3,156 matches
-
Andrei” din București, luându-și bacalaureatul în 1951, și, în același an, intră la Școala Militară de Topografie din București. Absolvent în 1953, ajunge la gradul de căpitan în 1964, când demisionează definitiv din armată, reținând din cariera armelor doar „suflul comportamental al militarului activ” și respectul pentru valorile fundamentale ale profesiei, între care, nu în ultimul rând, „dimensiunea riscului”. Debutează în 1948 cu versuri publicate în revista școlară „Falanga” a Liceului „Mihai Viteazul”. Tot atunci, un Imn sportiv, scris la
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
Într-o duminecă de august”, G, 1941, 7; Ștefan Popescu, Critice, I, București, 1947, 133-141; Gino Lupi, Novecento letterario romeno, Milano, 1965-1966, 477; Piru, Panorama, 371; Dana Dumitriu, Eugen Bălan, „Exerciții”, RL, 1970, 28; Zaciu, Lancea, 122-128; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 92-98; Ion Simuț, Trei reeditări, RL, 1992, 2; Irina Petraș, „Într-o duminecă de august”, TR, 1992, 13; Dicț. scriit. rom., I, 217-219. V.D.
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
59-62; Moraru, Textul, 76-78; Odangiu, Romanul, 105-117; Augustin Buzura, RRI, 490-506; Ungureanu, Proza rom., 258-264; Al. Piru, Discursul critic, București, 1987, 218-221; Holban, Profiluri, 121-136, 150-169; Dimisianu, Subiecte, 115-121; Cosma, Romanul, I, 142-148; Zamfir, Cealaltă față, 195-197; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 130-137; Mircea Iorgulescu, Drumul regăsirii de sine, RL, 1989, 10; Lovinescu, Unde scurte, I, 501-506, II, 105-108, 238-240, III, 159-161, V, 172-176; Papahagi, Cumpănă, 93-106; Alex. Ștefănescu, Procesul comunismului în timpul comunismului, RL, 1991, 50; Nicolae Bârna, O prezență necesară: „Absenții
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
absența poeziei de dragoste; totuși erotismul este poate latura cea mai profundă a sensibilității poetei: abia mărturisită, retrospectiv, iubirea pierdută, iubirea imposibilă este de neîmpărtășit, traumă care a otrăvit și sfâșiat pentru totdeauna sufletul, îmbolnăvindu-l de nostalgia unui pierdut suflu divin; filtrul magic este vinul morții turnat în cupa de crin a purității, metafore uzitate și de Ion Minulescu, într-o romanță cu fior tragic. Alte rezonanțe baudelaireene se fac simțite în gustul estet pentru mătăsuri, parfume și licori, pentru
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
pe care i-l aprecia Macedonski, nu este lipsit de reminiscențe livrești, clasice. În afara încercărilor simboliste - nici aici clișeele nu au putut fi evitate, dar uneori apare și licărirea câte unui stih deosebit -, C. este un intimist șters, lipsit de suflu liric. De remarcat ritmul nervos al versului în Velocipedul. În teatrul său cu subiecte antice sau exotice, construcția e plată, fără viață. Se distinge, pentru frumusețea unor pasaje izolate, Bertha, poem dramatic, elogiat de Macedonski, căruia îi vor fi plăcut
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
temut. A tradus din Shakespeare piesele Macbeth și Othello, ajutându-se, uneori, și de tălmăcirea germană a soților Dorotheea și Ludwig Tieck. Transpunerile sale au numeroase imperfecțiuni prozodice, care împiedică fluența lecturii, cu toate că, pe alocuri, fraza păstrează o parte din suflul originalului. SCRIERI: Discursuri, București, 1907. Traduceri: Shakespeare, Macbeth, Iași, 1864, Othello, Iași, 1868. Repere bibliografice: Negruzzi, Junimea, 7-12; C. Gane, P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; E. Lovinescu, P.P. Carp, critic literar
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
