8,354 matches
-
distincții pentru virtute; în plus, cei care au călătorit în străinătate spre a verifica dacă se aude de vreo dispoziție potrivită pentru păzirea legilor și care, socotind că au izbutit în întreprinderea lor s-au întors sănătoși acasă și, fiind supuși examinării, au fost socotiți vrednici să facă parte din acest consiliu. Pe lângă aceștia, fiecare ar trebui să-l aducă cu sine pe un tânăr care să nu aibă mai puțin de treizeci de ani pe care l-a socotit vrednic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de degradare, ni se arată cu următoarele trăsături: apare într-un moment de degenerare avansată a valorilor și tradițiilor, situație care îi pregătește naiva acceptare pe post de soluție salvatoare; se intaurează fără un acord în cunoștință de cauză a supușilor; guvernarea duce în mod inevitabil la violență și lipsă de orice fel de libertate în afară de aceea de a ucide; arbitrariul guvernării amplifică sentimentul de nesiguranță și teroare al cetățenilor, uciderea foștilor conducători datorită fricii tiranului de opozanți; atitudinea demagogică a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din Politica, unde întemeierea unei cetăți are loc întotdeauna e)x u(poqese/wj, adică pornind de la niște condiții date în mod real, ceea ce conduce implicit la o pluralitate a constituțiilor optime. În schimb, prima relație, cea dintre filosof și supușii săi, primește numele său propriu în plină expunere a modelului politic: pe lângă toate prerogativele sale enunțate mai sus deja, el este numit de Platon „pictorul constituțiilor - politeiw=n zwgra/foj”, reiterând astfel, la nivelul relației cu supușii săi, relația lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dintre filosof și supușii săi, primește numele său propriu în plină expunere a modelului politic: pe lângă toate prerogativele sale enunțate mai sus deja, el este numit de Platon „pictorul constituțiilor - politeiw=n zwgra/foj”, reiterând astfel, la nivelul relației cu supușii săi, relația lui Platon cu propriul său construct. Faptul că, în aceste două relații, primatul enunțat mai sus este fundamental este subliniat de o a treia relație, de același tip, între simplul autor al unei acțiuni oarecare și omul care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
stă în proximitatea inteligibilului, dar nu poate da seama niciodată de el, datorită condiției sale umane. Am putea crede, în urma acestor interpretări, că toate cele trei episoade de mai sus converg în direcția unui mesaj comun, conform căruia sufletul celui supus, fie el războinic sau simplu lucrător, deține o componentă ahileică dată la nivelul esenței. Prin urmare, prezența celui care îi asumă conștiința de sine, care devine psihagogul lui, care îi compensează „defectul” absenței naturii odiseice în raport cu adevărul, devine firească și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cărui conștiință de sine și discernere a adevărului o asumă natura odiseică a suveranului. O dată cu această afirmație, ni se impun, totuși, două întrebări: în afara constituirii condiției umane în plan metafizic, mai există și alte dovezi ale naturii ahileice a celor supuși? Apoi, natura suveranului corespunde imaginii filosofului din alte dialoguri, de pildă din Phaidros sau din Sofistul? Coincidența dintre atributele zeului, remarcată în debutul acestor rânduri, cade sub incidența primei întrebări. Zeul este, spune Platon, a(plou=j te kaˆ a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
peisajul cetății proiectate. Prin urmare, pentru ca suveranul cetății să poată fi filosoful care să asume reflexivitatea tuturor celorlalți, toți ceilalți trebuie să accepte aceste atribute ale zeilor. Aceasta înseamnă că despre zei nu se pot scorni minciuni, ei nu sunt supuși dezbaterii, iar cunoașterea lor este la fel de simplă și adevărată, de indiscutabilă și de principială ca și natura lor. Prin urmare, raportarea condiției umane la zei seamănă naturii divine, iar omul trebuie să fie tot atât de ahileic față de ei pe cât de absolută
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și plin de cele mai multe feluri de a fi - ... tro/pon plei=sta e)n au)tù e)/conta”. Identitatea lexicală a expresiei cu atributul polu/tropoj este reală. Dacă democrația este cea mai rea, guvernarea filosofului este optimă prin monotropia supusului, care își urmează propria funcție cu rigoare. Omul redus la propria funcție, inutil când nu își poate îndeplini funcția (iar atunci el trebuie suprimat direct prin eugenie) este omul a cărui componentă ahileică, legitimată social și legitimată ontologic, poate fi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
