6,959 matches
-
gândire perfect articulat, câteva din evenimentele care au dat identitate și culoare istoriei în secolul al douăzecilea. Tony Judt hașurează cu un creion bine ascuțit fragmente din discursul istoriografic contemporan, propunându-ne să-l însoțim într-o aventură a cunoașterii subtilă și îndrăzneață, cu nimic mai puțin solicitantă decât o călătorie exploratorie în cea mai întunecată parte a junglei amazoniene.
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
și destulă subiectivitate. Controlată însă. Și destul hazard. (Se întâmplă ca, în retroversiune, profesorul Dinu să nimerească peste câte o sintagmă folosită și de Bolintineanu. Dar asta fără ca originalul să fi fost consultat înainte. Cel mult, putem presupune o acțiune subtilă a memoriei involuntare.) Independent de acestea, însă, rezultatul investigației e plauzibil. Nu am să stric efectul de suspans rezumându-l aici. Dincolo de această miză așazicând practică, se decantează, din cartea lui Mihai Dinu, treizeci de poeme ale lui Bolintineanu, splendid
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
imprimă. E cazul rarisim al unui logician care fascinează printr-o strictețe de tip rapsodic, forma lapidară a intuițiilor avînd ceva ominos și tulbure, de duh coborît în străfunduri periculoase, de unde și senzația că asiști la o procesiune de revelații subtile. Vocabularul îi este elementar pînă la sărăcie lexicală și sînt fraze a căror stîngăcie, dacă nu ar purta semnătura lui, ar suna stînjenitor de neplăcut. În rest, e uimitor cum o uscăciune epică de tip abstract poate da naștere unei
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
film. Câștigător în 2002 al prestigiosului Commonwealth Writers Prize pentru romanul Cartea cu pești a lui Gould, publicat acum de Editura Paralela 45 în traducerea lui Constantin Husti-Răduleț, Richard Flanagan atinge una dintre culmile scrisului său în alcătuirea unei foarte subtile și halucinante parabole a lumii civilizate, atât de vulnerabilă în fața pericolului propriilor invenții. Ne aflăm în secolul 19, pe o insulă de lângă țărmul Tasmaniei. Nu e un loc oarecare, ci o spațiu al izolării forțate, o insulă a condamnaților în
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
original și reproducere. O expoziție dedicată desenelor lui Edgar Degas a fost găzduită de cea mai mică dintre noile galerii concepute de Renzo Piano, un cub cu latura de 6 metri, inspirat de modele unor „studioli” renascentiste, replică modernă și subtilă la „grandoarea” arhitecturii lui McKim. Lumina naturală filtrată prin tavan a pus în valoare o serie de douăzeci de desene și două caiete cu schițe ale artistului francez, provenind toate din propria colecție a muzeului și ilustrând întreaga sa carieră
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
solicitată de rol. Este dramatic sau tandru, sensibil și diafan atunci când e nevoie. În ciuda fizicului său masiv, mai puțin fericit, el se impune nu prin mobilitatea mișcării, întrucât știe exact să-și modeleze trupul atât cât trebuie, ci prin nuanțele subtile ale glasului său fenomenal. L-am ascultat pe Botha, uneori cu ochii închiși, și mi l-am proiectat ca venit dintr-o altă lume ca să ne povestească frumos drama lui Tannhäuser. Într-un cuvânt, a fost sublim. În Elisabeta, rol
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
Dinu Pillat, mai pot salva o lume în derivă. Poate că autorul nu a avut suficientă forță să transforme paginile de jurnal ale Ralucăi într-o scriitură convingătoare pentru configurarea personajului. Pe de altă parte însă, Raluca Holban este un subtil melanj de dragoste maternă, de slăbiciune feminină și de forță capabilă să țină singură cumpăna unei normalități ce pare doar a fi pierit. Finalul cărții conectează spusele de la începutul romanului ale lui Sebastian Răutu și gândurile Ralucăi Holban. „Raluca Holban
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
față de Franța. Concluzia îmbrățișată atât de autor cât și de recenzent este că „Franța nu a avut niciodată motive să regrete că «a creat România», - crearea României constituind cel mai «strălucit succes» al politicii imperiale” franceze. Este o analiză atentă, subtilă, făcută la rece, de un prieten al Franței și al culturii franceze, Eugen Ionescu, așa cum se dovedea a fi și Paul Henry pentru România.