În acea primă zi au fost genunchii lui Tessie. În duminica următoare Milton i s-a furișat pe la spate și a cântat la clarinet proptit În ceafa lui Tessie. Sunetul era Înăbușit. Fetei i s-au ridicat câteva șuvițe de la suflu. Tessie a țipat, dar nu prea tare. ― Îhâm, stai că vezi tu, Îi spuse Milton, stând În spatele ei. Și așa Începu. Cântă Begin the Beguine sprijinit de omoplatul lui Tessie. Cântă Moonface pe obrajii ei netezi. Apăsând cu clarinetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cele șapte lumânări. Pe tăcute, buzele mamei mele Îmi șoptesc să-mi pun o dorință. Ce mi-am dorit oare la șapte ani? Nu-mi mai aduc aminte. În film mă aplec În față și, umflându-mi obrajii ca Eol, suflu În lumânări și le sting. Într-o clipă, acestea se reaprind. Le sting din nou. Se Întâmplă același lucru. Și apoi apare Capitolul Unsprezece râzând, amuzat În sfârșit și el. Și așa s-au sfârșit filmele noastre de familie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era piatra de mormânt care marca sfârșitul fiecărei zile și stuful prin care Își respira Întoarcerea la viață În fiecare dimineață. Ați auzit de artiști ai instalațiilor? Ei bine, Obiectul era o artistă a exhalațiilor. Avea un repertoriu Întreg. Era Suflul Deviat, În care sufla politicos fumul prin colțul gurii În altă direcție decât spre interlocutor. Mai era Gheizerul, când era furioasă. Mai era Doamna Dragon, când scotea câte-un fuior pe fiecare nară. Și Reciclarea Franceză, când dădea drumul fumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mocirlă. Salopeta era Încă pe mine. Între picioare aveam o senzație fierbinte și spongioasă. Obiectul se dăduse deja jos din pat sau dormise În altă parte. Am Întins mâna și mi-am dezlipit chiloții de piele. Ceva din această acțiune, suflul ușor de aer, aroma care se ridicase, toate Îmi reiterară realitatea nou-nouță despre mine Însămi. Dar nu era tocmai o realitate. Pe atunci nu era ceva atât de solid precum un fapt. Era doar o intuiție pe care o aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scaun rotativ și se așază lângă mine. N-aș fi crezut că am să spun vreodată asta, dar parcă s-a așezat prea aproape ca să stau bine, cu siguranță e prea aproape ca să pot respiraîn voie. Simt cum respir în sufluri scurte și iuți, dar Ben nu observă nimic. Nici măcar nu observă cum îmi țin respirația fără să vreau, în timp ce el își pune mâna peste a mea, care e pe mouse, ca să facă click pe internet. ― Ce vrei să cauți? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se închide în urma lor. M-am gândit să mergem la barul acela de pe strada principală. ― Nu, e bine, îi răspund eu repede, deși mă lupt să mă țin după pașii lui mari, și prin urmare încerc să nu-mi pierd suflul. ― Ciudate colege de apartament ai și tu, începe Ben. Presupun că nu se comportă mereu așa. Și nici nu arată așa, adaugă el, după o pauză de gândire. ― Nu. Se pregătesc să iasă în oraș. Așa arată ele în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Poate cineva să fie așa... perfect, cum este acest bărbat care stă în spatele meu, uitându-se la mine cu ochii plini de speranță și de îndoială? Încă n-am spus nimic. ― Brad? spun eu în sfârșit, când mi-am recăpătat suflul. El nu spune nimic, doar încuviințează din cap, după care mă cuprinde în brațe și mă îmbrățișează. E o îmbrățișare imensă, învăluitoare, și în cele câteva secunde cât sunt în brațele lui, mă simt ca și cum am așteptat toată viața acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că e el, așa că nici măcar nu mă deranjez să-mi ridic privirea, n-am nevoie s-o fac. Aștept ca el să spună ceva, dar n-o face, și tot ce aud e sunetul respirației lui apăsate. Nu mai are suflu, a alergat, s-a grăbit să ajungă aici. În cele din urmă, după această tăcere lungă, mă întorc la el, numai că nu-l privesc în ochi, ci mă uit numai la picăturile de sudoare care încep să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ceva mai tare, în toată viața mea. Vreau numai să-l văd pe Ben Williams chiar acum. Și telefonul sună, și sună, și sună. Chiar când sunt pe cale să renunț să mai sper, cineva ridică receptorul și o voce fără suflu, o voce pe care o știam odată la fel de bine ca pe-a mea, îmi spune: ― Alo? Înghit în sec și-mi simt inimca cum îmi bate și mai tare și mă întreb de ce sunt eu atât de lipsită de suflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
