2,419 matches
-
tonajelor” a fost câștigată de Aliați, tot mai multe materiale au fost depozitate în Anglia în vederea deschiderii celui de-al doilea front european. Germanii au făcut încercări disperate să încline balanța bătăliei în favoarea lor. Germanii au pus la punct noul submarin tip VII, doatat cu baterii antiaeriene, detectoare de radar și în cele din urmă cu tuburi de respirație, care le permitea să navigheze sub apă fără să oprească motoarele Diesel. În ciuda tuturor acestor inovații, atacurile împotriva submarinelor au devenit mult
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
la punct noul submarin tip VII, doatat cu baterii antiaeriene, detectoare de radar și în cele din urmă cu tuburi de respirație, care le permitea să navigheze sub apă fără să oprească motoarele Diesel. În ciuda tuturor acestor inovații, atacurile împotriva submarinelor au devenit mult mai eficiente odată cu trecerea timpului, forțele aeriene aliate ajungând până acolo încât atacau submersibilele germane chiar în momentele în care părăseau bazele din Golful Biscayei. Începând din anul 1943, bombardamentele germane Heinkel He 177 doate cu bombe
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
numai în primele trei zile de la prima lansare, canadienii dezvoltând rapid un sistem simplu și eficient de apărare, un bloc remorcat din țevi vechi plutitoare, care distorsiona zgomotul propulsoarelor vapoarelor. La sfârșitul războiului, (1944 - 1945), germanii au lansat la apă submarinul cu propulsare electrică îmbunătățită „Elektroboot" tip XXI și submarinul cu rază scurtă de acțiune tip XXIII. Submarinul tip XXI avea o viteză de deplasare sub apă de 17 noduri (~32 km/oră), aproape tot atât de mare cu a vaselor de escortă
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
dezvoltând rapid un sistem simplu și eficient de apărare, un bloc remorcat din țevi vechi plutitoare, care distorsiona zgomotul propulsoarelor vapoarelor. La sfârșitul războiului, (1944 - 1945), germanii au lansat la apă submarinul cu propulsare electrică îmbunătățită „Elektroboot" tip XXI și submarinul cu rază scurtă de acțiune tip XXIII. Submarinul tip XXI avea o viteză de deplasare sub apă de 17 noduri (~32 km/oră), aproape tot atât de mare cu a vaselor de escortă aliate. Lansarea producției de masă a noilor submarine a
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
apărare, un bloc remorcat din țevi vechi plutitoare, care distorsiona zgomotul propulsoarelor vapoarelor. La sfârșitul războiului, (1944 - 1945), germanii au lansat la apă submarinul cu propulsare electrică îmbunătățită „Elektroboot" tip XXI și submarinul cu rază scurtă de acțiune tip XXIII. Submarinul tip XXI avea o viteză de deplasare sub apă de 17 noduri (~32 km/oră), aproape tot atât de mare cu a vaselor de escortă aliate. Lansarea producției de masă a noilor submarine a întârziat foarte mult și acestea nu au avut
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
și submarinul cu rază scurtă de acțiune tip XXIII. Submarinul tip XXI avea o viteză de deplasare sub apă de 17 noduri (~32 km/oră), aproape tot atât de mare cu a vaselor de escortă aliate. Lansarea producției de masă a noilor submarine a întârziat foarte mult și acestea nu au avut vreo contribuție în lupta cu vasele aliate. Ultima luptă submarină a bătăliei Atlanticului a avut loc pe 5 mai 1945. Comandantul șef al submarinelor germane (Befehlshaber der Unterseeb) Karl Dönitz a
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
aliate. Lansarea producției de masă a noilor submarine a întârziat foarte mult și acestea nu au avut vreo contribuție în lupta cu vasele aliate. Ultima luptă submarină a bătăliei Atlanticului a avut loc pe 5 mai 1945. Comandantul șef al submarinelor germane (Befehlshaber der Unterseeb) Karl Dönitz a ordonat tuturor submersibilelor germane să înceteze operațiunile de luptă și să reîntoarcă la bazele lor, lăudând echipajele: „ați luptat ca leii!”. Echipajul submarinului U-853, care se afla la pândă lângă Rhode Island, nu
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
a avut loc pe 5 mai 1945. Comandantul șef al submarinelor germane (Befehlshaber der Unterseeb) Karl Dönitz a ordonat tuturor submersibilelor germane să înceteze operațiunile de luptă și să reîntoarcă la bazele lor, lăudând echipajele: „ați luptat ca leii!”. Echipajul submarinului U-853, care se afla la pândă lângă Rhode Island, nu a recepționat ordinul. El a lansat un atac cu torpile împotriva vasului mineralier SS Black Point, care transporta cărbune. După 15 minute de la atac, mineralierul s-a scufundat, fiind ultimul
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
