2,938 matches
-
zburase apetitul! Asta spusese și tanti Cucu: o femeie care se hrănea cu așa ceva nu putea fi decât un vampir pe care dacă nu-l înțepai în inimă, dacă nu dădeai foc și apoi făceai pipi pe cenușa lui, îți sugea toată vlaga din vine. Te transforma într-o cârpă de șters pe jos în bucătărie, într-un robot casnic condamnat toată viața să spele rufe, să calce. Vai și-amar! Până la urmă care era treaba cu călăvia? O simplă căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fratele meu, să se-abțină cu desăvărșire să-și mai pună gurița? Habar nu am! Pledez nevinovat. Mă depășește. Cazul lui este la fel de inedit, ca un roman scris la persoana-doua plural. Mai ales că, înainte vreme, hârbarul era capabil să sugă și parfumul din prin flacoane, de i se rupea filmul cu totul, pe zile și pe săptămâni întregi! O-hooo...! Ce trânte și ce papare trăgeam și cum ne mai chinuiam să-l trambalăm și să-l basculăm acăsică, săracul, cât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pale Botîncur, poate și Șobolanu'. Și Marius, firește, că e pe zona lui! Cââh..., societate selectă, de vază, ce să zic? Cercul Fiii Țuicii! Necrofili... Bine! Om vedea ce mai învârtim. Carevasăzică, voi trei ați fost plecați, reia Nae dialogul, sugându-și zgomotos măselele plombate, în vreme ce umple gospodărește, cu o tandrețe infinită, fiecare pahar spălat, jumătate cu matrafust, jumătate cu Coca-Cola, pentru a obține un cockteil " Moartea neagră", cât mai băubil și de cursă lungă. Ei, ia ziceți-mi, ați fost
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care nu aveau ce să ducă la schimb, fiind foarte săraci și atunci furau de la cei care adormeau de oboseală pe tren. În toamna lui’46 au venit și ploile, dar era prea târziu, însă pământul ca o sugativă a supt apa, potolindu-și setea. S-au putut face însămânțările de toamnă, dar recolta avea să vină deabia după jumătatea anului viitor, al foametei. Lipsa hranei a dus la subnutriție, adică la lipsa hranei pentru organism, mai ales la copii. Și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și în primul, și în alte războaie pe care omenirea le-a provocat, tifosul era o boală curentă. Aceste insecte minuscule se dezvoltă din ouă depuse de păduchi adulți pe corpul omului, și nu numai al omului, care prin înțepare sug sângele pentru a se hrăni. Sunt purtători de boală. Cum s-a încercat lichidarea acestor vietăți parazite, dar și pentru alte vietăți care distrug munca omului? Înainte oamenii mai dădeau foc la haine, la lenjeria de corp sau de pat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
născuse pe soră-mea. Țin minte cum, în mijlocul unei camere absolut goale și albe, unde lumina intra pe o fereastră fără perdele și galerie, mama stătea pe un scaun și, luminată orbitor de soarele alb al primăverii, îi dădea să sugă copilului. Ajungeam cu capul exact până la înălțimea chiuvetei de la bucătărie, care cu timpul și-a ciobit în așa fel smalțul de pe fund încît s-a conturat o pată care reproducea precis conturul Africii, cu deserturile și fluviile principale. Blocul se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Marian-Marțianu-Marțaganu-Țaganu-Țacu, cel care acum vreo doi ani s-a însurat cu o vânzătoare de la cofetărie, Jean de la etajul șapte, Sandu, vecinul meu, Nicușor de pe scara cealaltă. Fiecare, mi se pare acum, era interesant în felul lui. Paul mânca smoală și sugea burta fluturilor zicând că au miere. Frati-su, Vova, era cuminte și rușinos, dar avea mania de-a povesti oricui despre vaporul Titanic, care, zicea el, era mai înalt decât trei blocuri puse unul peste altul și avea o mie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prelungindu-se cu Mihai Bravu, se curba spre Vitan, iar spre dreapta se ascuțea ca un vârf de săgeată, înfigîndu-se direct în marele soare care scăpata la doar doi-trei centimetri de orizont. Camera însăși, ca un parazit cubic și halucinat, sugea în dungi late, pe pereți, sângele de afară. Intră în cameră. Cum naiba reușise să-și ude blugii în așa hal? I se lipeau, pur și simplu, de glezne, îi scoase și, doar în chiloți, se așeză pe un scaun
