12,164 matches
-
simplă, crucea monogramă, monogramul lui Cristos (chrisma) singur ori încadrat într-o coroană sau un cerc, ancora stilizată, frunza de palmier și pentagrama, oranta, păunul, Bunul Păstor, corabia și monstrul marin (legate de istoria lui Iona), vița de vie cu struguri. Uneori crucea e pusă la începutul și la sfârșitul textului sau chiar în centru, rândurile fiind scrise între brațele ei. În câteva cazuri inscripțiile au fost săpate pe cruci de piatră. Pe o gemă din Constanța întâlnim scena răstignirii lui
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
implicat cercetări criminalistice complexe, sub supravegherea procurorului Ionel Dobrilă, adjunctul procurorului șef, l-a constituit seria de crime comise în zonele viticole Panciu și Odobești. Trei crime, cu moduri de operare identice, comise asupra unor tineri , angajați sezonier la culesul strugurilor. Din cercetările criminalistice rezulta că motivația asasinului era de natura sexuală: victimele erau molestate, violate și apoi ucise, Dispersarea locurilor de comitere a faptelor, ca și absența vreunei legături anterioare între victime, au îngreunat mult constituirea unui cerc de suspecți
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
-se revenirea spre starea normală de sănătate, spre mulțumirea mea personală precum și a medicului curant. Beneficiez și de o vreme extrem de frumoasă și însorită și călduroasă pentru data calendaristică, fapt ce mă binedispune. Între timp mi-au sosit și culegătorii strugurilor ce-i am, precum și infirmiera care-mi face ultima injecție din cele prescrise de medic. În ziua următoare am coborât vița-de-vie din fața casei, ca să am lumină și un plus de soare în ambele bucătării. Gata cu umbra! Bolta de viță
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
matur și cad sentențios. Dăm ca exemplu o vizită în satul natal: „Priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei, pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant...” (p.17) Imaginea paradoxală, realizată stilistic prin antiteză și enumerarea celor patru nume predicative pe lângă verbul a fi, surprinde trăirea cu gust amar generată de situații create de guvernările
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de pe pod. De data aceasta Salitov era cel care trebuia să se grăbească. Capitolul douăzeci și cinci Presupuneri nebunești Fațadele vospite în culori deschise ale cramelor și al delicatessens de pe Nevski Prospect beckoned cheerily. Porfiri simți o umirie copilăresc trecătoare la vederea strugurilor supradimensionați, a charcuterie și a caviarului. Tot ce voi era să intre într-unul din aceste magazine și să nu mai iasă veci. În schimb intră în clădirea de birouri, înaltă de trei etaje, situată peste drum de biserica luterană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ani dintre ea și Robert. Bărbatul Înalt cu părul alb Își luă rămas-bun și se Îndepărtă Împreună cu iubita lui. Kitty rămase singură În holul mare - pentru prima oară În acea noapte - lângă o masă plină cu tot soiul de brânzeturi, struguri și biscuiți. Se putea vedea din afară, de parcă ar fi ieșit din propriul ei trup: singura femeie care nu arăta perfect dintre toți cei de-acolo, oprindu-se la prima masă de cocteil și gustând din bunătățile servite. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să se Îmbete și să venereze o chestie numită Aurak care era un fel de pește uriaș pietrificat care Îi curenta cînd Îl atingeau și pentru că li se oferea această experiență plăteau scobitorilor În bilă cu pește carne de capră struguri și frigărui de șopîrlă! Și asta se Întîmpla acum nu foarte mult timp imediat după al Doilea Război Mondial după ce avioanele americane au eșuat În furnizarea Paradisului și cultul local pentru transporturile de marfă a pierit. Era cam pe timpul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge o bucată de pîine În ulei. Ferestrele largi Înrămează un peisaj cu dealuri molcome acoperite de vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă, spune o voce voioasă, cultivată. Măsline, struguri, portocale, vin, ficat de gîscă. Vocea aparține unei femei cu un păr ca aluna, brăzdat de șuvițe argintii, adunat Într-un coc. De la ce restaurant ești? — The Beat, aruncă Wakefield. — Oh, nu ești de la Argylle, nu? Nu, din nefericire nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mic, avea doi ani, când m-a arestat. Acum are doișpe. Când venea la mine la vorbitor, bătea cu mânuțele în geamul ăla de la cabină și striga: „Tati! Tati!