KorAP: Find »[drukola/base=sufix & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...93 >

2,316 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

cântați! Accentul: La forma afirmativă, cade pe rădăcină, la verbele din tipurile flexionare IV și V: scrìe, scrìeți! ștèrge, ștèrgeți! etc. și pe sufixul tematic, dacă este realizat pozitiv, la celelalte verbe: lucreàză, lucràți!, cântàți!, coborâți!, dormìți!, vedèți! etc. Dacă sufixul tematic este -Ø, accentul rămâne pe rădăcină: cântă!, vezi!, dormi! etc. Verbele cu forme speciale la imperativ poartă accentul pe finală: desf°, adù, prezì! Verbul a veni, însă, are accentul pe rădăcină: vìno!; la fel compușii: revìno! La forma negativă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
pe rădăcină: cântă!, vezi!, dormi! etc. Verbele cu forme speciale la imperativ poartă accentul pe finală: desf°, adù, prezì! Verbul a veni, însă, are accentul pe rădăcină: vìno!; la fel compușii: revìno! La forma negativă a singularului, accentul cade pe sufixul tematic la verbele din tipurile flexionare I-III: nu cântà!, nu dormì!, nu coborî!, nu păreà! și pe rădăcină, la verbele din tipurile flexionare IV și V: nu trèce!, nu plșnge! etc. FORME ABSOLUTE ALE VERBULUITC "FORME ABSOLUTE ALE VERBULUI

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
morfemul liber a (la origine, prepoziție) și tema liberă a infinitivului: a cânta, a lucra, a coborî, a dormi, a părea, a vinde, a prinde etc. Structura sintagmei este aceeași pentru toate verbele; tema infinitivului, însă, prezintă deosebiri, la nivelul sufixului, în funcție de tipul de flexiune al verbului: sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: a cânta, a lucra sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: a dormi, a sosi sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: a coborî

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
tema liberă a infinitivului: a cânta, a lucra, a coborî, a dormi, a părea, a vinde, a prinde etc. Structura sintagmei este aceeași pentru toate verbele; tema infinitivului, însă, prezintă deosebiri, la nivelul sufixului, în funcție de tipul de flexiune al verbului: sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: a cânta, a lucra sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: a dormi, a sosi sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: a coborî, a urâ sufixul -ea: verbele din tipul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
a părea, a vinde, a prinde etc. Structura sintagmei este aceeași pentru toate verbele; tema infinitivului, însă, prezintă deosebiri, la nivelul sufixului, în funcție de tipul de flexiune al verbului: sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: a cânta, a lucra sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: a dormi, a sosi sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: a coborî, a urâ sufixul -ea: verbele din tipul III de flexiune: a părea sufixul -e: verbele din tipurile IV și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
toate verbele; tema infinitivului, însă, prezintă deosebiri, la nivelul sufixului, în funcție de tipul de flexiune al verbului: sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: a cânta, a lucra sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: a dormi, a sosi sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: a coborî, a urâ sufixul -ea: verbele din tipul III de flexiune: a părea sufixul -e: verbele din tipurile IV și V de flexiune: a vinde, a prinde Sintagma infinitivului prezent este disociabilă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de flexiune al verbului: sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: a cânta, a lucra sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: a dormi, a sosi sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: a coborî, a urâ sufixul -ea: verbele din tipul III de flexiune: a părea sufixul -e: verbele din tipurile IV și V de flexiune: a vinde, a prinde Sintagma infinitivului prezent este disociabilă prin adverbe modale-regim: mai, tot, cam, și: A început a cam protesta

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de flexiune: a cânta, a lucra sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: a dormi, a sosi sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: a coborî, a urâ sufixul -ea: verbele din tipul III de flexiune: a părea sufixul -e: verbele din tipurile IV și V de flexiune: a vinde, a prinde Sintagma infinitivului prezent este disociabilă prin adverbe modale-regim: mai, tot, cam, și: A început a cam protesta de la o vreme..., prin adverbul de negație nu: Am sfârșit

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ai de ce fi supărat.” (I. Creangă) „Și pentru băiat n-ai de unde da?” (I. Creangă) „Ai să te duci în fundul iadului și n-are să aibă cine te scoate.” (I. Creangă) Accentul: Cade pe morfemul a la toate verbele și pe sufixul tematic, la verbele aparținând tipurilor I-III de flexiune: a cântà, lucrà, dormì, sosì, cobor, ur, păreà, pe rădăcină, la celelalte verbe: a vìnde, prìnde etc. Perfectul Exprimă un „timp” anterior acțiunii verbului cu care se află într-o anumită

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
infinitivului prezent: adverb de negație, pronume, adverb modal: Uitasem parcă, pentru moment, și de durerea de a nu-l mai fi văzut încă o dată. Accentul: Accentul principal cade pe tema de participiu; verbele din tipurile I-IV prezintă accentul pe sufixul tematic: a fi cântàt, a fi lucràt, a fi coborât, a fi dormìt, a fi părùt; verbele din tipul V de flexiune au accentul principal pe rădăcină: a fi parcùrs, a fi restrâns; de altfel, căzând, de regulă, pe ultima