suflu, o voce pe care o știam odată la fel de bine ca pe-a mea, îmi spune: ― Alo? Înghit în sec și-mi simt inimca cum îmi bate și mai tare și mă întreb de ce sunt eu atât de lipsită de suflu când n-am făcut nimic, și încerc să vorbesc încet, cu calm: ― Ben? Sunt Jemima. ― Jemima! Ești încă aici! Să fie doar în imaginația mea, sau chiar pare încântat să mă audă? ― Nu-mi vine să cred că ești aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
țintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n încăperea aceluiași sicriu; De-apururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. {EminescuOpI 130} SCRISOAREA I Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
albastrul de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai întunecată, până ce se contopesc în întunericul nopții. Numai șopotul apei Bâlei, ce curge în pajiștea mereu verde prin mijlocul satului și răcoreala suflului tăios alunecat pe vale, îți amintește tainele ascunse sub vălul nopții.” (Ion Simionescu, din volumul „Prin munții noștri”) Cerințe: 1. Citiți textul și încercuiți expresiile frumoase. 2. Introduceți în enunțuri ortogramele din text. 3. Alcătuiți propoziții în care cuvântul albastru
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
moartea cu ochii. După cinci minute, reuși cu greu să se ridice. Dar era un alt om. Se simțea Învins, tot curajul Îi dispăruse. Se simțea din nou băiatul care fusese bătut de băieții din cartier, care se prăvălise fără suflu după ce primise un pumn În stomac, și apoi Încă unul, și Încă unul. —Dwight, iubitule? Îl Întrebă Roxanne Încetișor. Ne Întoarcem la autocar. Crezi că poți să mergi? Se uită În sus spre ea și dădu din cap, incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jenat pentru că urma să insinueze ceva ce nu era adevărat. — Cred că el nu mai venit. Podul căzut. Ghid... cred că ghidul căzut și el... Lui Bennie i se tăie respirația. Doamne! Nu! O, Dumnezeule! O, nu! Când Își recăpătă suflul, spuse cu o voce stinsă: —Ați văzut? Pată Neagră aprobă din cap și spuse pe un ton neutru: —Văzut. Nu putut făcut nimic. Ceea ce era Într-un fel adevărat, pentru că nu văzuse nimic. Bennie se Întoarse la restul prietenilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o mască fericită în birouri, deoarece oamenii de acolo locuiau în propriile case. Credincioșii de acolo duceau vieți normale și trebuiau tratați cu blândețe. În Kamikuishiki nu erau decât membrii care renunțaseră la viețile lor, care abandonaseră totul. Puteam simți suflul disperării. Imediat ce am intrat în grup, m-au pus să lucrez la mașinile de curățat Cosmo. Pe atunci pretindeau că sunt atacați cu sarin din afară, aparatele acestea erau concepute pentru a diminua toxicitatea gazului. Mi s-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai bine... -... Mai bine un sfârșit tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și revenea spre dimineață, după marșuri lungi și epuizante, cu oasele frânte de oboseală și carnea vânătă de frig. Cădeau apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil că din jurul lor. Poate că moartea violentă și nenorocită a părinților, a soției, a băiatului și chiar a bunicului însuși s-au produs pentru a permite un transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit de vânt, în nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității, al unei stăpâniri depline a universului pe care îl putea cuprinde cu privirea. Bătrânul era timorat. Avea el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că meșterii armurieri, după ce o încinseseră la roșu, o înfipseseră în pântecul unei tinere sclave. Era considerată călirea perfectă, fiindcă oțelul împrumuta substanțe organice și secreții tainice, dar era și un gest magic, pentru că spada prelua și încorpora pentru vecie suflul vital, tinerețea, suplețea și frumusețea femeii. Brusc, unul dintre animalele împăiate se mișcă și se apropie de ei. Era Rufus, care intrase în încăpere cine știe pe ce ușă ascunsă. Avea privirea răvășită și ceru grafului permisiunea să vorbească. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]