“. A. E. , în octombrie, îmi ceruse fructe și legume: un pepene, struguri, portocale, lămâi. Un salam. În iunie mi-a spus că lui i se pare că a rămas de fraier fiindcă s-a luat pe secție și până la patru cartușe de Viceroy. Și el a luat cam până la unu. Avea textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o să fie zăpadă. După ce au ajuns la vârful Itaya, numărul pasagerilor care vorbeau în dialectul Tōhoku a sporit simțitor. După Fukushima, cerul s-a mai înnorat. Se vedeau livezi peste tot. Vița-de-vie de pe coama povârnișului atingea înălțimea unui om. Toamna, strugurii reflectau probabil lumina apusului de soare. Castanii, învăluiți în florile lor albe, se remarcau vizibil printre ceilalți copaci. Merii și piersicii își aveau fructele protejate cu pungi de hârtie; cireșele roșii atârnau greu. Cu cât pătrundea trenul mai adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-l ascund mai bine-n piept și mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuși. E toamnă. VENIȚI DUPĂ MINE TOVARĂȘI ! Prietenilor mei Veniți lângă mine, tovarăși! E toamnă, se coace pelinul în boabe de struguri și-n gușe de viperi veninul. C-un chiot vreau astăzi să-nchin în cinstea sălbăticiei mele minuni, care pleacă lăsîndu-mă singur, cu plânsul, cu voi, și cu toamna. Veniți mai aproape! - și cel care are urechi de-auzit să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în lut, ce ți le lasă nenumăratele fecioare cutremurate-n clipa asta de-un dor pe minunatul tău pământ, te chiem: vino, Lume, vin'. Adie-mi în ureche gânguritul de izvoare la cari în miez de noapte nevăzuți de nimeni strugurii desprinși din vite ți s-adună să-și umplă boabele de must, și-apoi - cu dărnicia ta de moarte vino, Lume, vin'. Și răscolește-mi fruntea-nfierbîntată ca nisipul dogorât pe care calcă-ncet, încet prin pustie un profet. VERSURI SCRISE
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
jur la detalii, tot am întrezărit și-am auzit câte ceva. Flacăra amuțise din cauza rarefierii bruște a aerului și a încremenirii brațului meu. Pe mese mari de lemn, sprijinite de pereți și suprapuse precum împletiturile de nuiele pe care se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre se descompuneau în lințolii. Umorile picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lunii de mai. Nu era nimic de văzut. Ghighina se întorsese întrebător spre bărbatul care acum îi apucase ușor mâna dreaptă, o privise până în fundul sufletului, apoi o sărutase, luându-i buzele între buzele sale ca pe nișe boabe de struguri. Îi plăcea, dar mai mult era curioasă, era flatată și totodată înfricoșată. Era un sărut delicat, dar fără fior. Și în timp ce cântărea în minte valoarea sărutului, privindu-i inelul cu piatră neagră, pe care era gravată inițiala numelui său, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
documentarea lui. Ea era convinsă că în casa părintească, în care nu mai locuia nimeni de câțiva ani, se cuibărise un spirit venit de pe lumea cealaltă. Giulia îi simțise prezența, mai mult, povestea, clipind din ochii ca două boabe de struguri brumate, că îi transmite o emoție invadatoare și susținută de teamă, ceva ca atunci când presimți că cineva vorbește despre tine ori că se gândește numai, un fel de contact mental, completa Andrei Ionescu, atoateștiutor și mai enervant ca întotdeauna, răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aici, Nici la țară, la bunici. Vrei grădina să ne-o strici, Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă, nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
despre străbunicii mei și despre viața lor. Lângă prispă se înălța și bolta de viță de vie, care ne ferea de razele soarelui și de care bunicul era foarte mândru. Acești butuci de vie făceau cei mai dulci și gustoși struguri din lume. În fața casei avea pomi fructiferi, dar cel mai mult îmi plăceau merele care erau mici, dar foarte dulci și cu un gust special. Și acum când mă gândesc, îl văd pe bunicul depănând iar și iar aceeași poveste
