4,909 matches
-
autori revendicabili dandysmului, legați prin destin de Banatul istoric: Szilágyi Géza, primul „decadent” al literaturii maghiare, și Revitzky Gyula. Dar și pe arhimediatizatul În ultimii ani Márai Sándor. Confesiunile sale dezvăluie nu doar un pacificant spirit burghez, ci și o suită de episoade pariziene și berlineze care Îl descriu, măcar parțial, ca pe un dandy autentic. Vom regăsi aceeași familie de spirite aristocrate, trăind aproape anacronic după anii ’20, sfidând masificarea pregătită de ideologii nazismului, și În memoriile unui alt autor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Sau pe nu mai puțin elegantul Marcel Duchamp. Ori pe Jacques Vaché, poetul ofițer cu o uniformă care Îi lasă muți de uimire pe toți: jumătate franceză, jumătate germană. Sau pe Maiakovski, revoluționarul, cu al cărui nume Giuseppe Scaraffia Încheie suita dandy-lor din secolul XX. „În persoana lui Vladimir Maiakovski (1893-1930) ciocnirea dintre progres și utopie a avut cea mai mare violență. Acest dandy revoluționar a murit din neputința de a-și acorda vocea la corul istoriei. Nu e deloc Întâmplător
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pentru cei obișnuiți cu locurile comune despre Byron (romantism, spirit revoluționar, Înflăcărare, eroism), „viața și opera” acestuia datorează Îndeajuns de mult dandysmului pentru a-l așeza În deschiderea paradei noastre. Spiritul rebel, de contestatar impenitent, Îl animă Încă din adolescență. Suita de eroi ai poemelor sale Îi poartă, sublimate, pasiunea, melancolia, revolta, Înflăcărarea, freamătul În fața naturii, sfâșierea Între extreme. Dar așa trăiește chiar el până În clipa morții. Nimic mai străin de firea unui dandy adevărat. Și atunci? Câteva detalii din felul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acest tip ar fi delir hermeneutic pur. Autoarea face În primul rând istorie, iar metoda sa de cercetare, aflată la frontiera mai multor discipline, se dovedește adecvată și pertinentă. Ceea ce nu o Împiedică la un moment dat să pună o suită de Întrebări exasperate În fața unei chestiuni echivoce: care e granița ce delimitează realul de fictiv? Cu alte cuvinte, unde să Îl căutăm pe adevăratul Wilde? În textele sale autobiografice? În scrisorile lui Constance Wilde? În mărturiile lui Douglas (numit de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Custine, al lui Wilde ori Mateiu I. Caragiale? Să detaliem ciudata relație a acestor bărbați cu propriile mame? Sau să descriem mai amănunțit legăturile ambigui, homoerotice, din adolescență și prelungite până târziu, la bătrânețe, cu tinerii? Vom reveni la această suită de Întrebări În capitolul dedicat corpului dandy, mai exact sexualității sale incerte. Prima consecință a fragilului amplasament al dandy-lui printre ceilalți, Începând cu propria familie, este evadarea. Ca orice Narcis, el Își creează drept formă de apărare o lume paralelă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să mori În fața unei oglinzi. Dar aceasta e chiar doctrina dandysmului, cel puțin așa cum o formulează (dar o și trăiesc) câțiva dintre iluștrii săi reprezentanți. Crizologii (Între care, cu o lucrare sintetică, Edgar Morin 4) au reușit să inventarieze o suită de simptome ale procesului crizic repercutat asupra identității individuale (dar și de grup): perturbări, dereglări, dezordine, blocaje, incertitudine, incoerență, tensiune, contradicție, distrugerea solidarităților, ruperea unităților și dinamicilor coerente, structurate simbolic, pulsiunea morții 5. Dacă am aplica semiologia de mai sus
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
simți, neantul emotiv, desubstanțializarea, incapacitatea de atașament afectiv, solitudinea, vulnerabilitatea, refuzul pasiunilor, dar mai ales trăirea În simulacru - toate acestea Îl apropie mult pe Narcisul postmodern de dandy-ul „clasic”. Inutil, ineficient, nefructuos, superfluu, van, deșert, steril, futil, efemer - o suită de atribuiri, sinonime totale ori parțiale, care Îi Împovărează (sau ușurează?) pe toți dandy-i lumii de 200 de ani Încoace. Ei pot trăi (și muri) astfel clipă de clipă după regula gratuității pure, deoarece, să ni-l reamintim pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lui Mircea Mihăieș la cea de-a doua ediție a traducerii În română a lui Sartor resartus, intitulată inspirat Carlyle, croitorașul cel viteaz sau arta de a-ți da În petic 1, face un bilanț succint al receptării cărții, inaugurând suita contestatarilor acesteia prin Oscar Wilde. Nu e greu de Înțeles de ce pentru marele dandy al decadentismului englez parodia lui Carlyle este doar „Înțelepciune grotescă” și „declamativă”. Însăși ideea de a lua În răspăr chestiunea vestimentației mimând aerul rarefiat al tratatelor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