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
a fi părùt; verbele din tipul V de flexiune au accentul principal pe rădăcină: a fi parcùrs, a fi restrâns; de altfel, căzând, de regulă, pe ultima silabă, accentul se află tot în „grupul” fonetic în care se cuprinde și sufixul participiului. GERUNZIULTC "GERUNZIUL" Este forma verbală absolută în al cărei plan semantic verbul se întâlnește cel mai adesea cu adverbul. Observații: Gerunziul poate avea și alte ipostaze: • de adjectiv; când primește dezinențe de număr și gen, ca orice adjectiv calificativ

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Structura morfologică Gerunziul este întrebuințarea autonomă, absolută, a temei libere de gerunziu a verbului: cântând, lucrând, coborând, urând, dormind, sosind, părând, făcând. Structura temei verbale a gerunziului diferă, în funcție de tipul de flexiune al verbului (într-o altă grupare), la nivelul sufixului formativ: • sufixul -înd; caracterizează verbele din tipurile I, II2 și III-IV de flexiune: cântând, lucrând, coborând, urând, părând, făcând, mergând; • sufixul -ind; intră în structura temei verbelor din tipurile II1 de flexiune: dormind, sosind. Observații: Mai prezintă sufixul -ind verbele

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Gerunziul este întrebuințarea autonomă, absolută, a temei libere de gerunziu a verbului: cântând, lucrând, coborând, urând, dormind, sosind, părând, făcând. Structura temei verbale a gerunziului diferă, în funcție de tipul de flexiune al verbului (într-o altă grupare), la nivelul sufixului formativ: • sufixul -înd; caracterizează verbele din tipurile I, II2 și III-IV de flexiune: cântând, lucrând, coborând, urând, părând, făcând, mergând; • sufixul -ind; intră în structura temei verbelor din tipurile II1 de flexiune: dormind, sosind. Observații: Mai prezintă sufixul -ind verbele din tipul

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
făcând. Structura temei verbale a gerunziului diferă, în funcție de tipul de flexiune al verbului (într-o altă grupare), la nivelul sufixului formativ: • sufixul -înd; caracterizează verbele din tipurile I, II2 și III-IV de flexiune: cântând, lucrând, coborând, urând, părând, făcând, mergând; • sufixul -ind; intră în structura temei verbelor din tipurile II1 de flexiune: dormind, sosind. Observații: Mai prezintă sufixul -ind verbele din tipul I de flexiune și tipul III, dacă au rădăcina verbală terminată în vocala i sau în consoană palatală (sau

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
la nivelul sufixului formativ: • sufixul -înd; caracterizează verbele din tipurile I, II2 și III-IV de flexiune: cântând, lucrând, coborând, urând, părând, făcând, mergând; • sufixul -ind; intră în structura temei verbelor din tipurile II1 de flexiune: dormind, sosind. Observații: Mai prezintă sufixul -ind verbele din tipul I de flexiune și tipul III, dacă au rădăcina verbală terminată în vocala i sau în consoană palatală (sau palatalizată): apropiind, scriind, veghind, îngenunchind etc. În relație sintactică cu formele scurte ale pronumelor personale și reflexive

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
întrebuințează independent, în afara oricărei relații sintagmatice cu verbe auxiliare: „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) Tema liberă a participiului se formează: • ca temă secundară, de la tema primară de perfect a verbului, la care se adaugă sufixul specific, în structura verbelor din tipurile I-IV de flexiune: cânta+t: cântat, lucrat, dormit, coborât, urât, părut, vândut; • ca temă primară, de la rădăcina verbului, prin sufixele: - t; la verbele din tipul V de flexiune, clasa 1: rupt etc. - s

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
temă secundară, de la tema primară de perfect a verbului, la care se adaugă sufixul specific, în structura verbelor din tipurile I-IV de flexiune: cânta+t: cântat, lucrat, dormit, coborât, urât, părut, vândut; • ca temă primară, de la rădăcina verbului, prin sufixele: - t; la verbele din tipul V de flexiune, clasa 1: rupt etc. - s; la verbele din clasa 2 a tipului V de flexiune: prins etc. SUPINULTC "SUPINUL" Este o formă verbală absolută, sinonimă cu infinitivul; denumește acțiunea verbului. Spre deosebire de infinitiv

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
planul expresiei - față de participiu: de cântat, de lucrat, de coborât, de vândut, de prins etc. Structura supinului este aceeași pentru toate verbele; doar tema de participiu, componentă a sintagmei, diferă, în funcție de tipul de flexiune din care face parte verbul, prin sufixul tematic: „De uitat, n-am uitat nimica, tată.” (I. Creangă) SINTAXA VERBULUITC "SINTAXA VERBULUI" Identitatea specifică a verbului între celelalte categorii lexico-gramaticale (părți de vorbire) se întemeiază pe complementaritatea celor trei dimensiuni: • semantică - procesualitate/dinamism • deictică - temporalitate • sintactică - asumarea predicației

