11,661 matches
-
acel concurs și am scris nuvela. Nuvela mea - ca și Capul de zimbru a fost publicată în Provincia, elogiată acolo de V. Papilian, care înclina vădit către ea față de cea a celebrului Vasile Voiculescu, subliniindu-i originalitatea, și nu sunt subiectivă afirmând că așa era și rămâne. Tot nesigură de capacitatea mea sau cum s-o numesc, căci e prea vag zis „talent literar”, i-am dat-o s-o citească, înainte de premiere, Ruxandrei Oteteleșanu, pe care nu știu cum o cunoscusem (avea
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
foarte controversată intrată în vigoare la 1 ianuarie și considerată "liberticidă" de detractorii săi, a acordat marți această frecvență unui post de radio total necunoscut, numit Autoradio. "Licitația pentru reînnoirea frecvenței a fost concepută într-o manieră cinică", deoarece evaluarea subiectivă a proiectului de programe reprezenta 20 la sută din punctele ofertelor supuse de posturile de radio candidate", a subliniat Andras Arato. Klubradio poate continua să emită până în martie, iar Arato a precizat că va "încerca să găsească o soluție, poate
Opoziţia din Ungaria a murit. Singurul post de radio contra Puterii a pierdut frecvenţa () [Corola-journal/Journalistic/58986_a_60311]
-
este absolută, în vreme ce toate celelalte sunt, mai ales în posteritate, relative. Asupra „răutății”, putem cădea de acord fără să facem neapărat concesii nici propriului gust, nici gustului public. Dreptatea este mult mai împărțită, iar obiectivitatea trece totdeauna printr-un filtru subiectiv. Cât privește confirmarea în timp a judecăților, ea nu e mai puțin relativă: la fel de împărțită ca dreptatea și la fel de subiectivă ca obiectivitatea. Mai am și bănuiala că ține de psihologia noastră minabilă ca o apreciere negativă să ne facă mai
De ce trebuie să fie "rău" criticul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5927_a_7252]
-
neapărat concesii nici propriului gust, nici gustului public. Dreptatea este mult mai împărțită, iar obiectivitatea trece totdeauna printr-un filtru subiectiv. Cât privește confirmarea în timp a judecăților, ea nu e mai puțin relativă: la fel de împărțită ca dreptatea și la fel de subiectivă ca obiectivitatea. Mai am și bănuiala că ține de psihologia noastră minabilă ca o apreciere negativă să ne facă mai fericiți decât una pozitivă. Ne bucurăm mai des de răul altora decât de binele lor. Când nu e vorba, firește
De ce trebuie să fie "rău" criticul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5927_a_7252]
-
sigur că s-a întâmplat cu adevărat.” Cartea lui Greil Marcus conține, desigur, multe analize „la rece”, temeinice, competente, convingătoare. Dar ea trăiește mai ales prin astfel de fulgurații, de nebunii, de vedenii. Adică printr-un sistem exploziv de imagini subiective, derutante și seducătoare ale inteligenței puse în slujba iluminării.
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
baron Lowendal poposește la București. Lucrează mult, intens și, la un moment dat, primește două invitații. Una i-o face Paul Gusty, la Teatrul Național din București. Pe cealaltă, regizorul Aurel I. Maican la Teatrul din Cernăuți. Și, din motive subiective, pleacă la Cernăuți. Acolo lucrează cu Victor Ioan Popa, cu George Mihai Zamfirescu, acolo se pun în scenă spectacole importante, pe care scenografia semnată de Lowendal le face memorabile. Cîteva pagini pe care le-am citit din cronicile timpului îmi
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
ajuns la a douăzecea ediție, „Gala profesioniștilor din televiziune". Recunosc că în seara cu pricina nu mă simțeam prea bine și nici nu auzisem cam de nouăzeci la sută dintre „personalitățile" care defilau pe scenă. Prin urmare, percepția mea e subiectivă și fără acoperire „științifică". Dar asta nu cred că m-a împiedicat să percep mesajul transmis de întreaga festivitate: dincolo de premierea câtorva realizatori demni de stimă (Andrei Enescu, Sanda Vișan, Daniela Zeca-Buzura ori Marina Constantinescu, aceasta din urmă câștigătoarea Marelui
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
Dan Hăulică I Se difuza, ca o cochetărie atracțioasă, prin anii '70, se m instalase chiar drept capitol distinct la una din edițiile vestitei Documenta de la Kassel, invenția, M deloc modestă, care-și spunea Mitologii subiective. Inevitabil menit să se anuleze, aidoma atâtor excrescențe bombastice ale unei anume productivități de manifeste, nonsensul astfel trâmbițat atunci, rămas fără acoperire, în vidul unui șubred enunț terminologic, mi-a reapărut totuși, prin contrast, pe ecranul memoriei, adus de o
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