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tinere! începi să-mi placi. Ai înfășurat-o în fire mai tari ca lița. Ai momit-o cu stropul dulce de Bloody Mary, care îi tremură și-acuma în stomac. Ai înțepat-o exact în ganglionul nervos. Deja o pot suge, deja o țin strâns cu cele opt picioare ale mele. Mi-am înfipt colții în carotida ei și simt în gură gustul de strugure al visului. Ce dulci sînteți unul lângă altul! Înainte să apuce să-ți mai spună ceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina apropiatului crepuscul, cărămizile casei noastre sclipeau ca rubinele. Casa părea că suge toată lumina din jur, lăsând aerul serii veșted, cafeniu. Un geam îndreptat spre apus ardea galben, cum arde sarea. Când să ne luăm rămas bun, am făcut brusc gestul (mie îmi părea de-a dreptul sinucigaș) pe care aș fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rusește, făcu Iliescu. - Parcă ar fi cerut apă, îl întrerupse Zamfira dar nu mai avem. Și când i-am arătat bucățelele de zahăr, a închis ochii. Nu vrea. Luă din palma deschisă o bucată de zahăr și începu s-o sugă. - Cât îl vedeți de tinerel și de slab, e greu, reluă Iliescu, și am obosit. Ne-am gândit să ne odihnim aici, la umbră. Că satul tot nu se vede. - Poate că își vine și el în fire, adăugă Zamfira
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
avea toate eforturile noastre acestea, considerabile, de a tipări și a distribui în toată țara câteva mii de exemplare apocrife? vorbi Ghibercea. Pentru că, o să vedeți, mai sunt și alte elemente. Ascultați mai departe. Pantazi își rezemă coatele de birou și, sugând discret vârful scobitoarei, ascultă. - Ce e cu pelerina lui Zevedei? întrebă deodată. L-am cunoscut și eu pe vremuri... La semnul lui Ghibercea, Năstase deschise dosarul din fața lui și citi câteva fraze, în timp ce pe ecran apăruse Zevedei ieșind radios din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
celorlalți doi sau trei, dacă numărăm și pe Ulieru... - În ceea ce privește pe Zevedei, interveni Ghibercea, ar fi totuși un indiciu. Și expuse ipoteza lui: purtarea lui Zevedei nu se poate explica decât presupunând că a pierdut legătura. Pantazi îl ascultă atent sugând la răstimpuri scobitoarea. - Foarte interesantă ipoteza d-tale. Dar mă întreb dacă nu cumva ne-au atras de la început în cursă, momindu-ne cu piste fictive - pelerina lui Zevedei, explozia de la Fabrica de Cerneală, neregulile de la Muzeul Armatei, și poate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privi surprins. - Dar nu l-am descifrat! S-au făcut toate calculele posibile, mi-a spus tovarășul Năstase, dar fără nici un rezultat. Pantazi îl cercetă câteva clipe în tăcere, începînd să rupă, meticulos, scobitoarea. - Să nu te sperii văzîndu-mă că sug scobitorile, le rup în bucățele și le mînjolesc. Ticul acesta - recunosc, detestabil - este prețul pe care îl plătesc și acum, cinci ani după ce m-am lăsat de fumat... Îți spuneam deci, continuă cu o voce mai gravă, sunt curios să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-n război și, dup-un an, în vară, mămica a făcut friguri tifoide, a făcut tifos, ea știe ce-a făcut, c-a murit, biata mămica. Și a murit și Sile, ăla micu, fiindcă n-a mai avut la cin-să sugă, și-a murit și gemenii, da ea, și Ilie, și Niculaie, ei a trăit, că era mai mari, și a avut zile. Și-a stat ei singuri în casa veche din Pantilimon, lângă biserica Capra, unde-i înmormântată mămica, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sus, nu știe mai multe lucruri despre el decât mine ! La limba franceză, pe care o știe de acasă și pentru care a dat examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de casa noastră. De aceea m-am liniștit și am prins creanga cu merișoare. Primul merișor era atât de acru că mi-au țâșnit lacrimile, ca atunci când cineva mă enervează, semințele lui albe mi-au plesnit între dinți și am supt un timp gustul