28,530 matches
-
un lucru determinat, dar și obligația de a se abține de la ceea ce este incompatibil cu acest comportament. Cele două forme universale ale Eticii (o a treia formă nici nu poate intra În discuție) fac posibilă aplicarea aceluiași principiu sau criteriu suprem al conduitei la toate relațiile vieții individuale sau sociale. Acceptând perspectiva kantiană asumată profund de un Giorgio del Vecchio și, la noi, de un Mircea Djuvara, putem susține că numai posedând o valoare absolută, poate fi dedusă dintr-o analiză
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
doar empirică, a ființei subiective. Desigur, se pot adopta și aplica, totodată, În ambele forme relevate, În locul acestui principiu, alte principii având un conținut diferit. Se poate ca, adoptând orice criteriu de acțiune și ridicându-l la rangul de „valoare supremă”, să fie fondate sisteme de etică În număr nelimitat, fiecare continuând, Într-un ansamblu logic, o serie dublă de reguli morale și juridice. Acest fapt poate fi considerat la toate popoarele, În decursul Întregii istorii trecute (și viitoare). Din punct
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și-un fel de unitate În tendințele fundamentale. Se poate afirma, cu o anumită aproximație, că legile și cutumele diferitelor popoare reflectă nu numai formule imuabile de evaluare etică, dar, de asemenea, Într-o anumită măsură, conținutul propriu al principiului suprem, care nu apare În toată plenitudinea sa decât la o conștiință complet evoluată. Evident, diferențe vor exista mereu, dar nu trebuie să se confunde niciodată manifestările contingente, din istorie, cu această ordine de valori, care le este superioară, ca realități
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
toată plenitudinea sa decât la o conștiință complet evoluată. Evident, diferențe vor exista mereu, dar nu trebuie să se confunde niciodată manifestările contingente, din istorie, cu această ordine de valori, care le este superioară, ca realități empirice În general. Criteriul suprem al binelui și răului, al dreptului și nedreptului, nu este deloc ce a plăcut sau ce place unui legislator, unei organizații sau unei succesiuni care decretează, atunci când acestea sunt Împotriva acelor decizii umane care, tacite sau exprese, izolate sau colective
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o valoare etică imanentă. Critica filosofică nu admite o atare divizare a Statului. Dimpotrivă, ea Îi indică o sarcină definită, a cărei Îndeplinire poate asigura autorității sale o confirmare superioară. Această sarcină este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei legi supreme pe care nici un arbitru nu ar putea s-o abolească dar care viețuiește și locuiește În toate conștiințele și impune fiecăruia respect al demnității sacre și al naturii umane. 2. Dimensiunea axiologică a subiectiv obiectivului. Normativitate și normă juridică Reflecția
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un scop, prin atingerea căruia este satisfăcută voința. Fiind vorba despre individul uman, este evident că vorbim despre voința rațională conștientă care Își propune, de fapt, scopul. Dar, până unde se poate ajunge? Care este, În fond, scopul final, binele suprem către care se Îndreaptă voința umană? Spre deosebire de a vrea, a trebui apare ca un eveniment tulburător și caracteristic vieții umane. De precizat, diferența dintre Sollen („a trebui”) și Müssen („a fi obligat să” / „a fi silit”). Apoi, omul știe că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de aici se ajunge la Întrebările legate de lege și conținutul ei: care este originea legii? Pe ce se bazează valabilitatea și viabilitatea ei? Care este conținutul cerințelor sale? De unde și sarcina eticii! Pentru a contura un răspuns privind binele suprem ne Îndreptăm spre teoria valorilor morale, Güterlehre, iar o teorie completă a vieții morale va oferi răspuns Întrebărilor. Va cuprinde atât o teorie a valorilor, dar și o deontologie, la care se mai adaugă și teoria privind puterea voinței sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Paulsen, În Systematische Philosophie, Încearcă o explicitare a conceptului eticii, considerând etica drept „știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora” (p. 283). Teoria valorilor și problema binelui suprem au constituit preocuparea centrală a gânditorilor greci, care a continuat, Însă, suficient de acut și În vremurile moderne. S-a ajuns la un același răspuns: binele suprem pentru ființa umană spre care se Îndreaptă, de fapt, voința omului este o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe care se sprijină realizarea acestora” (p. 283). Teoria valorilor și problema binelui suprem au constituit preocuparea centrală a gânditorilor greci, care a continuat, Însă, suficient de acut și În vremurile moderne. S-a ajuns la un același răspuns: binele suprem pentru ființa umană spre care se Îndreaptă, de fapt, voința omului este o viață umană desăvârșită, „o viață