am și parcurs așa, alternativ, fără să simt vreo incompatibilitate între ele. E adevărat, cea pe care am ales-o până la urmă e mai mult decât cealaltă un memorial de lectură (capitolul al doilea al acesteia e un întins comentariu subiectiv al lui Pessoa, ascuns sub heteronimul Bernardo Soares). Dar deosebirile rămân minore. De altminteri, într-o scurtă prezentare finală, și Nicolae Manolescu invocă, fără să se împiedice de titluri, miile de pagini de jurnal de existență aparținându-i lui Livius
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
Culianu sau, după caz, până la noi. Dezvăluirile sunt revoluționare, iar genialitatea lui Ioan Petru Culianu este acum pusă în adevărata ei lumină, precizându-se clar prin ce anume inovează opera lui Ioan Petru Culianu. Desigur, privirea lui Horia-Roman Patapievici este subiectivă și poate fi, de aceea, oricând pusă sub semnul întrebării. Totuși, nu trebuie uitat că ni se propune o poartă prin care se poate înțelege drumul gândirii lui Ioan Petru Culianu și, mai ales, se poate pătrunde sistemul prefigurat în
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
decât să le punem la îndoială acestora statutul de autori canonici. Suntem, deci, mai permisivi etic și mai încăpățânați estetic, ceea ce e meritul, sau, mai degrabă, vina școlii. E drept, într-un caz avem probe documentare, în celălalt, doar viziuni subiective. Or, dacă cele dintâi abundă în studiul de față, pe cele din urmă Oișteanu le evită cu sistemă. Nu numai că nu dă sentințe (ceea ce ar fi fost pedant și naiv), dar nici nu se amăgește ca să-i iasă, cum
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
aforistic este un atribut al autorilor de respirație scurtă, lipsa vocației epice încurajînd forma concisă în dauna expresiei laborioase. Nu acesta e cazul lui Gelu Negrea, pofta sa narativă vădindu-se în romanul Codul lui Alexandru (2007) sau în Dicționarul subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (2009). Și cum sagacitatea și ironia autorului sînt mai presus de îndoială, cel mai nimerit mod de a comenta Secretul lui Don Juan este inițierea unui studiu de caz privitor la rostul stilului aforistic în
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
tocmai presentimentul că, pus în situația de a descrie o experiență, voi tinde s-o povestesc la fel ca autorul. Putința de a te regăsi într-un text ca într-o posibilă expresie a propriei facultăți creatoare este chiar baza subiectivă a noțiunii de valoare. Un text e valoros dacă, citindu-l, simt nevoia de a-i fi plagiator, imitându-i latent expresia. Și atunci critic e cel care are flerul acestei coincidențe de expresie, fără ca prin asta să fi spus
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
care mai făceau parte autori că Adrian Ălui Gheorghe, Nicolae Sava, Radu Florescu sau Daniel Corbu, începea să se configureze că un punct aparte pe harta literaturii române contemporane. Carnete maro este, într-o anumită măsură, si o cronică interioară - subiectivă, nu întotdeauna clementa cu colegii, dar mereu de bună-credință - a acestei grupări literare. Sunt câteva lucruri esențiale care trebuie spuse despre acest jurnal și despre felul absolut remarcabil în care l-a editat Adrian Ălui Gheorghe. În primul rând, Aurel
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
Bratu Iulian Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a prezentat joi seară o ipoteză crudă cu privire la modul în care ar fi acționat Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul de Telecomunicații Speciale în cazul accidentului aviatic din Apuseni. În emisiunea „Subiectiv, de la Antena 3, editorialistul a arătat că există posibilitatea ca MAI și STS să fi acționat greșit în mod intenționat, pentru ca vina să fie dată pe adversarii politici ai celor din conducerile instituțiilor. „(...) Eu aș vrea să mă refer la
CTP: Conducerile MAI și STS au fost preocupate să se acuze reciproc by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/48544_a_49869]
-
impus lui Radu Rosetti o existență de funcționar superior și de om politic. Adevărata împlinire istoriografică nu va veni decât târziu, cu câțiva ani înainte de moarte (survenită în 1926), tocmai prin cele trei volume de Amintiri. Care, rămânând un text subiectiv prin formula narativă și prin apelul la memoria orală, își depășesc condiția, datorită a ceea ce Călinescu numește „disciplina istoricului”. Ce am auzit de la alții reprezintă, așadar, un text de un caracter aparte în literatura noastră confesivă, presupusă simplă și nedezvoltată
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
vreme, adverbul fix tinde să devină, în limbajul colocvial, o particulă cu rol de precizare și intensificare, sinonimă cu exact, chiar, (în)tocmai sau taman. Cu această valoare, fix precedă și întărește o comparație - „toți ar proceda fix la fel” (subiectiv.ro) - sau precizează un circumstanțial - „fix în băltoacă” (220.ro), „cade fix în cap” (antena3.ro) etc. Valoarea de intensificator și marca de registru informal îl fac să apară în formule de imprecație sau amenințare, adesea cu o nuanță ironică
