2,234 matches
-
chiar din pricina unor excese eșuaseră acolo. Bătrânețea și împrejurările îi ticăloșiseră pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai juca în gură. Dodo tânjea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bătrânețea și împrejurările îi ticăloșiseră pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai juca în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai juca în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă într-o zi în țările calde. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai juca în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă într-o zi în țările calde. Se mințeau, înțelegeam asta. Dar oare nu există situații când, dacă nu te lași legănat de minciuni, nu te lași legănat de nimic? N-aveau voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai juca în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă într-o zi în țările calde. Se mințeau, înțelegeam asta. Dar oare nu există situații când, dacă nu te lași legănat de minciuni, nu te lași legănat de nimic? N-aveau voie să treacă balta și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gheară Întinsă să implore o Înghițitură de elixir. — Oh, grohăie el, cât ești de frumoasă; oh, dinții aceia mici de lupoaică tânără care strălucesc când deschizi buzele roșii și pline... oh, ochii tăi mari de smarald care aci scânteiază, aci tânjesc. Oh, demon de voluptate. Are și ce să spună, mizerabilul, pe când tu acum Îți miști coapsele Înfășate În pânza albăstruie și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să mă mai gîndesc. SÎnt, pur și simplu un cartograf al spațiului pierdut. Ivan ridicase din umeri și Își redirecționase atenția către o persoană de sex opus. S-a făcut Întuneric acum și Wakefield Își aduce aminte că Încă mai tînjește după acel hot dog. Tot spațiul e „spațiu pierdut“, nimeni nu l-a cartografiat, sarcina lui Magellan a devenit gigantică, iar timpul s-a accelerat. Se uită În jur, poate zărește vreo față prietenoasă la bar, dar nu sînt decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sfâșietoare, iar negarea ei provoacă o durere și o suferință de neînchipuit. Se simt efectiv incomplete. În vocea lui răsuna o indignare înverșunată. — Fiind o femeie de carieră necăsătorită, probabil că ți se pare greu de înțeles lucrul ăsta. Fran tânjea să-i spună cât de bine îl înțelegea, dar de-abia dacă se cunoșteau și, oricum, se afla acolo în interes profesional. Aerul oarecum sacerdotal al lui Laurence probabil că atrăsese oricum nenumărate confesiuni de acest gen. — Uite, vino să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
conduse pe hol. — Mulțumesc pentru că ai venit și pentru că crezi în ce facem noi. Uneori îmi amintesc doar eșecurile și uit finalurile fericite. Mi-ai redat optimismul. Fran strălucea de încântare. Simțea o profundă tristețe în ființa lui Laurence și tânjea să afle de unde venea. Poate că suferise o decepție în dragoste sau avusese o copilărie nefericită. — Laurence, șovăi ea, voiam să te rog ceva. — Dă-i drumul. Te-ar deranja dacă aș scrie despre secție în ziar? Poate am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu ridice privirea de la un bol cu terci de cereale, cedă și, văzând îngrijorarea aproape paternă din ochii fiului său, nu se putu supăra pe el. Ben stătea stângaci în prag, sprijindu-se pe un singur picior, ca un cocor adolescent, tânjind să se maturizeze, dar înspăimântat, mai ales în astfel de momente, de capcanele periculoase care păreau să pândească în lumea adulților. — Nu-ți face mustrări de conștiință. Probabil că eu singur le-am încurcat. Ar fi trebuit să verific dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stele din Woodbury, datând de cinci sute de ani, preluat recent de Heritage Hotels, care se specializaseră în dotarea așezămintelor istorice cu dormitoare cu băi incluse. Reușiseră să-și atingă atât de bine scopul, încât un om de afaceri derutat, tânjind cu disperare după un gin tonic, rămăsese încuiat în odăița preotului și consumase tot conținutul minibarului până să-i simtă cineva lipsa. Fran își croi drum prin mulțimea de fețe cunoscute. Se serveau băuturi și aperitive, ceea ce însemna că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
persoană, mult mai eficientă - genul de persoană care n-ar fi uitat să-și ia contraceptivele în mijlocul lunii și nu s-ar fi culcat cu doi bărbați în intervalul acesta - conducea ziarul în locul ei. Timp de două ore și jumătate, tânji cu disperare să ajungă la farmacie și să cumpere un test de sarcină, dar de fiecare dată când era gata să plece intervenea câte o urgență. Iar asta nu era o sarcină pe care ar fi putut s-o încredințeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
canapele? întrebă el, observându-i privirea. Nu mai e nevoie de așa ceva acum. Totul e stocat în laptopul nostru de încredere și nu există CD-uri legate în piele, slavă Domnului. Deci, cu ce vă pot ajuta? Pentru o clipă, tânji să-i spună adevărul. Faptul că tocmai se logodise cu bărbatul pe care-l iubea și descoperise că era însărcinată, foarte posibil cu o persoană pentru care nu avea aceleași sentimente. Era destul de sigură că nimic n-ar fi trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