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tot o sărbătoare. Când rostesc cuvântul ,,bunici”, inima îmi este copleșită de iubire. Pentru mine sunt ființe scumpe și dragi care mi-au fost alături la bine și la greu, de când am deschis ochii. Într-o zi cu miresme de struguri, de toamnă timpurie, am pășit sfios pe poarta școlii. Am privit-o cu interes și curiozitate pe doamna învățătoare. Privirea ei învăluită în căldură ascundea grijă și dragoste față de copii. S-a scurs toamnă după toamnă, și anotimpurile s-au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adevăruri despre suflet. Mă apropii cu pași mărunți și hotărâți...o fetiță de-o șchioapă, cu ochii albaștri și profunzi ce explicau neînțelesul cerului, cu buclele negre și întunecate ce se atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau ale lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe Platon, adică damigenele și rafturile cu borcane. De multă vreme n-am mai mâncat gogonele și castraveți murați, iar taică-meu a simțit mereu lipsa vinului pe care îl făcea în câteva damigene. Maică-mea a insistat că fermentația strugurilor nu-i face bine lui Platon, așa că, în cele din urmă, toate lucrurile au ieșit din boxă. Practic, boxa lui taică-meu a devenit casa lui Platon, și asta fără ca el s-o ceară explicit. După părerea mea, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tu de unde știi? zise Hugo, pe un ton tăios. Păi toată lumea știe, zise Helen, cu dezinvoltură. Și, dacă vrei să afli adevărul, nici n-o cred prea mulți. E cam tras de păr totul, nu vi se pare? —Vulpea și strugurii. Hugo îi tăie avântul. — Dacă ai fi fost distribuită în Casa păpușilor în locul lui Violet, n-ai încerca acum s-o subminezi. — Dacă mă culcam cu regizorul, rolul era al meu! șuieră Helen către el. Și nu e singura! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-n păr înțelept mai părea miraj sezonal Soare cu dinți dar pământul aburește - iarăși conducta De dimineață program ANL în toi - ciori cu crenguțe-n cioc Farmacii una lângă alta prin oraș - doar trăim bine Via pierdută sub valurile pirului - struguri... de la turci Plută roșie în apa înverzită - pescar daltonist Bătrân în gri cu mătănii galbene - dar nasul roșu Stejar putrezind - pământul îl înghite pe cel de el hrănit POEME IN STIL HAIKU Cântec ce doare - în apusul de soare o
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
al acelui trup plăpând, delicat și frământat. Vasilica, uneori, cădea într-o stare nostalgică, amintindu-și clipele de fericire petrcute în copilărie la casa de pe Deal. Iși petrcea, cât era ziulica de mare, scotocind prin livadă, curioasă și surâzâtoare, ciugulea struguri în vie ca un sturz, ori cățărându-se prin copaci după goldane sau corcodușe aurite care se topesc în gură ca mierea parfumată. Sau, alegea câte o floare și fugea cu ea pe cărare până în fundul livezii. Acolo, cu voluptate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
părinților mei de la oraș“, mărginindu-se doar să facă din când În când remarci acre. În câteva zile mi-am revenit. Am ajuns la concluzia că mie Îmi erau de ajuns aerul rece al dimineții, plin de parfumul brumat al strugurilor care atârnau pe pereții albi ai casei, perele care Își legănau aroma pe crengile din fața terasei și lumina care izbucnea În zeci de culori În florile din grădină. Hotărât lucru, nu aveam să ajung niciodată În ÎmpărĂția lui Dumnezeu, pentru că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu unt și o lingură de soté de legume. Fiecare mișcare a ei alunecă lin În următoarea, conferindu-i un aer de panteră. — Haideți că se răcește, ne Îmbie ea. Jean-Claude alege un vin din anul nașterii mele, făcut din strugurii cei mai fini de pe Valea loarei, pe care ni-l toarnă În cupe de argint italienești. — Sauvignon Blanc, spune el turnându-ne la fiecare câte un strop să degustăm. Ce spuneți ? Ce aromă suavă și senzuală ! Cum nu se poate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]