3,015 matches
-
Trebuie să ieși și să o aduni. Aș prefera să-mi continui cărarea spre țărână. El nu-i răspunse, dar începu să o umple cu mișcări viguroase. Trupul ei își opri toate funcțiile, iar mintea i se retrase. Picături din sudoarea lui își urmară drumul sinuos, căzând pe nasul ei, peste obraji, luând-o în jos spre urechi și intrându-i în păr. Respingerea ei îl enervă. Ținând-o strâns, continuă să se avânte de parcă ar fi vrut să se smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cum roiau ideile. Numai că stăpânul său nu era capabil să pescuiască nici măcar una. Și iar i se înroșise fruntea de la degetele cu care și-o tot freca neputincios. Nasul fin al cățelușului prinse chiar și o undă neplăcută de sudoare iute, pe lângă cea de cerneală și de gâscă, de la pana pe care Ledoulx o ținea strâns între degete. Era o liniște suspectă în toată casa. Bucătăreasa, grasa aia care îl gonea mereu din bucătărie cu mătura, plecase după fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
străfulgerau imagini dintr-un paradis verde-albăstrui. Dante Negro uitase pentru ce venise. Trăia intens fiecare moment, de parcă ar fi fost direct implicat în acea dezlănțuire a împerecherii. Medicul îl cercetă, inventariind la rece toate semnele răvășirii. Obrazul albit, broboanele de sudoare de pe tâmple, tresărirea jugularei, buza rănită, sângele. ― Ar muri extrem de fericit, nu crezi? Nici un răspuns. ― Hai, trage! Termină-l! îl îndemnă Guibert. Pictorul auzea doar râsetele celor doi. Intraseră sub jetul cascadei, acolo unde nu mai putea să vadă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Eu n-am apucat, dar mi-a spus Moș Iacob: Severin se Înhăma, cu nevasta, la plug, Își băgau gâturile În șlih și trăgeau, Pantelimon, băiețelul avea cinci ani, trebuia să stăpânească plugul, să-l ție drept... Acela Adam! Aceea „sudoare a frunții”... Așa a arat, a boronit Severin - dar cum să-i ceri unui suflet să tragă În ham, de bunăvoia lui? - Nu poate, nu-și permite..., Încerc, tata nu mă ia În seamă: - De bunăvoie numai omul liber, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spune atâtea gogomănii, dintr-o răsuflare? Mă cunoști tu, te cunosc eu - nu ești tu băiatul care... omul să...» «Nu mă cunoști!», mi-o retează el - dar În șoaptă. «Nu mă cunoști, nu te cunosc!» - obrazul Îi era lac de sudoare. Și mai zice:«Trimite copiii acasă!» Îi trimit - Sapșa: «Acum să scoți și să predai puterii sovietice toate cărțile epurate!» - Așa a Început Gutenberg... - zic eu. - Așa s-a terminat, zice tata, fără să zâmbească. Zic: «Dar le-am predat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am ascuns nimic», zic, «cum să ascund ce-mi aparține? Mi-am luat Înapoi, din biblioteca școlii, cărțile mele, cumpărate pe banii mei și-ai nevesti-mi, din salariile noas’...» «Salariile!», mă Întrerupe Sapșa. «Banii storși din sângele narodului truditor, din sudoarea proletariatului, a clasei muncitoare! Scoate și predă puterii sovietice liberatoare toate cărțile burgheze!» « Cum așa, burgheze?», fac eu. «Doar și tu ai citit burghezele acelea - și nu te-ai Îmburghezit, din contra! Le-au citit și mama ta și surorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și ele brăzdate de spumă. Fulgi, funigei de spumă de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul iute, violent și dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și parcă nu mai suntem noi doi de pe timpuri - parc-am fi alți noi doi. Conduce ea. Și conduce ca un băiat - parcă ea ar fi eu. Alergăm la trap, de mână, printre căruțe, cai, soldați pe jos, miros de sudoare, de balegă de cal - altul decât cel cu drapel - printre tunuri care miros a tun: a fier prăjit În unsoare de-a lor, de tun - așa-mi zic eu, dar n-am văzut nici un tun adevărat; poate numai din pricina Întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