lângă Rhode Island, nu a recepționat ordinul. El a lansat un atac cu torpile împotriva vasului mineralier SS Black Point, care transporta cărbune. După 15 minute de la atac, mineralierul s-a scufundat, fiind ultimul vas comercial american scufundat în timpul războiului. Submarinul a fost atacat de patru vase de război americane în prima zi și de alte două ziua următoare. Submarinul german a fost descoperit și distrus la o adâncime de 18 fathom (33 m), toți cei 55 de ofițeri și marinari
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Point, care transporta cărbune. După 15 minute de la atac, mineralierul s-a scufundat, fiind ultimul vas comercial american scufundat în timpul războiului. Submarinul a fost atacat de patru vase de război americane în prima zi și de alte două ziua următoare. Submarinul german a fost descoperit și distrus la o adâncime de 18 fathom (33 m), toți cei 55 de ofițeri și marinari de la bord fiind uciși. Acesta a fost ultimul submarin german distrus în timpul războiului. Germanii au eșuat în încercarea de
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
americane în prima zi și de alte două ziua următoare. Submarinul german a fost descoperit și distrus la o adâncime de 18 fathom (33 m), toți cei 55 de ofițeri și marinari de la bord fiind uciși. Acesta a fost ultimul submarin german distrus în timpul războiului. Germanii au eșuat în încercarea de sugrumare a traficului cu materiale strategice către insulele britanice, aceasta ducând la crearea unei formidabile forțe de invazie care avea să declanșeze debarcarea din Normandia, care avea să asigure în
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
avea să asigure în final înfrângerea Germaniei Naziste. Victoria aliată a fost scump plătită: între 1939 și 1945, 3.500 vase aliate au fost scufundate (cu un tonaj brut de 14,5 milioane t) și au fost distruse 783 de submarine germane.
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
să caute adăpost în porturile controlate de britanici, pe insulele britanice, sau în Alexandria (Egipt). În primele faze ale Operațiunii Catapulta, vasele din porturile britanice Plymouth și Portsmouth au fost abordate în noaptea de 3 iulie 1940. Cel mai mare submarin din lume, "Surcouf", care se refugiase în Portsmouth în iunie 1940 după invazia germană în Franța, a rezistat atacului. În operațiunii de capturare a submarinului, doi ofițeri britanici și un marinar francez au fost uciși. Alte vase au fost cuirasatele
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
Plymouth și Portsmouth au fost abordate în noaptea de 3 iulie 1940. Cel mai mare submarin din lume, "Surcouf", care se refugiase în Portsmouth în iunie 1940 după invazia germană în Franța, a rezistat atacului. În operațiunii de capturare a submarinului, doi ofițeri britanici și un marinar francez au fost uciși. Alte vase au fost cuirasatele învechite "Paris" și "Courbet", distrugătoarele "Le Triomphant" și "Léopard", opt vedete torpiloare, 5 submarine (printre care și "Minerve" și "Junon"), și un număr de vase
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
germană în Franța, a rezistat atacului. În operațiunii de capturare a submarinului, doi ofițeri britanici și un marinar francez au fost uciși. Alte vase au fost cuirasatele învechite "Paris" și "Courbet", distrugătoarele "Le Triomphant" și "Léopard", opt vedete torpiloare, 5 submarine (printre care și "Minerve" și "Junon"), și un număr de vase de sprijin de mică importanță. În vara anului 1940, submarinele "Minerve" și "Junon" și patru vedete rapide au plecat din Plymouth. Spre sfârșitul anului 1940, distrugătoarele "Le Triomphant" și
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
uciși. Alte vase au fost cuirasatele învechite "Paris" și "Courbet", distrugătoarele "Le Triomphant" și "Léopard", opt vedete torpiloare, 5 submarine (printre care și "Minerve" și "Junon"), și un număr de vase de sprijin de mică importanță. În vara anului 1940, submarinele "Minerve" și "Junon" și patru vedete rapide au plecat din Plymouth. Spre sfârșitul anului 1940, distrugătoarele "Le Triomphant" și "Léopard" au părăsit de asemenea porturile britanice. "Le Triomphant" a navigat spre Noua Caledonie și a petrecut restul războiului în bazele navale
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
iar Yves Rocard a avut o contribuție de primă importanță la modernizarea radarului. Flota comercială a FNFL a suferit pierderi grele, cam un sfert din numărul marinarilor căzând la datorie. Au fost pierdute mai multe nave, printre ele aflându-se submarinul "Surcouf", scufundat se pare din greșeală de avioanele americane. De asemenea au fost pierdute distrugătoarele "Léopard", "Mimosa", "Alysse" și "La Combattante" , submarinul "Narval", navele de patrulare "Poulmic" și "Vikings".