persifleze În fața asistenței, comparându-l cu portarul de la Carlton House, de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, sau rostind În plin Hyde Park: „Cine-i bărbatul ăla gras?”. Bărbatul care tocmai trece, adevărat, destul de dolofan, nu e altul decât Alteța Sa. De la suita aceasta de zeflemele scăpate de sub control i se vor trage, În fapt, lui Brummell dizgrația și mai apoi exilul. Dandylogul Barbey d’Aurevilly se dovedește a fi nu doar teoreticianul dietelor aspre, ci are mereu grijă să nu depășească el
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Sexul slab " Tema pe care o conturează cele trei cuvinte-cheie - seducție, strategie, corp - se leagă firesc, am spune, de sexualitate, până și În cazul dandy-lor. Uneori direct, alteori oblic. Uneori consumând-o În act, alteori refuzând această finalizare printr-o suită de stilizări, devieri sau chiar blocaje. Oricum ar acționa Însă, dandy-ul e prins În capcana unei tensiuni irezolvabile. Nu ne-am propus nici pe departe ca, În această istorie despre dandysm, să atacăm tema corpului și a sexualității cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
marsupialelor, sau al carnivorelor, sau al ierbivorelor? Acest om nu s-a Înșelat niciodată: geniul său a evidențiat legile unitare ale vieții animale. Același lucru se poate spune despre viața elegantă, unde un singur scaun va da tonul unei Întregi suite de piese de mobilier, așa cum pintenul lasă să se presupună existența unui cal. O anumită toaletă anunță o anumită sferă de noblețe și de bun gust. Fiecare avere Își are propria bază și propriul vârf. Niciodată un Georges Cuvier al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În apele mitologiei, mitul este o formă de negăsit (M. Detienne, 1997a, p. 252). Lingviștii și istoricii (fie ai Greciei antice, fie ai filosofiei, mitologiei sau antropologiei) consideră că primele atestări ale cuvântului mythos arată că el desemna vorbirea obișnuită: „suită de cuvinte care au un sens, cuvântare, discurs ș...ț, conținut al cuvintelor, părere, intenție, gândire, povestire” (P. Chantraîne, 1974, vol. III, p. 718). La rândul său, cuvântul logos acoperea cam aceleași sfere semantice: În greaca veche, el era folosit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un individ sau pentru comunitatea sa. (E. Horowitz, 1994, pp. 276-277) În sensul curent, sărbătoarea poate desemna: un timp al celebrării, sacru sau laic; celebrarea anuală a unei anumite persoane sau a unui eveniment memorabil; strângerea unei anumite recolte; o suită de performanțe artistice, dedicate unui autor, gen sau mediu de masă (de exemplu, Shakespeare, muzică, cinematografie). La modul generic: veselie și voioșie. În științele sociale, sărbătoarea Înseamnă o celebrare periodică, alcătuită dintr-o multitudine de forme rituale și de evenimente
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oară un anumit obiect” (M. Truesdell, 1997, p. 83). În esență, inaugurarea din riturile politice moderne reproduce scheme ceremoniale consacrate de sistemul regalităților medievale (vezi L. Bryant, 1986; S. Willentz, 1985) cuprinde câteva elemente (momente) ritualice: deplasarea liderului și a suitei sale la locul ceremoniei, primirea protocolară și fastuoasă, performarea unor acțiuni plasate Între ritual și eticheta politică - depunerea unei coroane de flori, tăierea panglicii, dezvelirea unei plăci care marchează momentul, vizitarea obiectivului inaugurat, alocuțiuni solemne etc. (D. Fleurdorge, 2005, p.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Eticheta este imaginea puterii absolute - ea demonstrează că persoana fizică a regelui Întrupează plenitudinea puterii eterne și infinite pe care o reprezintă (vezi și D. Kertzer, 2002, p. 121). Prin ieșirea din cadrul Închis al curții regale, vizita regelui și a suitei sale permitea mutarea liturghiei puterii În fiecare oraș vizitat. Conform logicii procesiunii, regele, ca entitate care Întrupa puterea divină, trecea prin teritorii și le consacra prin simpla lui prezență. El era Întâmpinat la porțile orașului de clerici și autorități laice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
divină, trecea prin teritorii și le consacra prin simpla lui prezență. El era Întâmpinat la porțile orașului de clerici și autorități laice, care Își arătau supunerea prin faptul că Îi predau „cheia” orașului, adică Însemnele puterii de a stăpâni orașul. Suita regală și somitățile orașului defilau pe străzi, Îndreptându-se către locul ceremoniei supreme - catedrala unde se ținea o slujbă solemnă. Orașul era Împodobit cât mai strălucitor, iar pe traseul procesiunii erau instalate podiumuri unde se jucau scenete biblice sau se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cântecele sacre de condamnare. De dimineață, regele, dezbrăcat, iese din casa sa și se Îndreaptă, prin mulțime, către o incintă sacră. Aici el scuipă spre est și vest, pentru a „omorî” vechiul ciclu și anunță o perioadă nouă; Între timp, suita lui cântă un cântec despre plecarea regelui și Încearcă să Îl facă să nu iasă din incinta sacră. După un timp, regele iese mascat În Silo, un monstru vrăjit, și dansează sălbatic, Încercând să nu se alăture supușilor strânși acolo