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sistemul limbii și în structura gramaticală a textului, adverbele dezvoltă două subclase: 1. adverbe stabile, caracterizate prin structura lexico-gramaticală a clasei ca o constantă: aici, acolo, devreme, târziu, călugărește, muncitorește, pe furiș, cruciș, fățiș, târâș, actualmente etc. Adverbele derivate prin sufixele -ește, -iș, -mente au în aceste morfeme marca identității lor lexico-gramaticale; adverbele formate prin sufixul -ește se disting de adjectivele corespunzătoare, caracterizate prin sufixul -esc: călugăresc, muncitoresc/ călugărește, muncitorește. 2. adverbe mobile, caracterizate prin trăsătura lexico-gramaticală a clasei ca o

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
caracterizate prin structura lexico-gramaticală a clasei ca o constantă: aici, acolo, devreme, târziu, călugărește, muncitorește, pe furiș, cruciș, fățiș, târâș, actualmente etc. Adverbele derivate prin sufixele -ește, -iș, -mente au în aceste morfeme marca identității lor lexico-gramaticale; adverbele formate prin sufixul -ește se disting de adjectivele corespunzătoare, caracterizate prin sufixul -esc: călugăresc, muncitoresc/ călugărește, muncitorește. 2. adverbe mobile, caracterizate prin trăsătura lexico-gramaticală a clasei ca o actualizare adverbială a unor termeni virtual polisemantici, sub aspectul sensurilor lexico-gramaticale de gradulI sau ca

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
aici, acolo, devreme, târziu, călugărește, muncitorește, pe furiș, cruciș, fățiș, târâș, actualmente etc. Adverbele derivate prin sufixele -ește, -iș, -mente au în aceste morfeme marca identității lor lexico-gramaticale; adverbele formate prin sufixul -ește se disting de adjectivele corespunzătoare, caracterizate prin sufixul -esc: călugăresc, muncitoresc/ călugărește, muncitorește. 2. adverbe mobile, caracterizate prin trăsătura lexico-gramaticală a clasei ca o actualizare adverbială a unor termeni virtual polisemantici, sub aspectul sensurilor lexico-gramaticale de gradulI sau ca variantă adverbială a unor termeni omonimi sub aspectul acelorași

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
coerent dintre ei.” intensitatea relativă: cam, destul de: „Vorbește destul de coerent.” intensitatea superlativă: foarte, tare, prea, grozav de, extraordinar de, nemaipomenit de etc.: „El vorbește foarte coerent.” Observații: În limbajul popular, mai ales la unele adverbe, intensitatea se exprimă și prin sufixe: -ior, -ișor, -el; în funcție de conținutul lexical al adverbului, sufixele exprimă un grad de intensitate relativă superioară sau inferioară, totdeauna marcate stilistic: binișor, încetișor, depărtișor, multișor, târzior, devremior, repejor, frumușel, curățel etc.: „De lumină ca tâlharii/Se ferește binișor,/ Pe ferești

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
coerent.” intensitatea superlativă: foarte, tare, prea, grozav de, extraordinar de, nemaipomenit de etc.: „El vorbește foarte coerent.” Observații: În limbajul popular, mai ales la unele adverbe, intensitatea se exprimă și prin sufixe: -ior, -ișor, -el; în funcție de conținutul lexical al adverbului, sufixele exprimă un grad de intensitate relativă superioară sau inferioară, totdeauna marcate stilistic: binișor, încetișor, depărtișor, multișor, târzior, devremior, repejor, frumușel, curățel etc.: „De lumină ca tâlharii/Se ferește binișor,/ Pe ferești se suie noaptea/Dibuind încetișor.” (M. Eminescu, I, p.

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
enunțului lingvistic, iar sensurile din ultimul strat sunt condiția și marca identității conținuturilor sintactice din stratul al doilea, împreună cu care asigură enunțului funcția de comunicare. Într-un izomorfism relativ cu planul semantic, planul expresiei se constituie din elemente morfematice (dezinențe, sufixe, verbe auxiliare etc.), sintactice (topică, prepoziții, conjuncții etc.) și prozodice (intonație, pauză etc.), purtătoare, revelatoare și, uneori, chiar creatoare ale diferitelor componente ale planului semantic. Specificitatea sintactică a enunțului în ansamblu caracterizează și fiecare din componentele sale. Prin structura expresiei

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
situație sintactică analogă: trebuie - predicat târât - subiect / (subiect interior) Unitatea funcțional-predicativă a sintagmei a trebui + participiu determină trecerea verbului a trebui din clasa verbelor impersonale (relative) în clasa verbelor personale; cu această întrebuințare verbul primește în structura temei de prezent sufixul -esc: „Căci trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) Tu trebuiești trimis cât mai departe. Predicat verbal multiplu Gramatica Academiei și, de fapt, mai toate gramaticile curente (sau studiile de gramatică) au în vedere problema realizării funcțiilor sintactice prin constituenți multipli

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]