care duce la desfășurarea completă și activitatea tuturor predispozițiilor și forțelor umane, adeseori a celor mai Înalte, forțele spirituale-morale ale personalității raționale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceste chestiuni. Ideilor aristotelice le succed cele ale filosofiei elenistice, cu o arie destul de lărgită dincolo de spațiul atenian reprezentat de Stagirit. Cu creștinismul, apoi, se infiltrează conceptul unității omenirii cu ardoarea sentimentului religios. Imaginea Împărăției cerești ca reprezentare a binelui suprem a reușit să se impună definitiv lumii creștine. Formula aceasta trimite la o realitate aflată dincolo de orice posibilă reprezentare concretă: Dumnezeu - ca veșnicul și infinitul bine, În care toate valorile umane sunt conținute pentru totdeauna. Viața „desăvârșită” ar fi, din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la o realitate aflată dincolo de orice posibilă reprezentare concretă: Dumnezeu - ca veșnicul și infinitul bine, În care toate valorile umane sunt conținute pentru totdeauna. Viața „desăvârșită” ar fi, din acest unghi de vedere, formula pentru o viață În sensul binelui suprem! Acestei definiții i se opune aceea dată de hedonism. Dacă În concepția platonico-aristotelică se pune supremul-bine Într-o formă oarecum obiectivă a ființei umane și Într-o activitate determinată de ea a capacităților sau a virtuților, În concepția sau, mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
virtuții, golul este umplut postulatele cunoscute: Dumnezeu - mijlocitorul Între virtute și fericire. În opoziție cu această concepție kantiană, care are un sprijin puternic și În opinia comună, filosofia teleologică a moralei admite o legătură internă Între legea morală și bunul suprem, Între valorile stabilite de norme și valorile determinate de scop. Ea susține și Încearcă să dovedească În primul rând că respectarea legii morale de către o ființă care acționează voluntar acționează În sensul realizării „binelui suprem”, iar desconsiderarea acestei legi acționează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Între legea morală și bunul suprem, Între valorile stabilite de norme și valorile determinate de scop. Ea susține și Încearcă să dovedească În primul rând că respectarea legii morale de către o ființă care acționează voluntar acționează În sensul realizării „binelui suprem”, iar desconsiderarea acestei legi acționează În sensul nimicirii sale. Aici ea pune, ca și Aristotel, binele suprem În „perfecțiune”, nu În plăcere sau În fericire, așa cum, potrivit afirmației lui Kant, ar fi exclusiv admisibil. Kant considerând opinia teleologică indisolubil legată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
susține și Încearcă să dovedească În primul rând că respectarea legii morale de către o ființă care acționează voluntar acționează În sensul realizării „binelui suprem”, iar desconsiderarea acestei legi acționează În sensul nimicirii sale. Aici ea pune, ca și Aristotel, binele suprem În „perfecțiune”, nu În plăcere sau În fericire, așa cum, potrivit afirmației lui Kant, ar fi exclusiv admisibil. Kant considerând opinia teleologică indisolubil legată de doctrina plăcerii, „pentru ca să o frângă cu atât mai ușor prin rezistența conștiinței morale față de aceasta din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
considerând opinia teleologică indisolubil legată de doctrina plăcerii, „pentru ca să o frângă cu atât mai ușor prin rezistența conștiinței morale față de aceasta din urmă” (Friedrich Paulsen). Ea mai susține, În al doilea rând, că tocmai pe relația normelor morale cu binele suprem se Întemeiază valabilitatea lor obiectivă: legea morală, la fel ca sabatul, de dragul vieții și anume al vieții desăvârșite, nu viața de dragul legii morale. Reiese evident că modul de gândire istoric evoluționist poate să ia poziție numai În favoarea concepției teleologice: el
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi găsită sursa diferenței dintre sancțiunea morală și sancțiunea juridică. Judecățile morale și juridice exprimă În general o valoare rațională, conținând un imperativ care trebuie respectat pentru el Însuși. Orice activitate trebuie să conducă ca o datorie, la acest scop suprem. Pentru acțiunile exteriorizate se pot găsi totuși aceste mijloace, În funcție de caz, În constrângerea materială sau chiar În presiunea socială care se exercită din exterior. Astfel, În dreptul public, aceasta din urmă este cea care poate acționa adeseori singură. Dar aceste mijloace
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un adevărat rezumat al istoriei dreptului roman. Ca exemplu de afirmări teoretice, vom aminti că, Într-o adunare din timpul Revoluției franceze, s-a votat o lege care afirma nemurirea sufletului: „Le peuple français reconnaît l'existence de l'être supreme et l’immortalite de l’âme” (legea din 18 Floreal anul II, 7 Mai 1794). Dar, astfel de povestiri sau enunțări fără conținut imperativ, nu neagă cu nimic ceea ce s-a spus despre natura imperativă a normei juridice, tocmai pentru că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