amărui, tot privind spre terasa cu clematite. Nu m-am mirat că l-am văzut pe Ștefan pe terasă, ascuns după bolta de clematite, scotocind cu ochii aceia sfredelitori totul - curtea, strada, grădina. Dacă ar putea să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici văitându-se, numai respirând precipitat, cu ochii holbați. O bătrână, ce putea să-i fie la fel de bine rudă sau doar un suflet milos, o veghea, ținând în poală un copilaș care, cu fața plină de lacrimi și muci și sugându-și două degete, adormise. Doi cercetași veniți chiar în urma mea au încercat să ridice femeia. S-au oprit însă, fie îngroziți de sângele ce i-a izbucnit deodată gârlă de sub fuste, fie de răcnetul ei neomenesc. Tot chinuindu-se să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiecare fibră, în vreme ce gândurile își încetinesc rotirea - fibre haotice, care vibrează zvâcnit, strânse de o gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mișcându-se tot mai lent, până când nu mai ești un ghem bine strâns, ești doar o pată care suge, se întinde și se lățește, și în mijlocul ei nodul care adună fibrele. Firele. O gheară neagră se închide și se deschide cu un bocănit surd, trăgând, prin carnea ta istovită, firele. Curentându-te de neliniște, ritmic. E târziu, e foarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără ajutorul foștilor politici. Or fi ei foști comuniști, da’ asta e... Ei știu... — Păi ce știu? Am văzut 50 de ani ce știu... Știu să ne tragă nouă o linie În față În timp ce ei umflă mațu’... Nu ne-au supt destul sîngele? — Lasă bre omu’ să vorbească. Spuneți domn’e... să priceapă și cap sec. — Nu mai spun. Am spus. — Domnule... profesor, io nu cre’că e bine, io nu cre’că avem voie să vorbim așa, domnule... după ce-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce-ai făcut-o? — Ah, n-are importanță. — N-are importanță. Asta-i tot ce știi să spui. Asta-i ce-ai să spui și când am să-mi dau duhul. Ești o lipitoare, o ploșniță, un parazit care-mi suge sângele. Picătură cu picătură îmi sugi liniștită sângele, îl absorbi în trupul tău. Ai să mă usuci până n-o să-mi mai rămână strop de vlagă și atunci ai să mă proptești într-un colț și ai să le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
are importanță. — N-are importanță. Asta-i tot ce știi să spui. Asta-i ce-ai să spui și când am să-mi dau duhul. Ești o lipitoare, o ploșniță, un parazit care-mi suge sângele. Picătură cu picătură îmi sugi liniștită sângele, îl absorbi în trupul tău. Ai să mă usuci până n-o să-mi mai rămână strop de vlagă și atunci ai să mă proptești într-un colț și ai să le spui oamenilor: „Priviți-l pe soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte încântat. Nu aveți decât să vorbiți. Părintele Bernard se pomeni adoptând acest ton emfatic, de parc-ar fi vorbit într-o limbă străină. Filozoful nu părea grăbit să-i satisfacă cererea. Se uita curios, de jur împrejur, prin biserică, sugându-și cărnoasa buză de jos. — Doriți să vă arăt biserica? Sunt câteva lucruri interesante. Nu. Mulțumesc. Poate că altădată. După o nouă tăcere, Rozanov, continuând să se uite în jur, spuse: — Doresc să discut cu dumneata. — Da... despre ce? Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
treaba unui cățel, așa încât se prefăcea că-i vesel, pentru a fi pe placul stăpânului sau. Adam înotă puțin și Zet îl urmă, lopătând cu lăbuțele lui albe, puternice, prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care să-l capete viața, în așa fel încât să i se estompeze atributele deșertăciunii, este, de exemplu, metafora-simbol a pescuitului, cu semnificațiile consacrate, dar nu oriunde, ci Sub catargul înalt, înalt, / acolo unde e loc doar pentru divinitatea / care suge mișcările și unde Chiar vântului îi întinzi o cursă. Fiindcă „materialul” din care-și zidește poetul opera este cuvântul, este firesc să zăbovească asupra lui, înălțându-i imn (Imn cuvintelor) și găsindu-i sursa din gât, din inimă, chiar din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]