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
un sfert din numărul marinarilor căzând la datorie. Au fost pierdute mai multe nave, printre ele aflându-se submarinul "Surcouf", scufundat se pare din greșeală de avioanele americane. De asemenea au fost pierdute distrugătoarele "Léopard", "Mimosa", "Alysse" și "La Combattante" , submarinul "Narval", navele de patrulare "Poulmic" și "Vikings".
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
Ordinul militar german Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (21 mai 1944). Ca urmare a conducerii operative a forțelor navale în luptă, Marina Română nu a avut pierderi majore în nave de luptă, nefiind scufundat nici un distrugător și nici un submarin. În noaptea de 23/24 august 1944, viceamiralul Ioan Georgescu, șeful Statului Major al Marinei Române i-a ordonat contraamiralului Macellariu să înceteze orice subordonare față de Comandamentul german, să oprească luptele contra sovieticilor și să riposteze în cazul că trupele
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
Royal Australian Navy (RAN) a întreprins operațiuni de luptă împotriva Italiei imediat după intrarea ultimei în război în iunie 1940. Mai târziu, trupele de infanteriști australieni au luptat în campaniile împotriva Italiei și Germaniei din nordul Africii și din Europa. Submarinele germane au operat în apele australiene de-a lungul întregului război. Cea mai mare parte a efortului de război autralian a fost făcută după izbucnirea războiului cu Japonia la sfârșitul anului 1941. Australia a devenit o ținată a atacurilor nipone
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
a fost făcută după izbucnirea războiului cu Japonia la sfârșitul anului 1941. Australia a devenit o ținată a atacurilor nipone pentru prima oară în 1942, când aviația japoneză a bombardat orașul Darwin. Au urmat numeroase alte atacuri împotriva orașelor australiene, submarinele Axei atacând vasele militare sau de transport sau porturile australiene. Efortul principal de război a fost concentrat pentru cea mai mare parte a războiului în Asia de Sud-Est și zona de sud-vest a Pacificului. Din ianuarie 1942 australienii au luptat în Malaezia
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
său pe simpatizanții naziști. Bolivia a fost unul dintre furnizorii importanți de materiale de război pentru Aliați, în special staniu. Brazilia era condusă în perioada războiului de dictatorul Getúlio Vargas și și-a menținut statutul de neutralitate până în 1942. După ce submarinele germane au atacat vapoarele brazilie din Oceanul Atlantic și din portul Pearl Harbor, Brazilia s-a alăturat Aliaților, declarând război Germaniei și Italiei în 1942. Brazilia a participat la patrularea Atlanticului de Sud și apărarea rutelor comerciale. De asemenea a permis
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
comuniști în 1949. Republica China s-a retras în Taiwan, în timp ce pe continent a fost proclamată Republica Populară Chineză. După atacul de la Harbor, Columbia a rupt legăturile diplomatice cu puterile Axei. Columbia a aprovizionat Aliații cu produse petroliere. În 1943, submarinul german "U 505" a scufundat o goeletă columbiană, ceea ce a determinat guvernul comumbian să declare "starea de beligeranță" cu Germania pe 26 noiembrie. Ambasadorul german a părăsit țara și au fost luate măsuri de securitate, precum internarea cetățenilor germani în
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Trei zile mai târziu, Cuba a declarat război și Germaniei și Italiei. Baza navală americană de la Guantanamo Bay a fost folosită la apărarea transporturilor maritime aliate în regiunea caraibeană. Pe 15 mai 1943, o navă militară cubaneză a scufundat un submarin german în apele capitalei Havana. Cuba a început planificarea mobilizării rezerviștilor pentru a contribui cu trupe la război, dar armata nu a fost gata de luptă până la sfârșitul războiului. Cehoslovacia a fost dezmembrată și ocupată de Germania Nazistă. Procesul dispariției
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
bombardate de Luftwaffe. Transporturile maritime irlandeze au fost o țintă a atacurilor neîntrerupte atât ale Aliaților cât și a Axei. O altă încălcare a neutalității Irlandei a reprezentat-o minarea apelor ei teritoriale, transporturile navale neautorizate și încălcarea neautralității de către submarine. Împotriva încălcării neutralității Irlandei, guvernul de la Dublin a protestat cu putere. Belfastul a fost de asemenea bombardat, iar ajutorul dat la stingerea incendiilor de către brigada de pompieri din Dublin a fost socotit un act de solidaritate demn de toată lauda
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]