remarcat când am vorbit despre raporturile dintre morală și drept, În orice caz, În drept există Întotdeauna o datorie pozitivă, datorie genetică de supunere la ordinea juridică. Aceasta poate cuprinde, de ex. În cazul serviciului militar; chiar și obligația sacrificiului suprem. Mai sunt, apoi, datorii pozitive În raporturile particulare, ca de ex. datoria de Întreținere Între anumite grade de rudenie, datoria de a da ajutor persoanelor rănite sau aflate În primejdie (v. art. 593 și 652 din Codul penal ital.), datoria
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că: atunci când Dreptul impune o atitudine, el interzice o atitudine incompatibilă cu cea dintâi, și reciproc. În Drept, există Întotdeauna o datorie pozitivă, datorie generică de supunere față de ordinea juridică (de ex. În cazul serviciului militar, chiar și obligația sacrificiului suprem; datorie de a ajuta pe muncitori contra accidentelor de muncă; obligația impusă navigatorilor de a veni În ajutorul vaselor aflate În primejdie etc). Așadar, Dreptul este o normă universală a acțiunii, care cuprinde Întreaga conduită umană (desigur, cele mai multe norme În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
manifestă, se exercită, dar nu pentru a oprima, „ci pentru a recunoaște și garanta drepturile fundamentale ale persoanei, al cărei drept primar este libertatea conștiinței”. Numai În astfel de condiții, Statul poate, și trebuie să-și Îndrepte acțiunea către Scopul suprem care este „binele comun sau universal, fără nici o restricție sau excepție”. Filosoful amintește de Învățătura platonico-aristotelică (Republica și Statul athenian, Etica Nicomachică) și, de asemenea, pe aceea a lui Thomas d’Aquino, În care drepturile individuale nu erau, Încă, relevate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de rezultatele celor mai profunde cercetări și de analizele critice ale filosofiei moderne”. Orice Stat existent, orice ordine pozitivă nu este, așadar, și numai ca atare, unica rațional legitimă. „Mai presus de bunul plac al arbitrariului uman, există o Lege supremă, care poate fi - vai! - violată, dar nu suprimată, nici diminuată În valoarea sa ideală. Numai conformându-se la această Lege, Statul poate găsi justificarea sa intrinsecă; și numai din ea, Statul poate să-și tragă directivele necesare pentru Împlinirea misiunii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebuie să se inspire - susține Giorgio del Vecchio - de la principiul că: acordarea celei mai largi libertăți posibile În limitele legii, marchează În mod real o creștere, și nu o diminuare a eficienței sistemului Întreg care găsește, În Stat, expresia sa supremă. Cu cât mai mult se Întinde și se intensifică activitatea Statului pentru a realiza multiplele sale scopuri, cu atât mai util și necesar ca o parte importantă din această activitate să fie Încredințată organismelor locale și non centrale.” Juristul-filosof Giorgio
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din lucrarea Spre pacea eternă (1794) - regândește faptul progresului umanității prin apariția „unei Societăți universale de State”, a unei „coordonări inter-State” În care „se realizează pozitiv, sub o formă juridică, esențiala unitate a spiritului uman”. Filosoful face precizări importante: „legea supremă a justiției, care servește drept regulă activității Statului, are aceeași valoare pentru a caracteriza bazale relațiilor Între state. Aici - arată Del Vecchio -, determinarea ideală precede, ca exigență etică sau deontologică, realizarea de fapt care vine apoi, parcurgând vicisitudinile lente și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pozitivității dreptului. Desigur, libertatea de asociere nu este echivalentă anarhiei, subliniază Giorgio del Vecchio. Ceea ce trebuie respectat cu sfințenie este: armonia organică și substanțială, „Între diversele forțe sociale În productivitatea lor naturală juridică”. Numai astfel Statul atinge unitatea sa perfectă, supremă și efectiv coordonatoare a tuturor energiilor, armonizând toate drepturile și toate datoriile indivizilor și grupurilor. Cel mai bun mijloc de a atinge un astfel de scop, constă În faptul că „formațiuni juridice determinate sunt considerate În chip egal sau În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Stat (și care constituie ceea ce se numește Dreptul pozitiv) (Ă) Dar totuși există o altă lege - Legea Dreptății - care nu trebuie niciodată să fie abolită, sau violată În esența sa și În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei Legi Supreme - apreciază gânditorul italian - Statul, ca și Individul, pot dobândi demnitatea etică și pecetea ideală, totodată baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul nu trebuie acceptat să devină „stăpânul absolut al individului”, după cum nici reciproca nu poate fi admisă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]