Un referat diplomatic de Eugen Ionescu by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5803_a_7128]
-
ce au fost mai buni tinerii și eminenții intelectuali interbelici seduși de ordinea totalitară, de forța și disciplina întruchipată de nazism sau legionarism sau fascism, în timp ce asasinatele și metodele de tip terorist reclamau energetismul brutei, cu ce au fost mai subtili intelectualii care au îmbrățișat comunismul ca pe o religie a salvării în timp ce vrafuri de dovezi demonstrau exact contrariul, eliminarea drastică a oricăror libertăți, înjosirea ființei umane, lichidarea fără milă a oponenților? În cele din urmă plaja de opțiuni nu s-
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
și elevii din Valul, nu se mai poate niciodată întoarce. În privința comunismului mulți cred că asistăm la disecția unui cadavru. În ce mă privește, eu cred că este vorba doar de moarte clinică. Toate aceste filme au un numitor comun subtil, și anume capacitatea răului de a se reinventa pornind de la slăbiciunea memoriei noastre.
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
Iordachescu Ionut Președintele SUA Barack Obama s-a adresat astăzi Germaniei din fața Porții Brandenburg, simbolul Germaniei unite. Vorbind despre denuclearizarea mondială, securitatea lumii și valori comune, Obama a făcut o gafă subtilă, spunându-le locuitorilor Berlinului că vor fi în siguranță ”aici în Statele Unite”. Un Barack Obama jovial, care își întrerupea periodic discursul cu o glumă, a succedat-o la pupitrul marcat cu stema Republicii Federale Germania pe Angela Merkel. Sunt încrezător
Gafa lui Obama în timpul discursului de la Berlin by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55993_a_57318]
-
vii, susținute de gesturi energice, altele au fost citite, bine documentate și închegate, unele au adus perspective noi, altele au încercat să facă asta, unele au destins, altele au încrâncenat, unele au fost cuminți, altele revoluționare, unele neclare, altele foarte subtile. Premianții ediției a VII-a a Colocviului Național Universitar de Literatură Română Contemporană din Brașov sunt: la Secțiunea Cornel Ungureanu, Premiul I - Cristina Țolescu, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și Alexandra Roxana Lazăr, Universitatea Transilvania din Brașov. Premiul II
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
în măsura în care această conștiință a noastră ignoră alte dimensiuni, mai fine, mai adînci ale existenței și se mulțumește cu „tentativa vană de a înmulți fără sfîrșit numărul de bunuri” și cu „creșterea isterică a dorințelor”3, adică o altă formă, mai subtilă, de totalitarism, de data asta economic? Dar ce opune Fondane acestei „conștiințe nefericite”, acestui „rău al fantomelor”, ca să reluăm expresiile sale diseminate între ghilimele pe tot parcursul acestui text, ce anume opune el acestor deviații aberante ale rațiunii la vîrsta
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
comediei muzicale bufe și pornește de la cunoscuta piesă de teatru, Bădăranii, a lui Carlo Goldoni, libretul aparținând lui Giuseppe Pizzolato. Conducerea muzicală a fost asigurată de Vlad Conta, care a demonstrat că iubește această partitură, intrând cu ușurință în jocul subtil al actorilor cântăreți, pe care i-a condus cu inteligență și respect, demonstrând încă o dată înțelegerea subtilă a lucrărilor dificile. Orchestra Operei Naționale s-a remarcat prin acuratețe și profesionalism. Ceea ce ne propune Pawlik este un spectacol de echipă, omogen
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
lui Giuseppe Pizzolato. Conducerea muzicală a fost asigurată de Vlad Conta, care a demonstrat că iubește această partitură, intrând cu ușurință în jocul subtil al actorilor cântăreți, pe care i-a condus cu inteligență și respect, demonstrând încă o dată înțelegerea subtilă a lucrărilor dificile. Orchestra Operei Naționale s-a remarcat prin acuratețe și profesionalism. Ceea ce ne propune Pawlik este un spectacol de echipă, omogen și bine gândit, în care fiecare interpret a înțeles sensul metaforic pe care l-a dat regizorul
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
evidențieze o generalitate a caracterelor umane, nemaiexistând trimiteri directe la o epocă, chiar dacă se poate sugera prin croială lumea anilor 1930. Lucrarea abundă în gaguri și efecte comice suculente. Se simte din plin că regizorul apelează la modalități teatrale deosebit de subtile, care îi obligă pe cântăreți să fie actori, să joace în relație unii cu alții, să se străduiască a crea tipologii caracterologice comice. Ingenioasă a fost și scenografia spectacolului aparținând lui Cătălin Ionescu-Arbore și Vlad Osiac, care au introdus apă
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