păcat de moarti, de nu ne-am Înfrupta și noi din ce ne-o trimăs Dumnezeu? Ăsta-i Moș Iacob: premare, premare, dar tot mănean. Mătușa Domnica e venetică - de asta lucrează toată vremea, de parcă are să ieie pe lumea cealaltă sudoarea, cu tot cu frunte... De asta Îl bodogănește fără istov pe bărbatu-său, mănean get-beget. Stau În calidor și tremur. A ieșit mama, În mai multe rânduri: să-mi dea ceva de pus pe spate, să-mi aducă ceva de Îmbucat. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Încoronam... După ce o așezam pe fiecare, Moș Iacob zicea-recita, cu un deget bortilind susul: - „Papa cu-a lui trii coroani puse una pisti alta...” Când Îi puneam ultima (coroană) care abia se sprijinea de capetele doagelor, Moș Iacob, lac de sudoare (și, Doamne, ce bine, ce ocrotitor, ce acoperitor mirosea sudoarea de cal a lui Moș Iacob!), șoptea: - Ei, băi’țălu moș’lui, amu-i amu: căpacu’! ’I ca cum am Încercasă punem căpac gurii cuvioasei Domnica, mucenița ot Chizdruieni... Căpacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un deget bortilind susul: - „Papa cu-a lui trii coroani puse una pisti alta...” Când Îi puneam ultima (coroană) care abia se sprijinea de capetele doagelor, Moș Iacob, lac de sudoare (și, Doamne, ce bine, ce ocrotitor, ce acoperitor mirosea sudoarea de cal a lui Moș Iacob!), șoptea: - Ei, băi’țălu moș’lui, amu-i amu: căpacu’! ’I ca cum am Încercasă punem căpac gurii cuvioasei Domnica, mucenița ot Chizdruieni... Căpacul fiind al doilea fund - cel de sus; aștepta alături, pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vorba lui Moș Iacob, la care nu participam cu mâna; cu sufletul-la-gură, da. Fiindcă era „‘ndelicată tare”. O singură dată s-a Întâmplat să-i scape căpacul În interiorul polobocului, iar atunci a tras mult aer În piept și, dintr-o dată cu sudoarea răcită, mi-a zis: - Ian’ du-te tu, măi băiete, la voi acasă și caută-mă pe-acolo - da trage ușa după tine, să n-auzi ce delă am eu cu-aista... Delă, adică treabă. Cu căpacul căzut, neascultătorul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în dormitor, femeia a ridicat cearceaful luxos din bumbac și s-a strecurat în pat, lângă Luca. Alison și-a lipit obrazul de spatele surprinzător de mătăsos al bărbatului și a inhalat profund amestecul cu aromă de mosc format din sudoarea de după actul sexual și ultimele urme ale aftershave-ului Fahrenheit, cu care Luca se dăduse cu o zi înainte. Apoi Alison și-a lipit palma de curbura abdomenului lui Luca și-a început să-i mângâie leneș pielea fină, urcând până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să le dea de înțeles fără vorbe că nu trebuiau să mai înainteze dacă el nu le dădea voie și nu-i primea ca oaspeți. Primul lucru pe care l-a observat a fost cenușiul murdar al uniformelor pline de sudoare și de praf, agresivitatea metalică a puștilor și mitralierelor și mirosul crud al cizmelor și curelelor. Apoi privirea i-a căzut, uimită, asupra bărbatului înalt cu jaique albastru și turbanul în dezordine. îl recunoscuse pe Mubarrak-ben-Sad, imohag ce făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
decât în priceperea sa. Apucă arma cu amândouă mâinile și dădu o lovitură în stare să taie în două pe la brâu un om mult mai solid decât Gacel, dar Gacel nu se mai afla acolo. Soarele începea să ardă și sudoarea li se scurgea pe trupuri, umezindu-le palmele și făcând să alunece mânerele metalice ale spadelor ce se ridicară din nou. Se cercetară, se aruncară unul asupra altuia în același timp, dar, în ultima clipă, Gacel se retrase, lăsând vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căldura și monotonia, ci amintirile și certitudinea că, dacă vreodată va reuși să scape cu viață din Adoras, nu va mai fi în stare să se bucure iarăși de hotelurile, restaurantele și fetițele din Cannes. Rămase cufundat în amintiri, lăsându sudoarea să i se prelingă pe tot trupul, pe măsură ce o căldură sufocantă punea stăpânire pe campament, așteptând ca ordonanța să sosească cu o tavă și cu respingătorul și zilnicul cușcuș înotând în grăsime, pe care îl mâncă fără poftă, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