i-o spună fără ocolișuri. O iubea, la urma urmei. Probabil că Henrietta avea dreptate. Avea să fie șocat dar avea să se împace cu ideea. Apoi putea începe să savureze bucuria și încântarea de-a avea copilul după care tânjise atâta timp. Iar dacă Express își reducea prețul și îi făcea cu adevărat probleme, putea oricând să ia în calcul ideea de a renunța la jurnalism și de a-l ajuta pe Laurence în campania de promovare a clinicii după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vadă plângând. După ce luară cina, el ațipi pe scaun, în timp ce Fran îi studia îngrijorată chipul. Avusese loc acea subtilă inversare de roluri, în care copilul devine părintele și, în loc să ceară protecție, trebuie s-o ofere, oricât de înspăimântător ar fi. Tânjea să stea de vorbă cu cineva care să înțeleagă cât de sfâșietor era sentimentul că pierduse ceva. Laurence. Sună la el, dar răspunse robotul, așa că îi lăsă un mesaj. Probabil că plecase deja de la spital. Va fi nevoită să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea să fie afectată cel mai mult de ce se întâmpla. Pentru prima dată, Phyllis nu se împotrivi gestului de afecțiune. — Oh, Fran, nu merită una ca asta. Pentru o clipă, mamă și fiică își putură oferi reciproc lucrul după care tânjeau cel mai mult: alinare. Apoi vechea Phyllis își reintră în drepturi. — N-o să stau să am grijă de el, să știi. N-aș putea suporta stresul. Am mai văzut oameni care aveau asta. Nici măcar nu știu cine ești. Îți sacrifici toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care și-l dorea era să i se spună: „În regulă, cum doriți. Sună minunat“ de către o viitoare noră care era mai preocupată de neprețuitul ei ziar decât de cea mai importantă zi din viața ei. Lucrul după care tânjea Camilla erau dezbaterile aprofundate și intensive, de preferință în cadrul unor prânzuri prelungite și pline de antren, în privința fiecărui detaliu neînsemnat legat de aranjamente, de la elementele ce intrau în componența buchetelor domnișoarelor de onoare la întrebarea dacă Jesu Joy of Man
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tata, nu-i așa? — Nu, nu, el e beton. Fran izbucni în râs. Auzise multe calificative la adresa lui Ralph, dar niciodată pe acesta. — Iar tu probabil că ești încântat la culme că s-a întors mama ta. Fran îl privi sfios, tânjind să afle mai multe. — Aș fi preferat să rămână naibii în Australia, de fapt, izbucni Ben. — Dar nu e un motiv de bucurie că l-a iertat pe tatăl tău după atâția ani? Fran își dădu seama că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am rămas singur la bucătărie, unde erau trei bucătari și-un ajutor, plus bucătăreasa șefă. Eram singur. Făceam - tochituri, ciorbe, fripturi de toate felurile, salate. Am făcut și prăjituri. Când am fost mic și n-am avut ocazia să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o săptămână, o lună, nu știu. Nu am ciupit niciodată. Mi-a dat, odată, o gâscă, mi-a dat bucătăreasa șefă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din depărtatele plaiuri mi-aduce un pic de-ntuneric, ca un pumn de țărână din patria mumelor, din cimitire de raiuri. [1937] * ANNO DOMINI Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă. Și-i dat să ningă iar sub ore sure. Tânjesc pe streșinile catedralei medievale duhuri de pădure. Bătaia ceasului stârnește liliacul din somnul lung, în care s-așezase. Cenușa îngerilor arși în ceruri ne cade fulguind pe umeri și pe case. [1937] * LÎNGĂ CETATE Nebunul cetății spre turn privește, călcând
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
perfectă pentru el, să știe că eu eram Aleasa. Dan și cu mine știam deja că aveam un viitor Împreună și le spusese și alor lui cît de serios era. Deși n-ar fi trebuit să aibă o asemenea importanță, tînjeam să obțin aprobarea familiei lui, simțeam nevoia disperată de a fi primită cu brațele deschise și tratată ca una de-a lor. Simplul fapt că am privit casa pe dinafară m-a făcut să-mi doresc din suflet să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Richard, probabil că l-aș alege pe al doilea. În multe privințe, el și cu mine semănăm foarte mult și, Într-un fel, noi doi ne-am potrivi mult mai bine. Doar că Dan Îmi oferă stabilitatea după care am tînjit Întotdeauna. CÎnd Îl privesc pe el, Îmi contemplu viitorul. În brațele lui, Îi văd pe copiii noștri, În zîmbetul lui zăresc ani buni de prietenie și voie bună, iar În glasul lui aud un sunet care mă liniștește. Richard e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nici cu ea n-am vorbit prea mult. Eram foarte prins de discuția cu Gregory. — Ah. SÎnt dezamăgită. Voiam, adică, vreau ca el să-mi iubească noile prietene la fel de mult ca mine, vreau să fie tot atît de entuziasmat și tînjesc să-i obțin aprobarea. — Ei bine, data viitoare o să ai ocazia să discuți cu ea și-o să-ți placă la nebunie. E minunată. — Apropo de plăcut oameni la nebunie. Dan se ridică de la masă și vine spre mine, punîndu-mi mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mod ciudat, extrem de relaxant și m-am simțit infinit mai În largul meu cu ei decît cu familia Cooper. Cum spuneam, Tom e bine, dar, pe de altă partă, eu și Dan nu sîntem. Ce ironie că vacanța după care tînjeam s-a transformat atît de repede dintr-un paradis În sudul Franței Într-un iad și continuă să ne afecteze viețile În fiecare clipă. Dan repetă Întruna că nu e vina lui și, la nivel rațional, știu că e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și nori, Peste frunzele moarte căzute din pomi, Prin ploi alergăm după mii de culori, Să culegem lumină din stele și sori, Nici tunet nici fulger, nici raza de foc Nu e un obstacol al minunatului joc, Iar Hades privește tânjind spre pământ, Îi înfruntăm privirea cu și mai mult avânt. Vara cu iarna în brațe se strâng, Apele repezi suspină și plâng, Vibrează pământul când luna-și deșiră Vălul de-argint peste pădure și șură; Dansează-ntr-un ritm oceane
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]