/ Să te bag sub firul ierbii,/ Și peste tine să calc! ... De
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
la El:/ „Pentru ce, slăvite! Mamele îndură?/ Cum Fecioara sfântă, suferi și Ea./ N-ai găsit? ... se pare, măcar o măsură;/ Ah, otravă-i viața! Nu mai pot răbda! ” Naiul sfânt pare că se rupe, și cu jale-adâncă izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
izbăvească de păcate și să îndepărteze moartea din preajma lor, să le netezească drumul luminos spre Raiul sfânt. Cele două instrumente muzicale ne vorbeau într-o armonie deplină, pe note grave, apoi în registru pianissimo și din nou se detașa acel strigăt repetat al durerii omului într-o lume efemeră: „În vinerea Paștelui,/ Când e chinul Domnului ... / Maica Precesta-a venit/ Pentru Fiul răstignit;/ A intrat în mânăstire.../ La icoane să se-nchine,/ Din durere să-i mai treacă,/ C-așa-i
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > (NE)IUBITE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1306 din 29 iulie 2014 Toate Articolele Autorului citesc fericirea cu ochii libelulei sunt câmpuri unde florile pasc liniștea pământului strigătul culorilor hibernează în tine șevalete revarsă albul perfid între noi se cerne lumina peste râul cuvintelor reci degetul meu mic pictează pești sticloși ploi vexate se zice că ar veni potopul cuvintele ar arde ca-n Alexandria pe rafturi ordonate
(NE)IUBITE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349537_a_350866]
-
diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat glasuri de chemare, de ajutor pentru cei necăjiți: „Tristețe, mânca-te-ar corbii,/ Să te bag sub firul ierbii,/ Și peste tine să calc!.../ De
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
la El:/ „Pentru ce, slăvite!... Mamele îndură?/ Cum Fecioara sfântă, suferi și Ea./ N-ai găsit?... se pare, măcar o măsură;/ Ah, otravă-i viața! Nu mai pot răbda!...” Naiul sfânt pare că se rupe, și cu jale-adâncă izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
izbăvească de păcate și să îndepărteze moartea din preajma lor, să le netezească drumul luminos spre Raiul sfânt. Cele două instrumente muzicale ne vorbeau într-o armonie deplină, pe note grave, apoi în registru pianissimo și din nou se detașa acel strigăt repetat al durerii omului într-o lume efemeră: „În vinerea Paștelui,/ Când e chinul Domnului.../ Maica Precesta-a venit/ Pentru Fiul răstignit;/ A intrat în mânăstire.../ La icoane să se-nchine,/ Din durere să-i mai treacă,/ C-așa-i
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
judecată Idei se tot destramă-n viitor Salvându-ne prin umilință, nu prin faptă E ca o spaimă așa venită-n gând Parcă aș vrea să mă-ntâlnesc cu Tine Îmbracă-mă Tu, Doamne, în cuvânt Să nu se-audă strigătul din mine Ascultă-n rugăciunea mea de seară Cum sunt eu, chipul și asemănarea Ta; Ruină-n neagră zodie stelară Și-am fost ales de cea mai tristă stea. A câta risipire Pescărușii doar, pătează bolta moartă; Ciocurile sorb apusul
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
și vând iluzii N-au teamă de nimic, căci sunt elite Ce nu mai văd și care fac pe surzii La disperarea țării de puteri sleite... Frici răzlețite-n suflet, disperare Cozi la speranțe spulberate-n vânt Biserici înțesate și strigăte-n altare Cât mai răbda-vom pe acest pământ Atâta umilință și-a lor nerușinare? Referință Bibliografică: Revoltă / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 130, Anul I, 10 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Resteman : Toate
REVOLTĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349598_a_350927]
-
diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat glasuri de chemare, de ajutor pentru cei necăjiți: „Tristețe, mânca-te-ar corbii,/ Să te bag sub firul ierbii,/ Și peste tine să calc!.../ De
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
la El:/ „Pentru ce, slăvite!... Mamele îndură?/ Cum Fecioara sfântă, suferi și Ea./ N-ai găsit?... se pare, măcar o măsură;/ Ah, otravă-i viața! Nu mai pot răbda!...” Naiul sfânt pare că se rupe, și cu jale-adâncă izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]