soare probabil ar fi explodat, se apropia periculos de liniuța celor cincizeci de grade, iar coroanele palmierilor stăteau atât de neclintite, încât puteai crede că nu sunt reale, ci doar pictate pe cer. Cu gura deschisă, cu fețele acoperite de sudoare, vlăguiți și rupți ca niște păpuși fără viață, oamenii sforăiau, răpuși de arșiță, incapabili până și să sperie muștele ce ajungeau să li se așeze pe limbă, în căutarea unui strop de umezeală. Cineva visă scurt cu glas tare, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
minute. Singurul care era afară era Mulay. Făcu o pauză și adăugă, părând că nu dă importanță faptului: — Și dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-a fost nici unul din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și încinsă de soare, temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul îi ardea plămânii. Observă că targuí-ul obligase cămila să îngenuncheze și îl aștepta în picioare, lângă ea, cu pușca pregătită, și la mijlocul drumului regretă ce făcuse, pentru că sudoarea i se prelingea pe tot corpul, trecându-i prin uniformă, iar picioarele păreau pe punctul de a refuza să-l mai susțină. Ultimul kilometru a fost, fără nici o îndoială, cel mai lung din viața lui, și când s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în nici una din aceste pușcării nu era loc pentru cineva care se născuse, ca acel targuí, ca să trăiască în spații fără hotare. Când umbra bolovanilor nu-l mai protejă, soarele îl izbi din plin în față și picături mari de sudoare îi curseră în voie pe frunte, deschise ochii și, fără să se miște, privi în jurul său. Dormise fără să facă nici cel mai mic gest, fără să clintească un fir de nisip din stratul ce-l acoperea, insensibil la căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
e bine, zise sentențios. Nu. Nu e bine. — îmi pare rău... — Și o să vă pară și mai rău, vă asigur. începând de azi, sunteți detașat la postul din Adoras, în locul căpitanului Kaleb-el-Fasi. Locotenentul Razman își simți trupul scăldat într-o sudoare rece, fără nici o legătură cu aerul condiționat, și picioarele îi tremurară atât de tare, că aproape se loviră unul de altul. — Adoras! repetă fără să creadă. E nedrept, Excelență. Eu pot fi vinovat de o greșeală, dar nu de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ștergând de pe pământ toate umbrele. Căldura sufocantă îl cufundă într-o toropeală neliniștită, un fel de somn din care se trezi speriat, dar speriat chiar de acea liniște, de acea pace și de acea tulburătoare senzație de gol, scăldat în sudoare și simțind aproape o durere în urechi, ca și cum cineva l-ar fi scufundat brusc într-un univers gol pe dinăuntru, așa încât șopti încet câteva cuvinte, doar ca să se asculte pe el însuși și să dovedească că mai există încă sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Că sfârșeau înnebunind într-o asemenea singurătate și cu o asemenea vipie nu era o problemă care să intre în calculele celor ce dăduseră ordinul și care, în mod sigur, nu cunoscuseră niciodată, nici măcar de departe, Sahara. O picătură de sudoare, prima pe ziua aceea, i se scurse pe mustața groasă și-i alunecă pe gât în jos, spre pieptul păros. Se ridică fără chef și, așazat pe pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aibă deja o sută de ani, este tot ce-am avut în acest timp și mi-am petrecut ore întregi privind-o, masturbându-mă și visând la ziua când voi întâlni o femeie cu adevărat. Căută o batistă și-și șterse sudoarea care-i curgea în voie pe gât. — Și acum ești aici, ca în visele mele; chiar mai frumoasă și mai tânără decât am visat... Făcu o pauză și apoi, încet, fără să ridice tonul, dar hotărât, adăugă: — Dezbracă-te. Laila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
necesară să sesizeze comicul situației, și când ochii i se obișnuiră cu penumbra încăperii, se apropie de fereastră, deschise obloanele și arătă cu cravașa spre baraca alăturată: — Sergent, cine sunt oamenii închiși acolo? vru să știe. Sergentul simți cum o sudoare rece îi iese din fiecare por al trupului, dar, încercând să-și păstreze calmul, răspunse: — Familia targuí-ului. — De cât timp se află aici? — De o săptămână. Razman se întoarse spre el, parcă nevenindu-i să dea crezare celor auzite. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]