culoare se apelează la o echipă de pantomimi aparținând companiei de teatru „Dell’Arte”, care comentează spectacolul, participând în mod activ la dramaturgia lucrării. Opera este, după opinia noastră, o mare reușită a scenei noastre lirice, un spectacol spumos, proaspăt, subtil, inovator atât cât trebuie, suculent. Ar fi de dorit ca publicul să se apropie, în timp, cu înțelegere și fără prejudecăți de o partitură pe care o putem considera o capodoperă a genului și să vină în număr cât mai
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
din multe puncte de vedere, unui training intensiv de adaptare a membrilor echipei la un proiect estetic comun”; iar aventura continuă în noua lume care se configurează, trecînd prin film și prin basm, găsind în ludic o bază solidă, cu subtile disocieri, pe urmele lui Paul Cornea, Gabriel Liiceanu și, mai ales, Johan Huizinga, între joc și joacă, păstrînd, însă, mereu legături conceptuale cu volumele precedente despre teatrul vizual: o semantică a vizualității descoperă Oltița Cîntec în universul creației lui Silviu
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
în funcțiune. La celălalt capăt al spectrului, poezia pare să-l incomodeze. (O dovedesc și destule dintre articole, și recentul eseu dedicat lui Nichita Stănescu.) E un gen mai complicat, de care nu te poți apropia decât cu instrumente extrem de subtile. Imponderabile chiar. Iar franchețea (și numai franchețea) nu e de nici un folos. În Cinematograful gol, publicistul rămâne publicist. Nu mai face critică literară. Povestește și se povestește. Pe de-o parte, confesiunile de aici nu sunt lipsite de umor. Pe
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
să-l renege, cerând în mod direct ca acesta să nu mai vadă lumina tiparului până la sfâr- șitul vieții sale, deoarece îl considera „o încropeală stupidă“. Este vorba de O fată de preot, apărut recent la Editura Polirom în traducerea subtilă semnată de Vali Florescu. Cartea înfățișează povestea fiicei unui pastor, Dorothy Hare, o fată simplă, cu puternice convingeri religioase și etice, care pare să nu aibă noroc pe lume până ce nu pune ochii pe ea un burlac de vârstă mijlocie
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
ea nu impune neapărat renunțarea aspră la satisfacțiile terestre, la relațiile sentimentale și senzuale cu lumea. E vorba de o distanță melancolică pe care o așezi între tine și celălalt, ca și între tine și tine. Astfel ia naștere acea subtilă bucurie a renunțării, satisfacția dureros-voluptuoasă a sacrificiului implicat în creație. Cu excepția unor clipe pasagere de mulțumire pentru făptuirea ta, pe tărîmul creației nu ești sigur de nimic. Te miști printre aproximații și umbre. Scrisul nu-ți oferă siguranță, ci neliniște
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
toata gama sa de virtuozități, în același timp proaspăt și maiestuos. Este epoca unor capodopere calme, în care exuberanța programatică, de la începuturi, a făcut locul unei copleșitoare seninătăți cristaline a vocii poetice. Iată-l (dau un singur exemplu) într-o subtilă artă poetică, din volumul Spectacol, din 1979: „Deși știam încă din leneșa tinerețe/ Că narațiunea, ironia, imaginile glumețe/ N-au ce căuta în cadențe:/ Că poezia ține de esențe./ Eu însă, elev fiind, ca toți năucii,/ Îmi pierdusem - pe coridoare
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
subiectelor atinse, de aceea unui ochi dornic de impresii concrete volumul i se va părea croit dintr-un eter descărnat, care umple spațiul imponderabil al unei erudiții snoabe. În schimb, pentru un spirit care găsește satisfacții în noțiuni oculte de subtilă origine celestă, volumul e un joc cu mărgelele de sticlă, o masoretică rafinată ce despică distincții fine, scoase din texte vechi. Cîți intelectuali mai simt azi imboldul de a-l urma pe Culianu în tipul acesta de efort exegetic? Probabil
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
Paul Cernat: ”...Cei de la Critic/ Atac, și alții încă, propun alte decupaje ale istoriei noastre intelectuale decât eternul maiorescianism sau mai recentul etalon al onorabilității burgheze reprezentat de Lovinescu- Zeletin.” Iată și ultimul ciomag la carul cu oale! Apreciez ironia subtilă din „eternul maiorescianism”, care îmi sună și ea cunoscută. A se vedea studiul lui Savin Bratu de la sfârșitul anilor 1950. Etalonul „onorabilității burgheze” se află, el, la loc de cinste în faimoasa serie de articole consacrate, cam tot atunci, lui
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
de la început, să remarcăm contribuția substanțială a lui Cristian Mandeal la Opera Națională din București și în realizarea pe scenă a încă două producții wagneriene Olandezul zburător și Lohengrin. Maestrul Mandeal este și se impune, din ce în ce mai mult, ca un muzician subtil și rafinat, atent și grijuliu în a descifra cele mai adânci sensuri ale partiturilor wagneriene. Urmând cu religiozitate aceste repere, exigențele sale cresc și în ceea ce privește componența vocilor, prin păstrarea unei stilistici wagneriene riguroase. Un moment de impas este găsirea acelor
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]