locuința personală, spațiul privat”. Prin urmare, faptul că omul trebuie redus la ceea ce este vizibil, public și social ar putea însemna chiar mai mult, continuând sugestia lui Strauss: inelul poate fi un simbol al conștiinței private, absente din modelul platonician. Supusul nu are un asemenea inel al conștiinței reflexive tocmai deoarece componenta ahileică a sufletului său îi dictează dependența de conștiința pe care conducătorul lui i-a asumat-o deja. Cu răspunsul la cea de-a doua întrebare, privind natura filosofului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ar putea aminti, astfel de psihagogul din Phaidros, dar el nu poate aminti nici o clipă de filosoful din Sofistul, deoarece, la limită, regele din Republica spune că este ceea ce, de fapt, nu este. În acest caz, raportul dintre filosof și supuși este unul sofistic și nu unul filosofic, chiar dacă, eventual, raportarea filosofului la inteligibil ar rămâne una autentică. Pe de altă parte, raportul dintre filosof și cetate este departe de a mai putea fi citit din pespectiva filosofului nedreptățit de cetatea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în dialog - unul al primatului lui a ști asupra lui a fi, celălalt al reflexivității incomplete. Aceste două principii au făcut ca ahileicul și odiseicul, înțelese acum drept niște componente ale spiritului, să fie distribuite social de Platon: de partea supușilor, ahileicul cu lipsa lui de reflexivitate completă, garantat de corespondența cu atributele divinului și legitimat ontologic de schema cunoașterii inteligibilului și de mitul eshatologic din finalul textului; de partea suveranului, filosoful odiseic, care își asumă binele și conștiința restului și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
destul de greu pentru Platon să-și conserve o coerență absolută a propriilor poziții. Omul regal (filosoful) este omul suveranității morale (are Ideea de Bine în centrul cunoașterii sale), dar regele - în exercițiul cârmuirii, are îngăduința să-i mintă atât pe supuși, cât și pe dușmani. Este evident că intervine aici principiul dublei măsuri, fără de care Platon nu se mai poate justifica conceptual. Dacă singura soluție pentru cetate este coincidența puterii politice cu înțelepciunea, înseamnă, urmărind riguros raționamentul, că uneori este înțelept
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
susținerile formulate În legătură cu drepturile femeilor și rolul lor În stat se refereau tot mai mult la aspectele negative ale participării femeilor În sfera publică și la necesitatea de a limita sau chiar exclude această participare 34. Femeile urmau să rămână supuși ai statului total, mai degrabă decât membri deplini cu drepturi de vot. În același timp, prerogativele statului au căpătat un caracter tot mai paternalist. Dezbaterilor ulterioare asupra politicilor de control al căsătoriilor și al reproducerii au implementat măsuri mult mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
timp, prerogativele statului au căpătat un caracter tot mai paternalist. Dezbaterilor ulterioare asupra politicilor de control al căsătoriilor și al reproducerii au implementat măsuri mult mai radicale de reconfigurare a rolului femeilor din participanți deplini la un stat eugenic În supuși obedienți ai unui regim paternalist 35. Justiția ereditarătc "Justiția ereditară" Statul imaginat de Moldovan În Biopolitica depășea În prerogative orice discuții anterioare despre organizarea și guvernarea vieții publice. Noul stat eugenic avea atribuții care se refereau la toate domeniile vieții
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dintre control social și mobilizare, În efortul lor general de a implica cetățenii În crearea ordinii eugenice. Eugeniștii Încercau să apeleze la conștiința și sentimentul responsabilității fiecărui individ În acest proces, dorind, În același timp, să extindă puterea statului asupra supușilor săi. După mai mult de un deceniu de dezbateri În legătură cu statutul legal al avortului, Parlamentul a adoptat, În final, o lege care interzicea Întreruperea sarcinii În orice situație, cu singura excepție a cuplurilor În care unul din părinți suferea de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de a se manifesta !...altfel spus, trebuie să fim atenți la momentul În care o idee este pe cale să se transforme Într-o convingere, Într-o credință: din acel moment, din cel care Înainte o puteam controla, am devenit acum supusul ei!... * „Gloata ia obiceiul drept lege.” (Demonstene) Se știe că „obiceiurile” desemnează acele tradiții comune pentru un grup etnic, care sînt Învățate de tineri ca o deprindere de viață și care, apoi, sînr respectate ca o normă de bun-simț. SÎnt