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
des stratégies spécifiques qu'il réussira à accomplir cette tache. Parmi ces stratégies, on peut énumérer la recherche du vocabulaire poétique adéquat dans la langue cible et des effets équivalents (sonores, visuels, etc.), la recréation des figures, et ainsi de suite. Le résultat des normes internes, établis par leș traducteurs, șont leș " stratégies de traduction ", à la différence des normes externes, qui relèvent du domaine social. Une définition des stratégies est à retrouver chez Andrew Chesterman : Translation strategies [...] are memes în
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
techniques de l'anglais américain dans le milieu francophone, qui supposent un certain travail d'adaptation : changer le ton familier du texte de départ dans un registre plus neutre, éliminer leș marques d'oralité et d'humour et ainsi de suite.172 La traduction en fonction du skopos du texte dans la culture cible devient réécriture.173 L'approche fonctionnaliste, liée en quelque sorte à l'approche sociolinguistique, nous rappelle que la traduction accomplit un rôle économique et social dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
stable et toute méthode de traduction est individuelle.177 Par conséquent, comme notre thèse porte sur la traduction de textes poétiques, la théorie du skopos nous pârâit moins applicable que la théorie interprétative de la traduction, que nous exposons par la suite. 3. 4. Approche interprétative de la traduction Nous présentons la théorie interprétative de la traduction, que nous considérons comme la plus appropriée à notre démarche descriptive. Cette présentation comporte trois parties. La première pârtie est conçue comme une introduction à l'herméneutique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
on interprète autrement le texte, comme un metteur en scène propose un nouveau spectacle, un exécutant musical une nouvelle interprétation d'un morceau.202 La traduction comme interprétation fait l'objet de la théorie du sens que nous exposons par la suite. 3. 4. 2. La théorie interprétative ou la théorie du sens en traduction Notre parcours théorique nous permet d'affirmer que la traduction n'est pas simple travail sur leș mots, mais plutôt un travail sur le sens, sur le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
avons vu que le texte poétique, une fois " compris ", exige d'être repris dans să forme : dans l'expérience poétique, l'esprit va donc de la forme au sens, puis revient du sens à la forme (ou " son ") ; et ainsi de suite, comme un pendule. Entre la Voix et la Pensée, entre la Pensée et la Voix, entre la Présence et l'Absence, oscille le pendule poétique. Îl résulte de cette analyse que la valeur d'un poème réside dans l'indissolubilité
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
affirme qu'avec la triade Rimbaud Lautréamont Mallarmé commence ce que l'on pourrait appeler " la Révolution du langage poétique ".454 À notre avis, grace à să contribution à la théorie critique du langage poétique, que nous présentons par la suite, îl faudrait ajouter aussi à cette " triade " Paul Valéry. La réflexion critique de Mallarmé se constitue comme une première analyse de la structuration du discours poétique : " J'invente une langue qui doit jaillir d'une poétique très nouvelle, que je pourrais
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de la poésie est le style personnel du poète. En ce sens, îl cîte Jean Cocteau, qui affirme que " la poésie est une langue à part que leș poètes peuvent parler sans crainte d'être entendus " et se demande, par la suite : " Comment, dans ce cas, le traducteur pourra-t-il traduire en vers ? Son rôle est de faire passer une œuvre d'une langue inconnue dans une langue connue. S'il n'y a pas, à l'arrivée, de communauté de langage, la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
original dans ce qui constitue son identité poétique.705 Être fidèle au texte de départ signifie donc, dans la traduction poétique, récupérer la signifiance du poème en langue d'arrivée, telle qu'elle est saisie par le traducteur à la suite de șa démarche intertextuelle. La difficulté créée par " l'imposture du signe " n'est donc qu'une fausse approche dans la traduction poétique : leș poèmes ont été traduits à toutes leș époques, et cette prétendue difficulté a été chaque fois
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]