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
specie, e de comentat între ficțiune și document, cu precauțiuni cerute de această teribilă cumpănă a oricărui Text, în cele din urmă (Simona Sora scrie despre „ceea ce pretențios se numește «literatură personală», de parcă nu întreaga literatură ar fi personală și subiectivă” - vezi Dilema veche, 371, din martie 2011). Opera de ficțiune (pură, era să zic, uitând o clipă că puritatea e un atribut străin interpretării) alege, selectează din magma trecătoare a zilei și recompune sensuri, structuri coerente. Adeseori pomenita independență a
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
-l privește pe Daniel Cristea-Enache, mi s-ar fi părut normal ca Liviu Antonesei să observe că pretinsa demisie (retrasă ulterior, în interviul din „Academia Cațavencu”, de care Liviu Antonesei nu pare a avea cunoștință) n-avea decât un temei subiectiv și absurd. Liviu Antonesei n-are cunoștință nici de conținutul scrisorilor primite de R.l. de la un cititor pe care Enache le folosește drept pretext. Dacă le-ar fi citit, fie și reproduse de Enache însuși, ar fi remarcat două lucruri
Ura noastră cea de toate zilele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5444_a_6769]
-
neargumentată. Nu o leg cu sărbătorile, o leg cu anul electoral care va fi în 2014. Cu Adrian Năstase condamnat, cresc radical șansele celor două mari partide din USL la alegeri", a spus sociologul în ediția de joi a emisiunii "Subiectiv", de la Antena 3, moderată de Răzvan Dumitrescu.
Cine spune că Adrian Năstase va fi achitat la 6 ianuarie și de ce by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/54620_a_55945]
-
în 1936, cu doi ani înainte de ale lor, și în revista „Gândirea” încă și mai înainte. Nici unul nu se referă la el, deși Călinescu știa bine cartea, care conține esențialul doctrinei tradiționalistortodoxiste a lui Crainic. „Dacă ceilalți poeți ne exprimă subiectiv, duios și parțial, Coșbuc ne exprimă integral”, scrie Crainc. Ceilalți poeți sunt Vlahuță și Eminescu, a căror viziune pesimistă și resemnată ar fi „străină de sufletul românesc”. Coșbuc este un „naționalist creștin” care „transpune un peisaj identificat pe suprafața României
Note despre George Coșbuc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5393_a_6718]
-
cai, și aici ajungem la un punct-cheie al documentarului lui Hertzog, realizat de o manieră clasică, prin intervievarea celor care au intrat în contact cu peștera și care oferă din perspectiva competenței lui o opinie științifică, obiectivă, dar și una subiectivă, emoțională. Acest grupaj cu cai reflectă ideea de mișcare, unul și același animal sau mai mulți au fost înseriați pentru a crea această idee. Avem primul scurtmetraj din istoria umanității și m-a mirat faptul că, în calitate de cineast, Hertzog nu
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
s-a perindat, și mai ales de ce în Elveția aflăm abia în una dintre ultimele pagini ale cărții: „Elveția te lasă să visezi, dar numai pînă la un punct”. La fel decurg și povestirile memorialistice din acest volum: digresiunea în subiectiv se amestecă într-un fin echilibru cu specialitatea profesională a lui Judt, istoria, reconstituită de această dată prin recursul la memoria personală. Întregul volum se constituie, o spun de pe-acum, într-o superbă laudă a măsurii și, o dată cu ea
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
nicio surpriză că majoritatea textelor se referă la copilărie și la prima tinerețe, petrecute în epoci despre care Tony Judt a scris deja cîteva volume, dar pe care acum își permite să le reviziteze pornind de la detalii și scene intens subiective. Iată, de pildă, povestirea absolut savuroasă despre automobile, descriind insistența tatălui de-a deține un Citroën - celelalte mărci disponibile în epocă fiind expediate în cîteva cuvinte bine alese, cu care probabil că pînă și Jeremy Clarkson ar putea fi de
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
explicării misterului vieții și totalității lumii. Un delir utopic, fără îndoială, dar care, în asociere cu resentimentul social, prin instituirea de tiranii mitocratice, după cum spune Vladimir Tismăneanu, devine mizerie pură. Mizeria utopiei nu s-a articulat pe fundamentul unor „erori subiective” (Roșa Luxemburg, Critică a revoluției ruse), ci pe chiar formulă să teoretică. Vladimir Tismăneanu atrage atenția asupra faptului că, pretinzând a pune bazele paradisului terestru, comunismul nu a fost, de fapt, decât o religie politică de expresie soteriologic-seculară, o himera
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]