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ordonat înălțarea unei statui care să-l cinstească. Pentru un om al puterii este întotdeauna recomandabil să fie în relații bune cu magicienii, cu făcătorii de minuni, cu cei care mânuiesc iraționalul și, mai ales, cu discipolii lor, tot atâția supuși deveniți docili când, chiar și din demagogie, cineva se închină idolilor lor. La Tyr, Simon cumpără o prostituată. Nu se știe dacă era în activitate sau cumințită. O cheamă Elena. Irineu din Lyon confirmă prin spusele sale incredibila ei frumusețe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar se aseamănă în esențial: compuși din materie, animați de un suflet coruptibil, sortiți descompunerii după moarte, necuprinși în nici un fel de destin post-mortem, deci cruțați de osânde dar și de răsplată, filosoful și câinele - drag lui Diogene...- ei sunt supuși unei aceleiași legi, cea a naturii. De unde concluzia etică a acestei opțiuni antimetafizice: nu contează decât folosința pe care o dai clipei, cea mai bună dintre ele presupunându-se că-ți permite să te bucuri de bunurile de pe lumea asta
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că femeile trebuie să-și păstreze virginitatea ca pe o comoară, că Dumnezeu se ocupă de destinul fiecăruia în amănunt, că sufletul este nemuritor, că Paradisul și deci Infernul există, că Iulian este de condamnat și că un Copernic trebuie supus persecuțiilor. Straniu Montaigne! în cursul călătoriei sale la Roma, el îi solicită o audiență papei. Evident, o obține. Grigore al XIII-lea își ridică ușor papucul pentru ca filosoful să i-l poată săruta aplecându-se ceva mai puțin ca alți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și-a petrecut primii doi ani ai existenței sale... Lui Montaigne îi place sobrietatea, simplitatea, austeritatea, rigoarea. Zadarnic am căuta în Eseuri elogii la adresa Atenei. în schimb filosoful nu pierde nicio ocazie să exalte meritele Spartei, care-i învață pe supușii ei ce înseamnă autonomia și capacitatea de a sta pe propriile picioare. Povestea copilului lacedemonian care preferă să moară cu pântecele sfâșiat decât să mărturisească faptul că a ascuns o vulpe sub tunică propune o variantă emblematică pentru celebrarea bravurii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul nu-i strălucit, nu prea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este agentul, din punctul de vedere a legitimității acțiunilor statului situația este inversă” (Bicanic et.al, p. 11). Ambivalența poziției autorităților publice a fost observată de G. Almond și S. Verba, care au descris, reciproc, poziția ambivalentă a populației ca supuși (agenți) și cetățeni (inițiatori): „oamenii nu iau parte la viața politică doar prin rolurile lor de cetățeni. Ei rămân, de asemenea, într‑o relație de dependență față de guvernământ, chiar și după ce au adoptat rolul de cetățean. Deși pot lua parte
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
nu iau parte la viața politică doar prin rolurile lor de cetățeni. Ei rămân, de asemenea, într‑o relație de dependență față de guvernământ, chiar și după ce au adoptat rolul de cetățean. Deși pot lua parte la facerea legilor, ei rămân supuși legilor” (Alomnd, Verba, 1996, p. 191). G. Almond și S. Verba disting două tipuri de competență, fiecare corespunzând unui rol al indivizilor: competența cetățenească pentru exercitarea funcției politice și competența dependentă pentru exercitarea funcției de supus. Cetățeanul cere, în timp ce supusul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
facerea legilor, ei rămân supuși legilor” (Alomnd, Verba, 1996, p. 191). G. Almond și S. Verba disting două tipuri de competență, fiecare corespunzând unui rol al indivizilor: competența cetățenească pentru exercitarea funcției politice și competența dependentă pentru exercitarea funcției de supus. Cetățeanul cere, în timp ce supusul apelează (Alomnd, Verba, 1996, p. 192). Tabelul 1. Exemple de relații inițiator-agent Ipostaza de inițiator Ipostaza de agent Relație mediată de conceptul de... Pacient Medic „Sănătate” Elev Profesor „Educație” Copil Părinte „Dezvoltare” Client Avocat „Apărarea interesului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
supuși legilor” (Alomnd, Verba, 1996, p. 191). G. Almond și S. Verba disting două tipuri de competență, fiecare corespunzând unui rol al indivizilor: competența cetățenească pentru exercitarea funcției politice și competența dependentă pentru exercitarea funcției de supus. Cetățeanul cere, în timp ce supusul apelează (Alomnd, Verba, 1996, p. 192). Tabelul 1. Exemple de relații inițiator-agent Ipostaza de inițiator Ipostaza de agent Relație mediată de conceptul de... Pacient Medic „Sănătate” Elev Profesor „Educație” Copil Părinte „Dezvoltare” Client Avocat „Apărarea interesului legitim al clientului” Angajator
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]